+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Coridoare (https://www.darkmark.ro/f-coridoare)
+--- Thread: I'm not alone... II (/t-i-m-not-alone-ii)
I'm not alone... II - Dimitri Belikov - 21 Jan 2012
Just me and Melissa
- Dupa ce il omorara pe monstru, Gabriel si Melissa se indepartara de Sala Trofeelor cautand obiectele pe care le cerusera individul. Nu putea sa inteleaga la ce ii foloseau acele lucruri si i se parea o mega prostie sa pui pe altcineva sa iti faca treaba mizerabila. Nu ii placuse niciodata sa fie folosit de altii, santajat sau mituit pentru a duce la bun sfarsit ceva. Isi promise ca avea sa il omorare pe acel Devorator in clipa in care se intalneau din nou.
Injura printre dinti in timp ce parcurgeau in viteza coridorul interminabil. Verifica ora cu toate ca stia ca era destul de tarziu pentru a umbla aiurea afara din camere. Reusitele de a fi prinsi mai ales dupa galagia pe care o provocasera cu doar cateva clipe in urma erau destul de ridicate mai ales ca nici nu aveau un loc exact in care sa mearga.
Gabriel continua sa cerceteze fasia de pergament fara sa gaseasca nici un inteles intre acele cuvinte. Pur si simplu i se pareau fara sens, banale sau chiar idioate. Ii scapa din nou o injuratura nu prea frumoasa la adressa individului care ii pusera la treaba in miez de noapte.
RE: I'm not alone... II - Melissa A. Reningan - 21 Jan 2012
Eram in spatele baiatului , prinsa in ganduri. Treaba era de-a deptul incurcata , incat ajunsesem sa nu mai inteleg nimic. Imi venea sa urlu in acel moment , din cauza stresului. La naiba cu toata porcaria asta ! Pentru ce trebuie sa cautam acele lucruri? Incerc sa tin pasul cu Gabriel , vazand ca si el era la fel de nervos si stresat ca si mine. Era in jur de 2 noaptea , mai aveam 4 ore. O perioada scruta , dar aparent foarte lunga. Ofta usor , apoi se opri din mers. Nu avea nici un plan , nu stia ce va urma , nici nu voia sa se gandeasca la urmatoarele ore. Gabriel , stai. spun cu o voce stearsa , putin obosita.
Nici nu stiam de ce zisasem asta. Pur si simplu , ma saturasem de acea liniste , ma dureau picioarele si eram obosita. Suna de parca as fi mers sute de kilometri , dar mersesem maxim...500 de metri daca ma gandesc sau mai mult. Imi pun palma pe frunte , incercand sa gandesc , ceea ce era imposibil pentru mine. Ma rezem de peretele coridorului , oftand din nou. Gabriel stia unde era diadema , dar refuza sa o dea. Chiar stii unde e diadema? il intreb pe baiat , uitandu-ma la el. Imi acopar fata cu palmele , frecandu-ma la ochi. Eram super obosita din cauza acestei " misiuni " idioate , lipsite de logica.