+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Imprejurimile Hogwarts-ului (https://www.darkmark.ro/f-imprejurimile-hogwarts-ului)
+---- Forum: Salcia Batausa (https://www.darkmark.ro/f-salcia-batausa)
+---- Thread: I'll never be your perfect model of imperfection (/t-i-ll-never-be-your-perfect-model-of-imperfection)
Pages:
1
2
I'll never be your perfect model of imperfection - Karlie E. Grimaldi - 25 Dec 2011
I'll never be your perfect model of imperfection
Karlie && Elisabeth
Linişte, o linişte profundă se lăsase peste întregul domeniu. Nici măcar Salcia Bătăuşă nu-şi mai mişca ramurile în dansul său graţios al furiei. Aproape că totul părea îngheţat, lipsit de suflarea vieţii şi pustiit de îmbrăţişarea morţii. Era un peisaj pe care rar îl vedeai la Hogwarts, mai ales în această parte a împrejurimilor, şi era aşa de frumos încât ţi-ai fi oprit şi propria respiraţie pentru a nu deranja acea armonie. Şi totuşi sunetele unor paşi înceţi şi lenţi, graţioşi se auzeau spărgând acea tăcere, iar o siluetă suplă şi zveltă deforma acel bilanţ perfect de întuneric.
Un zâmbet dulce, cald şi calm era întins pe chipul ca de copil al şatenei, iar albastrul pur al ochilor săi străluceau într-un mod ciudat în întuneric. Şatena îşi duse mâna în buzunarul pardesiului de culoarea cenuşei , şi scoase din aceasta o mică fotografie, în care erau înfăţişaţi doi tineri vrăjitori zâmbind şi râzând fericiţi către ea. Mâna-i mică şi firavă tremura , dar nu de frig, ci de emoţie, în timp ce-şi ridica privirea spre salcia, ce era prezentă în poza din mână. Se opri la câţiva metri de ea, urmărind atentă o mişcare aproape imperceptibilă a crengilor, ce evident era un semn de perturbare. Surâse uşor amuzată, şi-şi strânse bagheta la spate, uitându-se cum deodată crengile încep să lovească furioase în jur, ţinta fiind evident ea. Dar nu mişcă deloc , doar privi încântată înspre direcţia arborelui , cu surâsul păstrat pe buze.
RE: I'll never be your perfect model of imperfection - Effy K. Dietrich - 25 Dec 2011
Chicotise încet , aproape imperceptibil , cu un surâs bolnav, aproape disperat întins pe buzele-i roşiatice uscate, în timp ce înainta pe poteca goală, înconjurată de un strat fin şi subţire de zăpadă. Cerul era acoperit de nori, şi un întuneric înteţea acea atmosferă confuză. 'Beth îşi ridică privirea ageră şi tulburată înainte, privind fix destinaţia sa, aflată destul de departe, şi îşi strânse mai bine pelerina de culoarea onixului în jurul corpului subţire şi destul de firav. O pală de vânt îi atinse chipul şi îi împrăştie buclele şatene peste pielea-i fină şi palidă, făcând-o să-şi plece capul şi să grăbească pasul.
Îşi strâmbă buzele şi încruntă fruntea când ajunse în apropierea furtunoasei salcii, ce până atunci se armonizaze cu împrejurimile şi nu se mişcase, şi observă să aceasta începuse să lovească furioasă în juru-i. 'Beth se opri o clipă în loc căutând cu privirea lucrul sau persoana ce provocase acest lucru, după care îşi scoase bagheta din lemn de cireş ,, pe care o ţinu strâns între degetele-i lungi şi subţiri. Se apropie încet, cu precauţie, dar şi siguranţă de tânără , o analiză câteva secunde din cap până în picioare, după care îşi drese glasul pentru a-i atrage atenţia. Era uşor încordată, dar totuşi zâmbi atunci când cercetaşa se întoarse spre ea.
RE: I'll never be your perfect model of imperfection - Karlie E. Grimaldi - 26 Dec 2011
Şatena tresări atunci când o creangă aproape îi lovise corpul plăpând , care sincer nu credea că ar fi rezistat la un asemenea contact cu salcia. Mării ochii isntinctiv , surprinsă, şi se dădu mai mulţi paşi înapoi, ca o măsură de precauţie. Încă un centimentru şi ar fi căpătat o vânătaie de toată frumuseţea. Oftă încet, şi chiar în acel moment auzi mai mulţi paşi zdrobind sub puterea lor fulgii firavi de pe jos, apoi auzi o persoană cum îşi drese glasul. Îşi muşcă buza şi clipi de mai multe ori, gândindu-se cum ar putea ieşi din acea situaţie, în cazul în care se întâlnea cu cine nu trebuia.
Se întoarse încet , şi în ciuda sentimentului său de emoţie şi o oarecare vinovăţie, îşi tinu cu demnitate, îndrăzneală şi calmitate privirea înainte, fixată asupra cercetaşei. Îşi păstră expresia chipului neutră şi nu scoase nici un sunet, aşteptând următoare mişcare a fetei. Dar aceasta nu făcea altceva decât să analizeze trăsăturile lui Karlie. Şatena surâse şi ridică o sprânceană uşor amuzată.
"Bonsoir!" Îi spuse aceasta pe un ton cald şi plăcut, accentul franţuzesc simţindu-se clar în vocea-i dulce.
RE: I'll never be your perfect model of imperfection - Effy K. Dietrich - 26 Dec 2011
Fetei îi luase ceva timp să se întoarcă, şi asta probabil din cauza fricii de a nu da peste Filch sau vreun profesor, şi o înţelegea perfect, şi ea împărtăşea adesea, şi chiar în acel moment această temere. Nu era în joc numai ea, ci şi puncte foarte preţioase pentru casa de care aparţinea. Deja viperinii îi întrecuseră, lucru ce sincer nu îi convenea mai deloc, şi nu voia să înrăutăţească situaţia, la ca şi ceilalţi cercetaşi de altfel. Atunci când fata se întorsese, fu destul de surprinsă, într-un mod plăcut, să regăsească pe chipul acesteia sentimentul de siguranţă şi demnitate. Ochii safirii ai Elisabethei sclipiră într-un mod entuziast , în timp ce analiza tot mai atent trăsăturile nou-venit. Un pur cercetaş. Aceasta era concluzia la care ajunsese, cu zâmbetul mulţumit întins pe buze.
'Beth clipi de mai multe ori atunci când auzi salutul şatenei, şi râse încet în secunda imediat următoare.
" Nu vorbesc franceză. " Îi zise colegei sale , în timp ce făcu un pas înspre aceasta , şi îi zâmbi călduros. Karlie îşi arcui încă o dată o sprânceană, şi ascunse un mic obiect din mână în buzunarul pardesiului cenuşiu."Nu-ţi face griji, nu o să afle nimeni că ai fost aici. Asta ar însemna să am şi eu probleme." Continuase pe un ton cald şi plăcut, ce inspira încredere.
RE: I'll never be your perfect model of imperfection - Karlie E. Grimaldi - 26 Dec 2011
O fascina , dar în acelaşi timp deranja sclipirea aceea ciudat de mulţumită şi încântată din ochii cercetaşei. Nu îşi putea da seama ce o făcuse aşa fericită, de-şi schimbase aşa repede starea de spirit. Făcuse ea ceva? O deranjase cu ceva? Nu ştia răspunsul la niciuna din acele întrebări, putea doar să facă presupuneri. Căuta cu atenţie în scena petrecută mai devreme, ce se derula încontinuu în mintea sa, orice indiciu ce ar fi condus-o spre un răspuns, dar cutia aceea micuţă cu denumirea de "idei" era goală.
Un mic surâs apăruse pe chipul său ca de copil atunci când colega sa îi dezvăluise că nu vorbeşte limba sa natală, însă se dădu precaută un pas în spate atunci când aceasta înaintă. Adoptă din nou acea expresie neutră şi ascunse cu repeziciune fotografia atât de preţioasă ei în adâncimea hăinii. Nu prea îi plăcea să stea aproape de persoanele necunoscute, mai ales cele întâlnite în asemenea circumstanţe. Deşi tonul cald şi prietenos cu care îi vorbea o făcea să se mai bine, nu putea înlătura acel sentiment de nesiguranţă înrădăcinat adânc în inima sa.
" Excuse-moi, alors." Răspunse din instinct , apoi se corectă " Scuză-mă , atunci; greşeala mea." Murmură pe un ton ceva mai liniştit, dar totuşi distant.
RE: I'll never be your perfect model of imperfection - Effy K. Dietrich - 26 Dec 2011
'Beth îi zâmbi cu blândeţe , în semn de încurajare , dar păstră o distanţă faţă de ea, căci îşi dăduse seama că apropierea o deranja. Aceasta fusese greşeala ei; ştia din proprie experienţă că era incomfortabil să te afli prea aproape de o persoană necunoscută , pe care o întâlnise noaptea, într-un loc în care nimeni normal nu avea ce căuta. Dar dacă se gândea bine cuvântul acesta, "normal" în acele locuri avea cu totul alte sensuri, faţă de cele cu care era obişnuită. Clătină din cap şi o privi din nou pe cercetaşă, care continua să o privească sceptică. Elisabeth zâmbi din nou, şi întinse către aceasta o mână subţire şi albicioasă .
"Elisabeth Katia Dietrich, Cercetaşi." Se prezentă aceasta, punând un oarecare accent pe denumirea casei sale, pentru că dorea să-i arate că nu are de ce să se teamă. Aşteptă ca şi Karlie să se prezinte, dar aceasta amâna momentul, continuând să o privească. "Nu înţeleg de ce eşti aşa încordată, deja ţi-am spus că nu va afla nimeni că ai fost aici." Repetă din nou cercetaşa , de data aceasta rostind mai tare şi mai clar cuvintele, pentru a sublinia ideea.
RE: I'll never be your perfect model of imperfection - Karlie E. Grimaldi - 26 Dec 2011
Fata privise uşor confuză mâna întinsă a lui 'Beth , de parcă nu ar fi avut nici o idee despre ceea ce dorea. Fără să vrea uitase de toată acea educaţie strictă care îi fusese impusă încă de la frageda vârstă a copilăriei, probabil pentru că toată această acomodare la Hogwarts se producea cu încetinitorul în cazul său. Această şcoală era foarte diferită de Beauxbatons în multe privinţe, dar îi părea mai potrivită personalităţii sale. Pentru ea orele de curs din Franţa fuseseră una devărat coşmar, care se repeta în fiecare zi cu acelaşi scenariu de prost-gust, făcut parcă special s-o distrugă pe ea şi principiile la care nu dorea în ruptul capului să renunţe.
" De-ai ştii de câte ori mi s-a spus asta, şi de câte ori s-a dovedit ca fiind o miciună." Spuse în cele din urmă, pe un ton dezamagit, dar la fel de melodios ca de fiecare dată. " Karlie Béatrice Rouve, tot cercetaşă." Continuă pe un ton ceva mai vesel, afişând chiar un micuţ zâmbet. Prinse uşor mâna fetei, strângând-o în palma sa micuţă şi firavă. Tresări uşor când simţi pielea rece , parcă de gheaţă a fetei, şi-şi ridică uşor capul, privind-o cu atenţie în ochii la fel de glaciari.
RE: I'll never be your perfect model of imperfection - Effy K. Dietrich - 26 Dec 2011
Un mic oftat scăpase printre buzele fetei atunci când auzi explicaţia colegei sale, şi mai cu seamă cuvântul "minciună", una dintre cele mai josnice noţiuni, după părerea ei. Cercetaşa nu înţelegea, indiferent de cât de mult încerca, de ce ar vrea cineva să pună în practică sensurile acestuia. Era ca şi cum te-ai păcăli pe tine însuţi cu iluzia propriei imaginaţii şi ţi-ar face plăcere asta. Dezgustător! Dar era şi posibilitate ca această părere personală să fie greşită, să fie vinovată regimul strict în care crescuse, bazat mai ales pe respect şi sinceritate.
O pală de vânt aspră îi atinse faţa şi o făcu să revină din acea lume cu bariele în limtele propriei imaginaţii. Surâse precum un copilaş şi îşi întoarse privirea spre Karlie. Tresări atunci când simţi atenţia , fascinaţia şi concentarrea cu care o privea, direct în ochii ca de sticlă, dar nu îşi întoarse capul, ci îi susţinu contemplarea. Ochii ei erau la fel de albaştrii ca şi ai lui 'Beth, doar că aceştia emanau căldura şi libertatea specifică cerului senin de vară.
" Te-aş întreba dacă eşti din Franţa, dar răspunsul este evident." Murmură aceasta, nu neapărat fiindcă o interesa, ci mai mult pentru a umple golul acela de tăcere. Zâmbeşte din nou, de data aceasta mai mult mecanic.
RE: I'll never be your perfect model of imperfection - Karlie E. Grimaldi - 28 Dec 2011
Şatena se încruntă uşor, pe măsură ce încerca treacă de acea răceală , mască de gheaţă cu care erau acoperiţi ochii cercetaşei. Cu cât ajungea mai adânc în aceştia, cu atât simţea mai multă durere, dezamăgire, tristeţe, chiar şi ură, acel sentiment pe care sincer nu îl suporta. Asta mai ales fiindcă îl simţise, şi încă sălăşluia în ea şi o manipula aşa cum dorea atunci când îl lăsa să se deslănţuie, aducând-o uneori în pragul nebuniei. Acea senzaţie de furie incontrolabilă şi cruzime o ardea pe dinăuntru numai gândindu-se la dăţile în care scăpase această "bestie" de sub control.
" Nu neapărat. Aş putea fi doar o împătimită a acestei limbi, iar eu cu adevărat să nu am nici o legătură cu această ţară." Rosti aceasta pe un ton calm, plăcut şi gânditor , deşi nu prea o fascina acest subiect pueril. Un zâmbet subtil, mai mult din instinct îi lumină chipul " Dar coincidenţa a făcut să ai dreptate." Murmură aceasta îngăduind din cap , şi coborând privirea în pământ. Se încruntă uşor, încercând să pronunţe în şoaptă numele de familie al colegei sale.
"Tu, pari să faci parte din 'familia' nemţilor. Austria, Germania..." Spuse cu un oarecare licăr de curiozitate în ochii de cristal.
RE: I'll never be your perfect model of imperfection - Effy K. Dietrich - 30 Dec 2011
'Beth o ascultase şi urmărise cu privirea în tot acest timp, analizându-i cu o fascinaţie ciudată toate gesturile. Nu ştia de ce , dar simţea nevoia bolnavă şi stanie de a o studia în tăcere, de parcă ar fi cine-ştie ce specie abia descoperită. Aceste gânduri şi porniri o făceau să arate ca o ciudată, poate chiar ca o psihopată, dar ascultând părerea fetei în legătură cu prejudecăţile legate de origini îi dezvăluia că nu era ca ceilalţi, avea o gândire mult mai matură, poetică şi din perspectivă.
"Germania." Aprobă din cap atunci când Karlie încercă la rândul său să-i ghicească originea. Un mic zâmbet mulţumit îi însenină faţa colegei sale, care îşi ridică privirea , în care se zărea un licăr încântat. Şatena se uită din nou în ochii ca de safir al lui 'Beth , şi expresia fericită se transformă treptat în frustare şi răceală, şi un tremur îi făcu corpul să se mişte involuntar. Elisabeth se dădu un pas în spate şi se încruntă.
"S-a întâmplat ceva? " Întrebase aceasta confuză şi derutată de schimbarea bruscă pe care o suferise starea sufletească a fetei.