Let's revive the past ... - Printable Version

Doar eu şi Victor .

Lumina lunii mângâie cu blândeţe pământul acoperit cu o mantie albă . Paşii Aleerei erau înăbuşiţi de gălăgia făcută de copiii ce nu avau linişte în acea seară . Se înoptase de mult , fiind opt ceasul , dar asta nu însemna că blondina avea de gând să se retragă . Ridică alene privirea - i de un verde inuman , ce în acea noapte , părea aurie , spre cerul negru scăldat de miile de stele şi zâmbi admirând frumuseţea lunii pline .

Fulgii mari şi albi cădeau nestingheriţi , fără a le păsa de persoanele ce se plimbau asemeni ei , prin noaptea albă . Îşi trecu degetele albicioase prin părul lung şi oftă uşor . Se simţea ruptă de realitate de la un timp , şi tare şi - ar mai fi dorit să afle de ce . Little Whinging , era vesel şi lipsit de vrun lucru râu , sau cel puţin aşa vedea Aleera la acel moment . Probabil , prezenţa faimosului Harry Potter făcea ca acel loc să rămână neclintit şi diferit faţă de tot ce ştia ea . Deşi era gălăgie în jurul fetei , ea simţea liniştea de care nu avea parte în Londra .

Vacanţa de iarnă picase cum nu se putea mai bine , mai ales că în ultima vreme , în şcoală , parcă spiritele se încinseseră extrem de mult , având în vedere , acea strânsă competiţie din Cercetaşi şi Viperini .
" Sărmanii Cercetaşi , atât de naivi şi prostuţi " , oftă Aleera pe un ton fals şi zâmbi amuzată , privind în jurul ei . Se aşeză pe o bancă , după ce dădu zăpada jos , şi - şi lăsă trupul să se relaxeze , departe de toată acea agitaţie .

Începu să fredoneze încet un cântec de leagăn ce mama ei i - l cânta atunci când era mică şi - şi lăsă capul pe spate , permiţându - i luminii palidei luni să - i scalde chipul . Părul îi căzu uşor pe spate , asemeni unei mantii , făcând - o pe fată să surâdă delicat . Simţea că ceva se schimba în jurul ei , de parcă , era posibil ca istoria să se rescrie , iar trecutul să fie reînviat . Trupul blondinei se cutremură scurt , din cauza frigului , dar Aleera nu făcu nimic . Auzi vocea unui băiat şi imediat lumina dispăru , de parc cineva ar fi stins luna , dacă aşa ceva era posibil . Râse în sinea ei , coborându - şi privirea spre cel care - i întrerupse reveria bolnăvicioasă .

" Pentru că sunt . Tu nu crezi la fel ? " întrebă cu glasu - i dulce şi uşor copilărecs , privindu - l calmă în ochi . Surâse , aranjându - şi părul pe umeri şi trase aer în piept , apoi se dădu ceva mai la o parte , făcându - i loc tânărului , în cazul în care acesta ar fi vrut să se aşeze . Ştia că este Viperin , deşi nu avea nimic care să demonstreze asta . În schimb faptul că - l zărise de câteva ori înainte prin Camera de Zi din Pivniţă , îi era de ajuns .

Dădu din umeri şi începu să se joace cu lanţul de la gât . Trase aer în piept .
" Dacă rămâneai în şcoală erai de aceeaşi părere cu mine " , spuse şi chicoti slab , privind doi copii ce se băteau cu zăpadă . Un băiat şi o fată , care râdeau se plimbau ţinându - se de mână , discutând despre ceva , dar în rest locul era pustiu . Îi plăcea acel loc .

Îşi îndreptă privirea spre băiat când acest se aşeză pe spătarul băncii , fiind nevoită să - şi lase capul uşor pe spate , pentru a - l putea vedea . Îi analiză chipul pentru câteva clipe , şi apoi privi în sus , spre bolta cerească .
" Eu sunt Aleera " , se prezentă blondina într - un final şi îl privi cu coada ochiului , jucându - se cu o şuviţă de păr uşor absentă .