Darkmark RPG Forum
we were born to die - Printable Version

+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Londra (https://www.darkmark.ro/f-londra)
+--- Forum: Pestera lui Godric (https://www.darkmark.ro/f-pestera-lui-godric)
+--- Thread: we were born to die (/t-we-were-born-to-die)

Pages: 1 2

we were born to die - Veronique A. Dupont - 05 Jan 2012

Ronnie & John
[Image: tumblr_lxajwlpHAK1qe7louo9_250.gif] [Image: tumblr_lxajwlpHAK1qe7louo6_250.gif]
As the light washes over the morning rise, you're still asleep and that's all right,
I can be still 'cause you look so sweet and beautiful next to me.

  • Putea simti razele soarelui jucandu-se tandru pe pielea sa si incalzindu-i-o. Ar fi vrut sa-si deschida pleoapele, dar ceva o impiedica. Era ca o putere invinzibila ce-o controla si n-o lasa sa faca ceea ce-i sopteau simturile. Se gandi sa se dea jos din pat, dar asternuturile pareau a o tine prizoniera. Nu se putea misca, nu putea vorbi, iar gandurile abia ca isi mai gaseau locul in mintea sa mult prea aglomerata.
    Deschise cu putin efort ochii, dar ii inchise brusc cand dadu cu privirea peste lumina puternica ce se reflecta prin fereastra. Indeparta cerceaful din satin ce-i era strans in jurul trupului, iar apoi se ridica pe o parte stand in sezut si sprijinindu-si mainile de o parte si de alta a picioarelor sale. Isi lasa capul sa-i cada catre podea, iar cand si-l ridica pleoapele ii erau deschise. Simti pe loc ca incepuse sa-i ia foc capul si incerca cu disperare sa stopeze migrena ce avea sa-si faca apraitia in scurt timp. In zadar se straduia pentru ca-si facea mai mult rau. Fiecare gand o durea si, incercand sa vizualizeze imaginea din fata sa, isi pierdea cunostina.
    Se prabusi la loc in pat si isi inchise ochii. Spera ca totul sa treaca ca intr-un vis, dar durera parea a se intensifica cu fiecare secunda, parea reala. Ar fi dorit sa traga draperiile, dar nu putea sa se ridice si nici nu putea sa ceara acel lucru pentru ca buzele ii erau inclestate.


RE: we were born to die - John Miller - 05 Jan 2012

John se trezise foarte devreme in acea dimineata. Defapt, aproape ca nu dormise deloc toata noaptea. Se rasucise in pat si incercase din greu sa adoarma dar nu reusise nici macar sa atipeasca. Era aproape ora 6 cand se hotarase sa o lase balta, si se ridicase incet de langa Ronnie, pentru a nu o trezi. Coborase jos si isi pregatise o cafea, fumand cateva tigari si incercand sa isi limpezeasca mintea, care parea a fi incarcata cu mult prea multe ganduri. Vroia sa se calmeze si sa fie fericit. Si sa stea alaturi de Ronnie... Sa fie fericit alaturi de ea.

Cand urcase inapoi in dormitor, fusese oarecum surprins sa vada ca si ea se trezise. Nu arata deloc bine insa... Era palida si parea extrem de obosita. John traversa camera din cativa pasi si se aseza langa ea. Ii puse mana pe obraz, dand usor la o parte suvitele din parul ei care ii acopereau chipul. "A fost cumva noaptea ta la fel de oribila ca si a mea?" intreba el si zambi, inainte de a ii saruta usor buzele.

RE: we were born to die - Veronique A. Dupont - 05 Jan 2012

  • Ii simti mana rece descoperindu-i chipul de sub suvitele de par ce i se lipisera de piele si se intoarse pe o parte, nefiind capabila sa faca altceva. Un zambet transparent ii traversa fata cand baiatul isi lipi buzele de ale sale. Pentru un moment toata acea durere fusese uitata, iar fata reusi sa-si deschida ochii si sa-l priveasca. Il apuca strans de antebrat si incerca sa se ridice, dar ramase pe loc realizand ca membrele nu-i dadeau ascultare. Se multumi sa-i priveasca chipul in lumina radianta a Soarelui si sa astepte momentul in care va fi destul de treaza pentru a-i putea vorbi.
    Isi trase capul aproape de piciorul lui si inchise la loc ochii cand ii simti mirosul puternic de tutun. La inceput il percepuse ca pe unul dintre cele mai dezgustatoare mirosuri, dar apoi se obisnuise cu el. Il caracteriza, era parfumul sau.

    'Noaptea a fost buna, dar dimineata asta m-a terminat' spuse ea cu greu pe un ton adormit.
    Capul inca si-l simtea de parca ar fi fost pe cale sa-i explodeze, dar incerca sa ignore acel lucru. Vroia sa aibe o zi perfecta si nu avea de gand sa lase o simpla migrena sa-i distruga planurile. Stia ca i-ar fi putut spune lui John de acea durere si ca probabil ar fi rezolvat-o in cateva secunde, dar simtea ca nu era cazul s-o faca. Fiecare problema de a ei devenea treptat o povara pentru altcineva, iar ea dorea sa duca acea obisnuinta la bun sfarsit. Nu dorea sa-l ingrijoreze.
    'Poti sa tragi...draperiile?' il ruga dandu-i drumul la mana si indepartandu-si capul de piciorul sau.


RE: we were born to die - John Miller - 05 Jan 2012

John chicoti incet in timp ce o privi pe Ronnie. Fata arata ca o pisicuta in timp ce se misca indecisa prin pat, apropriandu-se de el, apoi departandu-se, cu ochii inca aproape inchisi. Cel mai probabil nu se simtea bine, altfel nu s-ar fi purtat asa, dar nu se putea abtine sa nu i se para adorabil.

Trase draperiile asa cum il ruga ea, apoi se aseza din nou in pat si o imbratisa. Ii saruta usor fruntea, apoi ploapele si obrajii, in timp ce ii mangaia spatele. Stia ca avea sa mai dureze putin pana cand iubita lui se va trezi cu adevarat din starea pe care o avea, dar putea astepta. "Daca te simti rau, nu trebuie sa mergem nicaieri astazi." ii spuse el. Nu vroia sa para ingrijorat, desi era, si incerca sa nu o faca pe Ronnie sa se simta slaba sau vulnerabila, stiind cat de mult detesta ea asta. Incepu sa se joace absent cu parul ei lung, asteptand-o pe ea sa vorbeasca.

RE: we were born to die - Veronique A. Dupont - 05 Jan 2012

  • Isi ascunse fata in perna cand baiatul se ridica si nu se clinti din loc cand acesta se intoarse in pat. Isi lasa trupul in voia lui si se bucura in liniste de acel moment aproape perfect.
    Durerea parea sa-i dispara treptat, iar viperina realiza ca putea sa se miste sa vorbeasca in voie. Isi trecu mana stanga pe dupa umerii baiatului si isi propti capul pe pieptul lui. Incerca sa memoreze acel moment in detaliu pentru ca i se parea nedrept sa nu-l poata pastra pentru totdeauna in suflet.
    Tot ce i se intampla era perfect si in fiecare dimineata in care isi deschidea ochii se ruga ca totul sa nu fi fost doar un vis. Era imposibil pentru ea sa inteleaga cum cineva era dispus sa-i ofere toata acea iubire si grija fara sa ceara nimic in schimb. Singura persoana care si pe care o mai iubise in trecut fusese Helena, sora sa, dar dragostea lor era de alta natura. Ele invatasera sa fie unite pentru a putea sa treaca cu usurinta peste orice obstacol, nu pentru ca simteau cu adevarat afectiune una fata de cealalta.

    'Sunt bine' sopti ea dezlipindu-si chipul de pieptul sau, iar apoi ingropandu-l la loc in mireasma lui. Se mira cand cineva ii cerea parerea inainte de a lua o decizie si intelegea cu greu diferenta dintre a fi intrebata sau a i se pretinde sa faca ceva.
    I placea sa auda urma de ingrijorare din vocea lui John, dar apoi realiza ca era nedrept ceea ce-i facea si se simtea rau si vinovata. Nu dorea sa-l ingrijoreze, dar adora sa stie ca exista cineva caruia chiar ii pasa de ea.


RE: we were born to die - John Miller - 06 Jan 2012

John continua sa o rasfete pe Ronnie cu mangaieri tandre si saruturi, atingeri calde si cuvinte romantice soptite la ureche. Se simtea ca un om nou. Era mult mai calm si mult mai iubitor de cand el si ea isi incepusera relatia, era mult mai realist si mai responsabil. Parintii lui erau mandri de el acum, tatal lui incepuse sa se poarte frumos cu el si chiar si verisoara lui, Claire, isi schimbase destul de radical comportamentul fata de el. Dar pe John nu il interesa parerea lor. Vroia doar sa fie alaturi de ea... Toate lucrurile bune care venisera o data cu ea erau doar un bonus.

Se urca usor peste ea si o conduse intr-un sarut lung si pasional. Isi trecu degetele pe gatul si pieptul ei, in timp ce ii gusta buzele apetisante. "Te iubesc mult, stii..?" spuse el, dupa ce sarutul se opri. O privi adanc in ochi si ii zambi. "Ma faci atat de fericit... Nu am mai simtit niciodata tot ceea ce simt acum..." Ar fi putut sta acolo langa ea, doar tinand-o in brate si alintand-o pentru totdeauna si nu s-ar fi plictisit niciodata. "Tu esti fericita, Ronnie?" intreba el. Spera atat de mult ca si ea sa simta tot ceea ce el simtea in acele momente.

RE: we were born to die - Veronique A. Dupont - 06 Jan 2012

  • 'De ce n-as fi?' intreba in soapta si isi intinse usor gatul pentru a-l saruta. Ar fi vrut sa-i spuna cat de mult il iubeste si cat de fericita o facea fiecare secunda petrecuta in compania lui, dar ceva o oprea. Nu fusese niciodata capabila sa-si exprime in cuvinte ceea ce simtea si, din principiu, nu intelegea de ce oamenii obisnuia sa-si repete unul altuia aceleasi cuvinte plictisitoare ce ajungeau sa-si piarda farmecul. Pentru ea te iubesc nu facea nici macar o imagine de ansamblu a ceea ce se petrecea in inima si in mintea sa de fiecare data cand ii revedea chipul.

    Se desprinse usor de el, trecandu-si degetele peste buzele lui si sarutandu-i in treacat obrazul. Incerca sa se ridice si fusese fortata sa-l impinga pentru a o face.
    Se uita absenta la tavanul bej a carui candelabru de cristal statea stramb, avand multe piese lipsa.
    'Urasc locul asta' zise destul de tare pentru ca durerea pe care i-o producea faptul ca tot ceea ce iubise devenise o ruina era prea mare pentru a o ascunde. 'Il urasc repeta uitandu-se la peretii a caror tapet se scorojise si la podeaua de lemn patata si zgariata.
    Conacul acela fusese una dintre cele mai frumoase case in care fosta viperina pasise vreodata. Toata mobila fusese facuta din lemn masiv de trandafir, iar peretii obisnuiau sa fie acoperiti cu tapet aurit sau lambriuri scumpe. Tot ceea ce mai ramasese era o casa mare, pe trei etaje, ce arata de parca ar fi fost locuita de un grup de fugari.


RE: we were born to die - John Miller - 08 Jan 2012

John o privi fara sa spuna nimic pentru cateva minute. O intelegea perfect pe Ronnie. Si el detesta casa lui. Motivele lor erau diferite, dar in esenta, era acelasi lucru. Lucruri groaznice se intamplasera pentru el in casa parintilor lui, si era la fel si pentru ea. Parintii ei fusesera rapiti de acolo, si omorati mai apoi de Devoratori. Locul ala ii aducea probabil amintiri ce o dureau. La fel cum i se intampla si lui de fiecare data cand era nevoit sa se duca acasa...

Se dadu jos din pat si merse pana la ea, imbratisand-o de la spate. Isi rezema usor barbia pe umarul ei, in timp ce ii mangaia usor stomacul cu mana dreapta. "Te inteleg..." ii sopti usor. "Hai sa plecam de aici... Imbraca-te si aranjaza-te. Eu o sa te astept jos."

Ii saruta usor gatul dupa care ii dadu drumul, trecand pe langa ea si mergand spre usa. O privi cu un zambet tandru si ii facu un semn cu ochiul inainte sa iasa din camera si sa inchida usa dupa el. Trebuia sa faca ziua aceea speciala. Sa o faca pe Ronnie sa zambeasca mai mult, sa rada, sa fie fericita... Si sa uite macar pentru putin timp de toate problemele pe care le aveau amandoi.

RE: we were born to die - Veronique A. Dupont - 12 Jan 2012

  • Se uita in jur si tot ce putea vedea era frumusetea si perfectiunea de care fusese deprivata acea casa. Obisnuia sa fie un adevarat palat inconjurat de o gradina plina cu trandafiri multicolori, iar acum era doar o amintire a ceea ce fusese. Stia ca totul se datora spiridusilor de casa ce o luasera razna cand stapanii lor fusesera rapiti, dar se simtea intr-un fel vinovata. Isi amintea cum ii gasise pe ultimii doi spiridusi ramasi; erau infigurati si flamazi si doar unul dintre ei parea sa-si fi pastrat minitile. Celalalt chiar incercase s-o atace.

    Cand mainile baiatului ii atinsera stomacul uita de toata ura si amaraciunea pe care o purta in suflet. Realiza ca era atat de norocoasa sa-l aibe alaturi si ca nimic altceva nu mai conta. Trebuia sa-si pastreze calmul macar pentru el pentru ca nu merita s-o piarda. Desigur, probabil i-ar fi fost mai bine fara ea, dar stia ca baiatul nu gandea in acel mod.
    'O sa dureze putin' ii spuse zambindu-i si apoi ii saruta obrazul.

    Imediat ce iesi din camera incepu sa se dezbrace, iar apoi se indrepta catre sala de baie. Intra precauta in cada pe care o umpluse in acea dimineata unul dintre spiridusi si incepu sa se joace absenta cu spuma ce plutea pe suprafata apei. O mie de ganduri ii invadau mintea, dar cele mai placute erau acelea in care ii putea distinge chipul lui John. Inca nu putea concepe ce ei doi erau impreuna si de multe ori ii era frica sa inchida ochii sau sa se bucure prea tare de un moment gandindu-se ca atunci avea sa se trezeasca din visare. Chiar daca totul ar fi fost doar o nascocire a imaginatiei sale nu-i pasa pentru ca atata timp cat se putea bucura de el nu dorea nimic altceva.
    Se ridica precauta din cada dupa ce statuse pret de vreo douazeci de minute si incepu sa mearga catre oglinda. Ajunsa in fata ei isi lasa parul lung sa-i cada pe umeri acoperindu-i mare parte din trup si apoi continua sa-si priveasca reflexia. Cateodata nu-i venea sa creada ca straina din oglinda era chiar ea. Se pierdea in detaliile fetei si in ochii de culoarea smaraldului, iar apoi rasufla cand vedea ca acea fata ii copia fiecare miscare. Chiar tu esti, ii repeta o voce in gand, dar nu reusea sa inteleaga cuvintele cu adevarat.
    Deschise unul dintre dulapioarele albe din baie si lua de acolo o sticluta transparenta a carui continut lichid avea o tenta galbuie. Isi turna cateva picaturi in palma dreapta si apoi isi unse cu grija fiecare particica din corp. Era parfum, parfumul mamei sale pe care obisnuia sa-l foloseasca de fiecare data cand iesea cu tatal sau undeva. Era unul dintre putinele lucruri pe care spirdusii nu le distrusera si pentru asta era fericita.

    'Unde vrei sa mergem?' intreba ea apucandu-l pe John de umeri si sarutandu-i ceafa.
    Purta o rochie verde ce-i facea ochii sa para mai nenaturali decat deobicei, buzele ii erau de un rosu sangeriu, parul si-l uscase cu grija avand grija sa-si pastreze buclele perfecte, iar unghiile erau lacuite si taiate pentru a avea o dimensiune medie. Nu purta niciun fel de machiaj pentru ca il considera o inventie incuiata ce nu avea ce cauta in trusele de infrumusetare ale vrajitoarelor.


RE: we were born to die - John Miller - 16 Jan 2012

John stia ca lui Ronnie ii lua ceva vreme sa se pregateasca, dar nu ii pasa. Ii placea sa o astepte. Se aseza pe canapeaua din sufragerie si isi aprinse o tigara, privind aproape pierdut peretii ce il inconjurau. Obijnuise sa vina in casa asta cand era mic, inainte ca parintii lui Ronnie sa fie rapiti si omorati. Stia cat de frumos si perfect aratase candva locul ala si nu il surprindea deloc faptul ca iubita lui era atat de afectat de faptul ca se alesese praful de absolut tot.

Era pierdut in amintiri si ganduri cand ea a aparut in spatele lui in sfarsit. A zambit cand a simtit-o sarutandu-i ceafa, si sa intors sa o priveasca. Era frumoasa... La fel de frumoasa ca intotdeauna.

"Esti superba..." ii spuse. "Ma faci sa ma reindragostesc de tine in fiecare zi..." Zambi larg si ii saruta buzele, prinzand-o apoi de mana si conducand-o afara din casa. "Ce-ar fi sa mergem pe plaja? Sa alergam in nisip, sa innotam, sa ne plimbam printre valuri... cauatam scoici..." zise el, incepand sa rada, gandindu-se ca toate astea sunau probabil perfect ridicol pentru ea. "Ar fi romantic." adauga repede, si continua sa zambeasca in timp ce incuia usa in urma lor.