+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Little Whinging (https://www.darkmark.ro/f-little-whinging)
+--- Thread: Dès Que J'Te Vois (/t-d%C3%A8s-que-j-te-vois)
Dès Que J'Te Vois - Kurt F. Malfoy - 10 Jan 2012
- OOC: Privat.
BIC:
Ramase in loc,sprijinindu-si talpile de marginea trotuarului,daca exista vreunul. Toti cei din jur se miscau. Furnicar. El insa,statuie vie,privea acele creaturi care din cand in cand in izbeau,facandu-i ochelarii sa se miste cu 0,2 cm. intr-o parte. Pentru o clipa,doar pentru o clipa,avea liniste. Si se simtea bine.Razele soarelui ii acopereau fata,incalzindu-l. Era ca si cum ar fi fost singur,intr-o lume de hartie,el,creatura de plumb. Nu,nu era cuprins de o stare haotica, poate chiar catatonica. Nu. Era liber. Orasul,atat de simplu si totusi atat de vast,ii oferea exact ceea ce isi dorea. Putina liniste,pana ce avea sa soseasca. Cineva. Oricine. Care sa il impinga si sa cada,sedus fiind de gravitatie. Observa o silueta alba,o silueta feminina. Era ea. O asteptase de jumatate de ora. In sfarsit!
RE: Dès Que J'Te Vois - Bell Evans - 10 Jan 2012
- Aleea era scufundata intr-o lumina palida, calduta; isi inalta privirile spre vazduhul inchegat cu nori argintii si lasa un mic oftat sa-i strabata buzele usor intredeschise. Viata era o adevarata nebunie, dar o adora; ajunsese la concluzia ca merita sa fie fericita. La fel ca oricine altcineva. Tindea sa creada ca se schimbase indeajuns de mult.
Adierea placuta a unui vant rece ii mangaie obrazul palid, facand-o sa zambeasca si mai mult; incepu sa mearga iar, cu aceeasi pasi usori, aproape plutind pe straduta goala. Stia ca el va fi acolo, asteptand-o; ii trimisese bufnita cu o zi in urma si o rugase sa vina. Nu il cunostea, nu auzise niciodata de numele lui sau de el. Facu o mica pauza din sirul neintrerupt al gandurilor si realiza ca nici macar nu-i stia numele. Si totusi, continua sa mearga.
Il vazu in cele din urma, asteptand-o relaxat pe trotuar. Il privi cu atentie cat timp strabatu si restul distantei dintre ei, iar cand ajunse in dreptul sau se opri. Facu ochii mari, remarcandu-i linia fina a barbiei si pometii bine conturati. Parea un barbat in jur de 30 de ani - mai mult de atat nu putea sa-i dea; incerca sa se gandeasca la cum arata ea la cei 21 de ani dar lasa un suras sa-i infloreasca pe chip si intinse mana, prietenoasa. Cand vorbi, glasul ii era bland si jos.
"-Numele meu e Bell Evans" sopti ea, privindu-l in ochi si asteptand un raspuns.
RE: Dès Que J'Te Vois - Kurt F. Malfoy - 10 Jan 2012
- Femeia se apropia din ce in ce mai mult,din ce in ce mai sigur. Da,fara nici un fel de indoiala. Ea era. Cand ii vazu mana apropiindu-se de corpul lui,se simti cuprins de o dorinta aparte. Femeile care dadeau mana barbateste nu ii spuneau nimic,lasandu-l rece. Ori prea practice, ori independente. Nu ii placea nici una dintre acele categorii. Asa ca ii lua mana delicat,sarutandu-i-o,desi in opinia lui numai creaturile cele mai vrednice de respect puteau avea onoarea de a isi intalni pielea cu buzele lui fierbinti.
''Carsten Wildrig.Incantat.''
Isi ura numele,ca orice altceva care tinea de el si de umanitatea sa. De fiecare data cand realiza ca era inca viu,nu putea sa nu se intrebe daca nu cumva fusese blestemat. Nu ii placea sa isi aminteasca de el insusi ca de o creatura,ca de o fiinta vie ci mai degraba ca o idee ambulanta, o bucata de carne care gandeste si uneori mai simte. Uneori? Foarte rar,daca e sa ne referim la sentimente calde,nobile,caci ura si dispretul ii umpleau venele pana la refuz. Atunci incepea sa de-a pe-afara,prin epitete usturatoare si jigniri care lasau loc de intrebari. Era oare normal?
'' Iarta-ma pentru faptul ca te-am deranjat.''
Desi de cele mai multe ori femeile il speriau din cauza faptului ca erau facute din contradictii,el o invitase. De ce? Instinctiv.
RE: Dès Que J'Te Vois - Bell Evans - 10 Jan 2012
- Zambi bland si ridica usor din umeri; il asigura din priviri ca nu are de ce sa-si ceara scuze. Fusese la randul sau intrigata de invitatie si o acceptase fara sa stea pe ganduri; incepuse sa realizeze cat de necugetata devenise. Se schimbase intratat incat sa nu mai stea sa judece fiecare lucru inainte de a lua o decizie. Risca - si se bucura din plin de asta. Incerca sa faca ceea nu avusese niciodata curajul si soarta ii suradea de fiecare data. La fel ca si acum - isi fortase norocul. Ar fi putut fi in pericol, desi figura linistita a barbatului nu ii transmitea vreo stare de anxietate.
"-Mmm, ma gandeam" incepu ea, cu aceeasi voce calda. "De ce m-ai chemat totusi? De ce aici?" intreba Bell, ridicandu-si din nou privirile spre chipul lui. Se simti usor incomodata, asa ca evita sa-l priveasca din nou in ochi.
RE: Dès Que J'Te Vois - Kurt F. Malfoy - 10 Jan 2012
- Era ca si cum ar fi cunoscut-o de o viata,intr-un mod ciudat. Datorii karmice? Nu,nu el. Contactul fizic direct nu ii prea suradea asa ca ii indica aleea. Avea sa se plimbe si sa ii explice. Poate chiar mai detaliat decat ar fi fost nevoie. Intr-o oarecare masura se intreba de ce nu il putea privi. Ascundea ceva? Putin probabil insa spre deosebire de ea,Carsten isi facea griji din orice. '' In curand ne vom diviza. Simt asta. Buni si rai,mai profund decat pana acum.'' Si asta il ingrijora,il speria deopotriva. Pentru ca nu stia cine ii era prieten si dusman. Dar o vroia langa el. Fiindca vedea o oarecare sclipire in ochii ei. O femeie inteligenta si puternica,desigur. Un aliat pretios.''Tu de care parte esti,Bell?'' Era nepotrivit sa o intrebe atat de direct. Dar totusi,era necesar.
RE: Dès Que J'Te Vois - Bell Evans - 10 Jan 2012
- Clatina usor din cap, cu un zambet usor ironic; de asta o chemase acolo? Poate totusi judeca prea repede si nu avea niciun drept sa se afirme dupa asa putin timp. Isi intoarse privirile spre el, ezitand; mereu fusese intimidata de barbatii mai in varsta decat ea. Se simtea ciudat in preajma lor si nu avea curajul sa-i priveasca; aceeasi tanara retrasa si timida - ca de obicei. Oricat de mult ar fi incercat sa se schimbe, aveau sa ramana anumite lucruri din caracterul ei care nu vor fi atinse de notiunea de transformare. Si totusi, reusise sa inlocuiasca unele lucruri.
Carsten isi drese vocea incet, lucru ce o facu sa tresara; uitase ca se plimba alaturi de el pe straduta linistita. Nu patea chestia asta prea des - de obicei, era o persoana foarte realista. Rareori cadea in lumea viselor.
"-Am fost lidera Ordinului cu cativa ani in urma" murmura ea, incet. Nu stia daca asta o mai afecta cu ceva acum. Oricum renuntase cand razboiul dintre cele doua parti se terminase. "Si am ramas tot de partea binelui" sfarsi Bells, cu o urma de zambet in voce. Asta nu avea sa se schimbe niciodata.
RE: Dès Que J'Te Vois - Kurt F. Malfoy - 10 Jan 2012
- Apartinuse si el Ordinului,pentru o scurta perioada de timp,mai degraba pentru a testa terenul decat pentru a ramane acolo vesnic. Nu ii oferisera nimic. Nici fericire,nici ura. Nu ii placusera 'colegii'. Erau superficiali si credeau in povesti. Credeau sa binele putea invinge? Se inselau amarnic. Se numea viata,nu basm. Dar unii nu faceau diferenta. Unii nu realizau acest lucru. Si judecand dupa comportamentul tinerei,nu avea de ce sa se mire de acest lucru cand venea vorba de ea. Parea atat de aeriana. Atat de...libera. Sentimentul de libertate nu-i placuse niciodata. Dependenta era cea mai potrivita. Erai un parazit viu care te hraneai de pe urma ''obsesiei tale.
''Faci foarte bine.'' De ce sa spuna adevarul? Nu avea nici un motiv,nu l-ar fi avantajat cu nimic. Ba dimpotriva,putea chiar sa ii cauzeze probleme. Nu o chemase acolo pentru a vorbi despre problemele din lumea vrajitoreasca. '' Am sa iti ofer asta.'' Scoase din buzunarul hainei un plic micut,de culoare rosie pe care i-l inmana. Nu stia de ce se prinse el in telenovela aceea ingrozitoare,ca intr-un lant de foc,distrugator pentru ambele parti.''E de la el
RE: Dès Que J'Te Vois - Bell Evans - 11 Jan 2012
- Simti cum fiorii ii cuprind intreaga fiinta in timp ce Carsten astepta linistit cu plicul micut in mana. Il lua, cu o mie de ganduri roindu-i agitate in minte. De ce sa-l implice Hayden pe el? De ce sa-i dea lui ceva ce ar fi putut foarte bine sa-i spuna in fata? Nu i se parea tocmai cel mai logic lucru - pentru ea totul trebuia sa aiba sens.
"-De ce ti-a dat tocmai tie Hayden asta?" intreba ea, cu o voce scazuta.
Astepta raspunsul lui, dar nu deschise plicul. Nu avea incredere; trecuse prin destule lucruri incat sa fie chiar paranoica cateodata. Nu mai avea incredere in nimeni. Iar timpurile care erau ii sprijineau comportamentul.
"-Putea sa-mi spuna in fata ce avea de zis; eram cei mai buni prieteni" continua Bell, realizand ca tanarul intarzia sa raspunda. "De ce sa te bage pe tine in asta?"
RE: Dès Que J'Te Vois - Kurt F. Malfoy - 11 Jan 2012
- Ii intelegea indoielile si intelegea cat de greu ii era sa tina in maini acel plic. Totusi,nu putea sa spuna ca ar fi sustinut atitudinea ei. In locul acesteia,ar fi desfacut plicul,cu maini tremurande,citind atent. Insa mintea femeilor era un abis intunecat pe care nu avea sa il inteleaga vreodata.''Poate ca raspunsul la intrebarea ta se afla printre randurile acelea.'' Nu era genul de om care sa spuna totul direct,mai ales in fata unei tinere pe care o cunostea numai de cateva minute. Pe de alta parte,nici el nu stia ce scrisese Hayden. Nu il cunoscuse prea bine,pur si simplu se obisnuisera sa bea ceai impreuna,o data la doua saptamani,intr-o atmosfera formala,dat fiind faptul ca baiatul vroia sa se apropie de familia Wildrig,din motive numai de el cunoscute.''Poate ca ne-a facut amandurora o surpriza. Eu nu stiu nimic.'' Isi ridica palmele la nivelul umerilor,gest care avea sa intareasca cele spuse. Era la fel de curios ca si ea.
RE: Dès Que J'Te Vois - Bell Evans - 11 Jan 2012
- Privi din nou plicul micut si realiza ca ii tremurau mainile; Hayden murise in urma cu patru ani. Se schimbasera atat de multe lucruri de atunci - ea se schimbase. I se parea totul ilogic si lipsit de sens; de ce a venit Carsten tocmai acum sa-i dea scrisoarea? Isi alunga toate gandurile si nelinistea, rupand cu grija marginea plicului micut; scoase la iveala doua foi de pergament scrise in intregime si lacrimi ii aparura in ochi cand recunoscu scrisul atat de cunoscut, usor inclinat spre dreapta. Amintirile ii venira din nou in minte, lasand durerea sa o acopere cu mantia ei glaciala.
Isi ridica privirile si se uita la Carsten; acesta parea ca asteapta sa inceapa sa citeasca, asa ca reveni asupra scrisorii si incepu. Cu cat parcugrea randurile inghesuite, lacrimile ii cadeau pe obrajii palizi. Dura ceva pana cand citi totul si ii intinse a doua foaie si lui Carsten; nu fu in stare sa vorbeasca. Nu isi mai gasea cuvintele.
"-Acum inteleg tot" sopti ea, cand tanarul ii inmana partea din scrisoare; o puse la loc in plic si il strecura intr-un buzunar al paltonului gros cu care era imbracata.