+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Aleea Diagon (https://www.darkmark.ro/f-aleea-diagon)
+---- Forum: Ollivander`s (https://www.darkmark.ro/f-ollivander-s)
+---- Thread: The old man's book (/t-the-old-man-s-book)
The old man's book - Salathiel Donnerkrieg - 20 Jan 2012
Sal & Em
Ultimele raze ale soarelui parasisera demult aleea acum aproape pustie, iar lumina difuza a felinarelor nu facea decat sa dea un aer si mai sumbru imprejurimilor. Intre toate pravaliile pe ale caror usi incuiate scria acum"Inchis", una insa se distingea prin lumina vie care razbatea pe alee dinauntrul ei. Multi s-ar fi putut intreba ce s-ar putea petrece acolo la ora aceea, iar la fel de multi ar fi putut concluziona ca e ceva necurat la mijloc.
Sal insa nici nu se intreba, nici nu se gandea la lucruri necurate pentru ca stia exact de ce magazinul lui Ollivander, caci despre acesta era vorba, inca statea deschis la acea ora. Cu pasi repezi se apropia de usa luminata, sperand totodata ca inauntru sa gaseasca si putina caldura, pentru ca trebuie sa recunoastem, in toiul iernii nu e prea placut sa stai afara, mai ales imbracat doar cu o roba subtire asa cum obisnuia Sal sa poarte mai tot timpul.
Scuturandu-se de cei cativa fulgi de zapada si dezmortindu-si incheieturile, baiatul pasi dincolo de pragul usii, avand grija sa nu faca prea mult zgomot, nu pentru ca ar fi tinut la urechile celor de dinauntru ci pentru ca nu voia sa atraga atentia celor din afara cu zgomote nelalocul lor. Stia din experienta ca s-ar fi starnit tot felul de intrebari cat se poate de ciudate si de periculoase pentru discretia in care voia sa petreaca seara.
RE: The old man's book - Bell Evans - 20 Jan 2012
- Racoarea apusului cuprinse intreaga Alee, scufundand-o intr-un intuneric rosiatic; linia orizontului, amestecata acum cu nuante inchise, nu se mai distingea in zarea ce parea a sfarsi in lupta dintre zi si noapte. Cerul se acoperi de nori, trecand de la culori albastrui si senine la o transparenta cenusie; fulgii nu intarziara nici ei sa apara in cele din urma, prinzandu-se in suvitele lungi de par care ieseau de sub gluga propriei pelerine de drum.
Era frig - simtea mantia de racoare ce ii invelea trupul firav din toate directiile, apasandu-i pe sufletul chinuit. Voia sa ajunga mai repede acolo, sa lase toata agitatia si tot acel chin in urma. Se saturase, iar asta era probabil cel mai mare vis - sa vina vara, sa plece in vacanta si sa simta ca totul poate sa fie bine din nou.
Realiza putin confuza ca usile magazinelor de pe Alee se inchideau una cate una; spera doar ca in locul unde avea ea treaba sa fie cald si sa fie deschis. Probabil avea sa dispere daca trebuia sa se intoarca la castel, fara sa rezolve nimic.
Ollivander's ii aparu pe dinaintea ochilor, cu ferestrele luminate de cateva raze palide; zambi si ofta usurata in sinea ei, deschizand usa care scartai aproape familiar. Isi dadu gluga pelerinei jos, dezvaluind un chip palid si doua maini albe, inghetate. Inca avea probleme cu incheietura stanga, asa ca o lasa in jos, nevrand sa o forteze. Intalni privirea lui Salathiel si zambi; se descheie curand la nasturi si ramase in blugii negri si puloverul gros, de un albastru palid.
"-Sper ca nu am intarziat prea mult" chicoti ea, trecandu-si mana sanatoasa prin suvitele de par saten.
RE: The old man's book - Salathiel Donnerkrieg - 20 Jan 2012
Desi mai fusese de cateva ori in magazinul de bagheta magice, Sal se inverti in loc caeva minute, cercetand cu privirea imprejurimile. Ori proprietarul era obsedat de redecorari, ori memorialui vizuala dadea rateuri grave, pentru ca nu mai recunoastea aproape nimic din dispunerea mobilei in magazin, ca sa nu mai vorbim de ornamente. Un lucru inca ramasese la fel si anume scartaitul usii, care il anunta ca cineva intrase in magazin. Desi statea cu spatele, Sal nu se intoarse deca atunci cand auzi usa inchizandu-se, si atunci o facu usor, stiind ce chip va intalni. Cu doar cateva luni in urma cu siguranta ar fi sarit cat colo si ar fi aruncat deja zece blesteme spre usa inainte sa se uite cine intrase, gasind ulterior cate zece motive pentru fiecare blestem.
Dar oamenii se schimba si Sal se schimbase si el in ultimele luni.
Intalnind cu privirea mana lui Em care se chinuia sa-si dea pelerina jos, se uita brusc in alta parte, pentru ca mintea putea sa ii fuga la lucruri perfect normale pentru un vrajitor singur in floarea varstei, dar care ar fi rusine sa fi pomenite aici.
"Nu ai intarziat deloc, eu de-abia am ajuns aici." spuse Sal, de data aceasta privind-o direct si intrebandu-se daca ar trebui sa o imbratiseze sau sa-i stranga mana.
RE: The old man's book - Bell Evans - 20 Jan 2012
OOC: =))))))))))))
- Zambi usor incurcata si il imbratisa, ca pe un vechi prieten; nu se mai vazusera de ceva timp si realizase ca ii lipsise. Isi lasa pelerina de drum pe unul din scaunele din incapere si privi in jur; totul era schimbat de la ultima ei vizita acolo. Avea vaga impresie ca gresise locul, dar se linisti cand vazu calmul fostului viperin.
"-Locul asta chiar s-a schimbat mult" murmura tanara, apropiindu-se de el.
Si el parea schimbat, dar nu vru sa comenteze prea mult. Si ea se schimbase mult - dar in bine. Era mandra de ea, era mandra de optimismul si vioiciune pe care le dobandise in ultimele luni; se simtea altfel, se simtea bine acum. Nu ar fi crezut niciodata ce urmari ar fi putut avea unele lucruri asupra ei.
"-Si proprietarul?" intreba Bells, intorcandu-se din nou spre Sal. Zambi iar, ridicand o spranceana.
RE: The old man's book - Salathiel Donnerkrieg - 20 Jan 2012
Sal primi imbratisarea oarecum surprins, dar ii raspunse intr-un final strangand-o discret. Nu era prea priceput la contactele fizice ce nu implicau pumni, tortura sau acte lipsite de orice sentiment. In putinele cazuri in care ajunsese sa se simta in largul lui imbratisand pe cineva, ramasese fara acea persoana intr-un fel sau altul.
Se intoarse spre Em, ajungand la doar cativa centimetri de ea, si ii raspunse amuzat de intrebare.
"Proprietarul cred ca inca e in viata, cel putin eu nu l-am omorat"
Se opri putin, dar vazand expresia de pe fata vrajitoarei continua.
"Nu ca obisnuiam sa fac asta vreodata"
Se opri de tot, realizand ca doar inrautateste lucrurile, si incepu sa rada incet.
RE: The old man's book - Bell Evans - 21 Jan 2012
- Il privi usor incurcata dar realiza ca glumeste in momentul in care acesta incepu sa rada; isi dadu ochii peste cap, intorcandu-se si incepand sa se plimbe prin incapere. Totul parea atat de diferit - rafturile cu baghete erau schimbate, pana si culoarea peretilor trecuse de la un galben palid la un verde stralucitor, de culoarea safirului. Era foarte dubios si faptul ca vanzatorul intarzia sa apara; asta in ciuda vocilor care se auzeau din incaperea principala si a clopotelului care sunase de doua ori cand Bell si Sal intrasera pe usa.
"-Crezi ca e iesit pe undeva?" intreba tanara, putin dezorientata si cu o voce tematoare.
In ultima perioada vrajitorii erau persecutati in ultimul hal; blestemati sau ucisi, ajungeai sa iti fie frica sa iesi din casa. Iar Ollivander nu era tocmai o persoana obisnuita. Un zambet ii aparu insa pe chip cand vazu silueta batranului iesind dintr-o camera micuta si inchizand usa in urma lui. Ii privi si dadu usor din cap in semn de aprobare.
"-Ma bucur ca ati venit" spuse el, cu un glas linistit. "Am gasit ce m-ati rugat" continua batranul.
RE: The old man's book - Salathiel Donnerkrieg - 21 Jan 2012
"Cu siguranta s-a dus sa-si plimbe cainele. E atat de frumos afara." spuse Sal, fara sa zambeasca. Era dispus sa accepte ca proprietarul fusese omorat de Lordul Intunecat pentru cine stie ce motiv tampit, dar in nici un caz nu vedea niciun motiv rational pentru care ar fi plecat un om batran din calduroasa lui pravalie in frigul si vantul de afara.
In cateva secunde insa Ollivander isi facu aparitia, nu atat de majestuos cum s-ar fi cuvenit poate unui de acum legendar vanzator de baghete, dar in mod sigur intr-un mod care impunea respect.
"Si noi ne bucuram sa te gasim intreg si nevatamat" raspunse Sal salutului batranului, privind-o surazand pe Em.
RE: The old man's book - Bell Evans - 22 Jan 2012
- Chicoti usor si isi muta din nou privirile spre vanzator; acesta ii privi pret de cateva clipe si le facu semn sa se aseze pe scaunele din fata masutei mici. Lua si el un loc pe un alt fotoliu si isi incrucisa bratele la piept.
"-Inainte sa va dau ceea ce ati cautat trebuie sa stiu pentru ce va trebuie" murmura Ollivander, cu glas scazut. "E un exemplar unic" continua el, pasiv.
Cercetasa se uita spre Salathiel, usor confuza. Nu era prea sigura de ce dovezi le cerea batranul. Ar fi putut sa o scoata pe Ariadna din buzunarul robei si sa i-o arate; probabil nu ar mai fi fost nevoie de atatea explicatii.
Tanarul dadu usor din cap in semn de aprobare, iar Bells scoase bagheta si o aseza pe masuta cenusie; Ollivander facu ochii mari, buzele formandu-i un mic o. Porbabil nu ii venea sa creada; ea avusese o reactie asemanatoare totusi, daca isi putea aminti bine. Trecuse ceva timp de atunci.
"-De asta avem nevoie de cartea aia" raspunse ea, incet.
RE: The old man's book - Salathiel Donnerkrieg - 23 Jan 2012
"Dupa cum vezi, si noi avem aici un exemplar unic" ii raspunse baiatul batranului, calm si hotarat.
Incercand sa nu zambeasca, Sal atinse usor bagheta, aproape mangaind-o ca pe o persoana draga, apoi sopti "Ariadna" si lemnul baghetei brusc isi schimba forma. Incrustari spiralate aparura intre fiecare nod al ei, inscriptia disparu iar manerul deveni de cristal. Singurul care nu se schimba fu micul punct verzui din varful baghetei, care amintea ori de Viperini, ori de cumplitul blestem de ucis. Em il privea mirata asa ca Sal dadu drumul unui zambet de data aceasta.
"Sunt clarvazator, din pacate. Uneori e folositor." spuse el, luandu-si mana de pe bagheta si intorcandu-si privirile spre Ollivander
"Oricat ar parea de tentant, nu incerca sa faci vreo vraja cu ea. O putem folosi doar eu si prietena mea aici de fata." spuse Sal, facand cu capul un gest sugestiv spre Em.
RE: The old man's book - Bell Evans - 23 Jan 2012
- Ollivander ii privi pe rand, dupa care le intinse cartea si se rezema de spatarul scaunului; parea obosit, ca si cum nu ar fi dormit de nopti bune. Cearcane mari, de un vinetiu aproape transparent, ii incercuiau ochii in partea inferioara iar pielea devenise aproape translucida pe obrajii supti. Slabise mult, semn ca nu ducea tocmai cel mai bun trai.
"-Esti bine?" sopti Bell, cu vocea mai scazuta decat o soapta.
Stia ca poate nu ar fi trebuit sa indrazneasca sa il intrebe asta; pana la urma, nu era decat o necunoscuta pentru el. Totusi, batranul isi ridica privirile si arbora un zambet vag. Ridurile mici din jurul gurii se arcuira usor, incretindu-i si mai tare pielea; ii amintea oarecum de bunicul din copilarie, fapt ce o facu sa zambeasca trist.
"-Credem ca ne-ai putea ajuta..in legatura cu Ariadna" murmura ea, cateva clipe mai tarziu.