Aylee isi vedea de treburile ei din Hambarul bufnitelor. Cand facea curat aici ii placea sa nu foloseasca magia, deci ii lua mai mult decat de obicei, dar ii placea. Propria ei bufnita statea pe umarul ei. Nu o deranjau mirosurile sau penele care ii intrau in gura. Ea si cu Ronnie lucrau din greu pentru a mentine curat locul, dar cu multimea de bufnite care locuia acolo asta nu era atat de usor. Matura rumegusul vechi intr-o gramada mare si se pregati sa dea aceasta gramada pe un faras, pentru a-l putea arunca. Dar nesimtitul acela de faras nu statea nicicum locului. Viperina se apleca pentru a-l tine, ceea ce fu o alegere norocoasa. Pe deasupra ei aerul vajai si un viperin cu o matura ateriza in fata ei. De fapt, ateriza in gramada de rumegus pe care tocmai o formase. Aylee nu se misca. Viperinul se ridica si incepu sa se scuture, imprastiind si mai mult rumegusul. Aylee nu se misca. Viperinul isi lua matura si se uita in jur. Aylee, sprijinita in matura se uita la el.
-Sti ca eu nu mai strang odata, nu? Tu ai imprastiat, tu strangi, zise ea linistita.
El o privi de parca tocmai ea er fi aterizat intr-un turn.

Aylee se hotari ca daca tot isi ceruse baiatul scuze, atunci nu avea sa uite de bunele maniere si se hotara sa se prezinte.
-Numele meu este Aylee Raven Blest.
Nu stia ce sa mai adauge, asa cu mai adauga nimic. Privi baiatul si isi dadu seama ca nu arata rau, chiar deloc. I se parea chiar dragut. Bine ca avea exercitiu in a-si ascunde trairile interioare, astfel incat reusi sa nu roseasca la acel gand. Chir nu avea de gand ca baiatul asta sa o creada cine stie ce fetiscana zambitoare care nu are ce face. Pentru a nu se mai uita la el isi chema la loc bufnita, care zburase si incepu sa o mangaie pe spate. Apoi ajunse la ea ce zisese baiatul
-Stai, care hotoaica? Nu e meci de vajhat acum...

In sfarsit, Aylee intelese ce cauta acolo baiatul. Ce nume interesant avea. Acum, daca tot erau acolo, avea nevoie de un subiect bun de discutie. Se gandi, cand ii veni o idee.
-Ah, inteleg. Eu lucrez aici. Tu ai bufnita?
Se gandea ca daca baiatul avea bufnita, poate ca avea un motiv sa se mai intalneasca. Nu cunostea decat foarte putini baieti in castel. Nu ca ducea lipsa de mascul, numai ca ii placea sa aiba prieteni baieti. Puteai sa vorbesti multe subiecte interesante cu ei, deoarece avea un alt punct de vedere fata de fete si o alta gandire. Pe de alta parte, deoarece la Aylee ii placea, din cand in cand, aparentele, i-ar fi placut sa aibi prieteni cu care sa lase aparentele. Sa nu incearca sa fie cine nu e. Iar cu fetele asta era mai greu. 'Barfitoare mici', gandi ea si zambi. Ii zimbi si lui.

Aylee vazu pe fata viperinului ca nu ii placeau bufnitele. Intr-un fel si ea credea ca e plictisitor sa aiba toata lumea bufnita, dar ea avusese nevoie de ea ca sa poata vorbi cu cea care o crescuse, in Franta. Intr-un fel, poate ca sa il impresioneze, simtea nevoia sa ii arate ca ea nu e una dintre plicticoasele de vrajitoare din castel. Baga mana in buzunarul ei, marit prin magie si scoase de acolo un sarpe megru, cu reflexii rozalii.
-Si de el ce parere ai?
Apoi toate bufnitele, dintr-o data, incepura sa tipe. Uitase ca bufnitele urasc serpii. Incepu sa rada cu gura pana la urechi. RAsul ei era pe tonuri inalte si cristalin, ceea ce contrasta puternic cu vocea ei adanca.