+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Sala Armurilor (https://www.darkmark.ro/f-sala-armurilor)
+--- Thread: Leave me Alone... (/t-leave-me-alone)
Pages:
1
2
Leave me Alone... - Oswin A. Cameron - 07 Dec 2011
Just me and John Miller
Tacere. Liniste. Singuratate. Moarte. De ce aceste cuvinte aparent atat de inocente ii rasunau in minte mai tare decat ecoul solitar pierdut pe veci intr-o pestera fara sfaarsit. In acele clipe, nu simtea nimic; nici pe ea, dar nici pe cei din jur. Intinsa pe patul rece al colegei de camera, blondina privea lipsita de viata in tavanul plin de pete. Le numarase de atatea ori de cand pasise prima data aici si de fiecare data ii dadeau mai multe sau mai putine. Respira ritmic isi intoarse usor capul spre Salem. Motanul negru stea cuminte pe mariginea patului gand incet din coada. Isi astepta stapana sa vine unde ii era locul. Ii intalnise pentru o clipa privirea iar fata scutura din cap in semn de nu. Se incrunta si sari din pat iesid din camera.Isi tresalta umerii de emotie cand usa se izbi de toc, inchizandu-se la loc. Se simtea in siguranta in acel spatiu atat de cunoscut si atat de strain.
Parul blond ii era ravasit pe intreaga perna a colegei iar mainile ridicate de-a supra capului pierdute usor printre suvite. Trebuia sa evadeze de acolo. Tacerea si liniste devenisera prea apasatoare si simtea ca in curand cateva lacrimi traslucide si apare i se vor prelinge pe obrazul rece. Cu miscari mecanice, se ridica din pat. Privirea ii cazu pe pardoseala prafuita pe ici pe colo. Desi peria roz ii era la indemana soimita decise ca era mult mai eficient sa se aranjeze mai repede. Starea actuala de spirit nu ii permitea sa zaboveasca prea mult in fata unei oglinzi. Isi trase in graba pe umeri o pelerina neagra peste hanoracul negru. Isi strecura bagheta in buzunarul robei si iesi.
In coridorul lung, tortele aprinse pe timp de noapte aruncau in jurul lor umbre fantomatice. Rose isi cuprinse trupul cu bratele. Undeva un subconstientul ei, destinatia era bine stabilita: Sala Armurilor. Considerant totul ca venind din instinct, soimita isi oprii pasii in dreptul usii respective. Atinse usor metalul rece si il apasa tragand cu putere de usa. Un scartait prelund invada coridorul iar Rose se strecura inauntru prin cei 50 de cm dintre usa si tocul ei. Gata. Acum era aici, in compania hainelor de metal.
RE: Leave me Alone... - John Miller - 07 Dec 2011
John isi savura tigara linistit, privind la armurile de metal ce il inconjurau. Incercase din greu sa adoarma dar nu reusise. Nu putea aproape niciodata sa doarma bine cand era la Hogwards. Defapt, nimic nu parea sa mearga bine pentru el cand era acolo. Daca si-ar fi dat cu adevarat interesul, ar fi putut fi primul din clasa. Era un baiat inteligent si precoce, avea o memorie foarte buna si un spirit de observatie de invidiat. Cu toate astea, magia nu era ceea ce il interesa pe el. Vroia un viitor departe de acel castel, departe de acea lume, departe de familia lui si de tot. Era atat de frustrat si dezamagit de faptul ca isi pierdea timpul in locul ala, de aceea nu facea nici un efort sa invete cu adevarat ceva, iar profesorii se plangeau intotdeuna. Abia astepta ca tot acel stres sa se termine.
Mereu ii placuse Sala Armurilor. Era atat de liniste acolo, atat de pustiu... Elevii nu prea vizitau locul, si cu atat mai putin noaptea. De aceea se refugia mereu acolo in noptile in care nu putea sa doarma. Uneori nu vroia doar sa stea, asa ca se aventura prin castel, cautand pasaje secrete, intrand in sali si camere in care nu mai intrase pana atunci. Era singurul lucru care ii placea cu adevarat la Hogwards. Castelul era imens si puteai mereu gasi ceva interesant sau nou acolo, daca erai atent.
In aceea noapte insa, nu vroia aventuri. Nu vroia sa descopere nimic nou, nu vroia sa vada pe nimeni, nu simtea nevoia de adrenalina. Vroia doar sa fie singur, sa asculte tacerea deplina, sa priveasca figurile acele de metal ce i se pareau atat de frumoase. Atat de reci si rigide, si totusi, pareau sa fie in viata.
Sunetul usii il trezi la realitate, si aproape sari in picioare speriat, gandindu-se ca ar putea fi un profesor. Fiind foarte atent sa nu faca prea mare zgomot, se ascunse dupa una din statui, incercand sa vada cine era persoana care intrase. Respira usurat cand vazu ca nu era decat o fata, una din studente. Isi dadu ochii peste cap, spunandu-si in gand sa nu mai fie atat de speriat si tampit data viitoare.
"Tu erai..." ii spuse fetei, iesind din ascunzatoarea lui si ducandu-se langa ea. "M-ai speriat putin... Ce faci aici? Nimeni nu vine niciodata aici... Nici tu nu poti sa dormi?" o intreba, inainte de a mai trage un fum din tigara lui, privind-o intens pe fata.
(Sper ca e okay pentru tine ^^" Daca vrei sa schimb ceva sa-mi spui.)
RE: Leave me Alone... - Oswin A. Cameron - 07 Dec 2011
Fiind prinsa in gandurile ei nostalgice chiar sadice cateodata, nu simti perezenta baiatului. Pasise cu privirea in pamant si tresarii puternic cand vocea viperinului rasuna atat de aproape de ea. Spera sa fie singura, uitata de toti si de toate, absenta din lumea lor si prezenta doar in lumea ei mica si imaginara. Il studie atent pe strain cu o privire curioasa si uimita, perplexa si visatoare. Trebuia sa ii raspunda. Atunci de ce ii era fria sa o faca? Daca el era un perfect sau un sef de casa? Instinstinctul ii spunea sa fuga, sa se ascunda cat mai repede si cat mai departe de acel loc. Nu. Refuza pe loc si categoric acea ideea tampita. Roselyn nu era o lasa, o fricoasa fata de straini desi asa se simte in acele clipe.
Fara sa vrea facu un pas in spate, ascunsa pe jumatate in umbra unei coloane ce unea podeaua ludica cu tavanul celest. Deschise gura sa spuna ceva dar practic nici un sunet nu vru sa ias. Isi feri privirea fixand cu privirea un punct oarecare de pe o piatra banala. Numara in cand pana la zece si inspira adanc. Imi pare rau ca te-am speriat. Nu a fost cu intentie. Se scuza soimita. Isi umezi buzele rozalii arandandu-si teatral o suvita blonda. Incerca sa para stapana pe sine si convingatoare dar nu indeajuns cat sa se convinga si pe ea.
RE: Leave me Alone... - John Miller - 07 Dec 2011
John o privi pe fata surprins, intrebandu-se serios oare ce ii trecea prin cap in momentul ala. Arata de parca s-ar fi pregatit sa o ia la fuga in orice moment. Incerca sa nu rada de ea, gandindu-se ca poate era doar mai timida si introvertita. Pastra distanta dintre ei, nedorind sa o sperie sau sa o intimideze mai mult. Dintr-un oarecare motiv, mai toti elevii se fereau de cei din Casa lui. Viperinii au fost dintotdeauna cunoscuti ca fiind rai, intunecati sau cruzi, si John avea unoeri impresia ca elevii nu credeau deloc in ideea de 'exceptii'. El nu era deloc la fel ca toti ceilalti Viperini. Dar sa stea sa le explice asta tuturor in parte ar fi fost obositor, enervant si inutil, asa ca hotarase sa nu se oboseasca.
"Esti bine?" o intreba pe fata, observand ca aceasta parea de-a dreptul speriata. "Sa stii ca nu sunt un Perfect sau vre-un Sef de Clasa sau ceva. Sunt doar un student ca oricare altul. Ma cheama John Miller, in caz ca te intereseaza. Am venit aici doar pentru ca nu pot sa dorm. Am insomnie de cand eram mic. Imi place locul asta. E foarte calm..." spuse el, privind in jurul lor. "Daca vrei sa fii singura pot sa plec. Gasesc eu un alt loc." Se apropria de ea, incet pentru a nu o brusca. "Dar pari ca ai avea nevoie de companie..." Se opri exact in fata ei si o privi adanc in ochi, cu un zambet cald si jucaus. "Nu musc, sa stii..." spuse el. "Poate ai nevoie doar sa vorbesti cu cineva."
RE: Leave me Alone... - Oswin A. Cameron - 07 Dec 2011
Se lipi usor cu spatele de zid avand fata indreptata spre pamant. Suvitele blonde ii cadeau pe langa chip asemenea unui paravan intre cei voi. Zambi malefic fiind convinsa John nu il putea vedea. Isi acoperi repede gura cu mana dreapta fiindu-i frica sa nu izbucneasca intr-un ras nebunesc. Nebunie temporara, asa o numea ea cand se ajungea in asemenea momente, momente pe care le ura mai mult decat orice altceva pe lume. Respirand ritmic si incet, Rose se calma. Isi intoarse privirea spre baiatat incercand sa inteleaga sensul acelor cuvinte? Si totusi... ce era asa de greu? Se prezentase, asadar ii aflase numele: John. Ii spuse ca daca vrea sa ramana singura el er putea sa plece deci in a doua parte a replicii sale avea dreptare. Blondina avea nevoie de companie. Altfel... de ce ar mai fi venit aici?! Salem ii putea tine si el companie acolo, sus, in camera ei. Eu sunt Roselyn Edwards dar poti sa imi zici Rose. Poti sa ramai daca vrei. Cine sunt eu sa te gonesc de aici? Asta nu e camera mea deci nu am un drept anume asupra ei. Raspunse intr-un final soimita. Nici eu nu am somn acum... oarecum. De cand esti aici? Ii zambi pentru prima data de cand se intalnisera in acel loc.
RE: Leave me Alone... - John Miller - 07 Dec 2011
"De vreo 3 ore?" raspunse el, chicotind. "Mereu am fost mai retras. Prefer sa fiu complet singur decat sa fiu intr-o companie neplacuta." Se sprijini de perete si se aseza jos pe podea. Se simtea obosit, se simtea trist. Nici nu stia de ce. Era probabil un nou moment de depresie. "Nu am dormit deloc in ultimele 6 zile, stii?" spuse el, razand, ca si cum ar fi fost o gluma. "Uneori ma intreb daca o sa-mi explodeze ceva in cap intr-o zi. Ar fi amuzant..."
Isi ridica privirea catre Roselyn si ii zambi. "Nici nu stiu de ce iti spun asta. Cred ca pana la urma, si eu am nevoie sa vorbesc cu cineva... E atat de ironic si stupid. Sunt in ultimul meu an la Hogwards, si nu am aproape nici un prieten adevarat aici. Cei din celalalte case nu ma plac doar pentru ca sunt la Viperini. Iar cei din propria mea Casa nu ma plac pentru ca nu ma port ca un adevarat Viperin. Iar eu insumi ma detest pentru ca sunt inca aici..." O privii din nou, fara sa zambeasca de data aceasta, si simti ca ochii ei il fac sa se simta mai calm. "Nu trebuie sa spui ceva daca nu stii ce sa spui. Dar eu ma simt mai bine acum ca am reusit sa scot asta din mine... Vroiam de mult sa spun cuiva. Daca vrei, poti sa-mi spui si tu ce te apasa. Nu voi spune la nimeni, promit." se oferi el.
RE: Leave me Alone... - Oswin A. Cameron - 07 Dec 2011
Ii urma si ea gestul asezandu-se jos, langa zid dar cel opus lui. De ce ii spunea ei toate aceste lucruri? Nu se cunosteau de zece minute si.... Pph. Ce mai conta? John parea a fi un baiat diferit de ceilalti viperini. Atunci cum ajunse tocmai la acea casa? Si eu ma urasc cateodata. Imi e frica de cei din jur si de parerea lor.. ah.. ca sa nu mai punem spatiile inchise!ii spuse soimita cu un zambet vesel pe buze. Dar nu imi urasc casa; cel putin nu inca.
Norii negri, cel mai probabil din cauza noptii, ascundeau mareata luna iar razele acesteia incepeau sa dispara adancind totul intr-un semi-intuneric. Si eu as avea multe de spus dar nu stiu de unde sa incep. Se simtea vinovata pentru ceva ce nici macar nu stia.
RE: Leave me Alone... - John Miller - 07 Dec 2011
Lui John nu i se intampla des sa fie atat de interesat de cineva. Si cu atat mai putin de cineva din Lumea Vrajitorilor. Rose era o fata extrem de fascinanta, dupa parerea lui. Avea cei mai tristi ochi pe care ii vazuse John vreodata... Simtea ca este ceva in neregula cu ea, o putea simti in privirea ei pierduta. Si pentru prima oara de cand isi amintea, isi dori cu adevarat sa ajute pe cineva. Desi nu stia de ce... Si nu stia cum sa o faca. Vroia sa afle cum o poate face, vroia sa afle de ce avea defapt nevoie Rose.
Ii zambi binevoitor si calm. "Poti sa incepi cu inceputul..." o incuraja el. "E mereu un bun punct de start."
RE: Leave me Alone... - Oswin A. Cameron - 07 Dec 2011
Tocmai asta e problema. Nu are un inceput. Ma simt asa de azi dimineata. E ... ca si cum am ucis un om iar sufletul sau imi bantuie acum starea de spirit. Urasc sa fiu asa. incerca Rose sa ii explice. Ultima propozitie o spuse mai mult pentru ea decat pentru John. Sunt o ciudata si o poti sa o spui. O stiu prea bine. Isi trase genunchii aproape de trup si ii cuprinse cu bratele. Incepea sa tremure usor din cauza aerului rece din acea incapere. Doar pe intuneric, se simtea ceva mai bine, la fel ca in lumea ei; Fara perdea. In lumina cruda a realitatii, Rose ar fi putut spune ca este o alta ea. Gesturi mai rafinate, miscari mai fine, cuvinte mai bine alese si toate celelalte.
RE: Leave me Alone... - John Miller - 07 Dec 2011
"Nu esti ciudata." Spuse John, dupa un moment de liniste. "Esti doar diferita. Altfel decat ceilalati nu inseamna neaparat mai rau. Si eu sunt ciudat. Am sange pur si imi doresc sa fiu un Incuiat... Tata ma uraste, mama ma ignora. Prietenii mei ma cred nebun..." ochii lui priveau adanc in gol, in timp ce aerul rece ii sufla in spate si in piept. Ii era frig, dar nu putea sa tremure. Ar fi vrut sa planga, dar nici o lacrima nu curgea. "Am fost insultat de atatea ori incat jignirile au ajuns sa ma amuze. Si tata ma batut atat de des incat durerea a devenit o parte din mine... Tu te simti ca si cum ai ucis un om, eu ma simt ca si cum am murit deja..." spuse el.
Isi intoarse privirea spre Rose si o surprinse privindu-l si ea. Zambi si chicoti trist si ironic. "Poate ar trebui sa facem un club de oameni morti sau ceva." glumi el.