+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Hogsmeade (https://www.darkmark.ro/f-hogsmeade)
+---- Forum: Capul de Misteț (https://www.darkmark.ro/f-capul-de-miste%C8%9B)
+---- Thread: It just happens sometime (/t-it-just-happens-sometime)
It just happens sometime - Lexie Stryder - 22 Jan 2012
- Me and Carsten
Lexie isi dadu parul la o parte din ochi in timp ce incerca sa nu se ude. Zapada era asezata intr-un strat destul de gros, si cizmele sale negre erau deja ude. O enerva cand se intampla asta. Se scutura de zapada cu cateva tropaituri. Se afla in fata barului 'Capul de Mistret', uda leoarca si cu parul plin de fulgi mici albi si nesuferiti. Ofta si intra in incaperea calduroasa, un clinchet de clopotel auzindu-se cand pasi pragul.
Inauntru era o lumina portocalie, difuza si o atmosfera primitoare, insa fu surprinsa sa vada ca inafara dde ea, inca doua persone mai stateau la mese, cu cate o cana in fata.
Le ignora complet si merse spre bar, comandandu-si un suc de dovleac. Nu avea chef de ceva bautura tare, asa ca se aseza pe scaunul de la o masa mica din colt si isi dadu jos de pe ea pelerina de iarna. Isi scoase din geanta mare una dintre cartile ei si se puse pe citit, asteptandu-si comanda.
RE: It just happens sometime - Kurt F. Malfoy - 23 Jan 2012
- Isi trase mai bine pelerina pe umeri,facandu-si loc printre oamenii de pe strada. Ii era frig iar mana ii sangera puternic,lichidul rosiatic imbibandu-se in pansamentul murdar. Din cate isi dadu seama,rana se infectase. Intra la Capul de Mistret,incercand sa se amesteca in multimea...inexistenta?! Doar el si alte trei persoane. Imediat ce intra,comanda o vodka. Avea nevoie sa se incalzeasca. Parul ii era ud si ciufulit iar pielea parea rosie si plina de sange ici-colo. Nu simtea decat durere,umiditate si frig. Se aseza pe primul scaun care ii iesi in cale,nepasandu-i ca mai era cineva la masa. Isi ridica privirea,recunoscand-o pe Lexie.''Salut...'' Zambi larg,desi stia ca nu era foarte prezentabil in acele clipe. Simtii cioburile din buzunar intrandu-i putin in coapsa. Isi sparse ochelarii? Da..Superb! Ce zi minunata!
RE: It just happens sometime - Lexie Stryder - 23 Jan 2012
- Lexie nu baga de seama cand cineva se aseza de cealalta parte a mesei ei. Nu avea chef sa inceapa o conversatie cu un strain, asa ca nu vedea rostul sa il bage in seama pe cel care se apropiase de ea. Insa imediat ce ii auzi vocea, isi dadu seama ca nu era un strain cel care se puse pe scaunul de la masa ei. Isi ridica privirea, zambind, insa zambetul ii disparu de pe fata imediat ce il vazu pe Carsten.
Se incrunta, confuza si nu se putu abtinse sa nu scoata un mic scancet. Arata ingrozitor. Statea acolo, cu fata plina de sange, cu ochelarii sparti, cu un ochi putin invinetit si ii zambea.
Nu se putu abtinse sa nu se ridice si sa vina in partea lui de masa. Scoase o batista perfect alba din buzunarul robei si sopti Aguamenti cu bagheta atintita spre el. I-o dadu in mana, fiindu-i frica sa nu il doara mai tare daca facea ea ceva.
"Stiu ca e patetic, dar nu stiu vraji de vindecare," spuse, asezandu-se inapoi pe locul ei, unde acum ii aparuse sucul. "Ce naiba ai facut de ai ajuns in halul asta?"
Rase nervos si il fiza cu privirea.
RE: It just happens sometime - Kurt F. Malfoy - 24 Jan 2012
- Ii venea sa o prinda de brat si sa o intrebe de ce naiba nu recunoastea ca,in sinea ei,isi facea griji pentru el. Ii venea sa ii spuna sa nu fie cinica si sa nu rada nervos,fortat cand amandoi stiau cum se despartira ultima data.Dar nu avea s-o faca tocmai pentru ca tinea la acea legatura pe care o avea cu ea. O legatura ciudata si usor nepotrivita pentru ambele parti,dar bine-venita daca era sincera. Nu puteau spune ca erau amici dar nici dusmani. Erau doar doua cunostinte care se simpatizau reciproc.Cel putin din punctul lui de vedere.
'' M-am harjonit cu unul din Ordin. Nu e cine stie ce.''
I se intamplase des in ultimul timp. Nu era un secret ca era de partea Intunecatilor. Pana si elevii de la Hogwarts il banuiau si ii bateau apropo-uri directe,dar nu il jignea. Dimpotriva,era mandru. Acum avea sa fie si mai mandru. Deja isi imagina reactia Nataliei cand avea sa ajunga acasa. Deja isi imagina reactia lui Agnes cand avea sa ajunga la munca. Avea sa fie egala sau similara cu cea a lui Lexie. Totusi,nu era sigur ca una din ele ar fi sarit ca arse pentru a-l ajuta.
Privi batista,luandu-i o din maini si isi sterse chipul si rana apoi ii multumi,privind-o fix.
RE: It just happens sometime - Lexie Stryder - 24 Jan 2012
- Lexie incerca sa il priveasca fara ca in ochii ei sa apara dintr-odata o flacara de ingrijorare. Insa presupuse ca era evident deja ca ii pasa de el, asa ca nu mai avea motiv sa se ascunda. Pentru ea, Carsten era un prieten. Si nu dadea acest titlu tuturor persoanelor care ii ieseau in cale. Asa ca nu ar fi fost prea fericita sa afle ca i se intampla ceva. Nu pentru ea, ea nu avea de ce sa fie bagata in asta. Nu merita. Ci pentru oamenii care chiar tineau la eu, cei pe care se putea baza si care ii erau prieteni adevarati.
"Ma bucur sa aud ca te-ai asezat undeva. Banuiesc ca nu mai esti pe drumuri?" spuse Lexie, luand o inghititura de suc. Ultima propozitie era o intrebare pentru ca ea chiar nu stia ce sa banuiasca, la ce sa se astepte, sau ce l-ar face fericit.
RE: It just happens sometime - Kurt F. Malfoy - 24 Jan 2012
- Ii raspunse afirmativ. Intr-adevar,fiul ratacitor se intoarse acasa,mai dragut si mai interesat de viata normala. Cel putin aparent. Faptul ca o avea acum pe Natalie alaturi si ca isi luase si o slujba nu insemna nimic. El inca avea si probabil ca intotdeauna ar fi avut ganduri mai mult sau mai putin marete. El visa la o pozitie inalta,de conducere. Dar nu de partea binelui,in orice caz. Ambitiile proprii se transformasera in obsesii. Juca pe doua terenuri. Pe de o parte era iubitul tandru,fiul de care orice parinte ar fi fost mandru si pe de alta parte era el insusi : un om crud,obsesiv care isi urma instinctul. ''Desi uneori mi-as dori sa nu ma fi intors niciodata. Nu mai sunt liber. Nu mai sunt eu.'' Cel putin nu atunci cand vroia.
Isi lasa capul intr-o parte,zambindu-i si mai larg apoi o privi putin mai atent,incercand sa para fericit apoi isi muta privirea catre paharul plin de vodka pe care il dadu pe gat dintr-o inghititura,comandand inca unul. Nu ii era indeajuns de cald. Plus,avea nevoie sa ramana vesnic in starea aceea dintre treaz si somnoros. Trebuia sa ramana ametit pentru a fi el insusi. Incerca sa dea timpul inapoi si o mica betie era inceputul,cel putin teoretic.
'' Tu cum o mai duci? Sper ca mai bine decat mine. ''
RE: It just happens sometime - Lexie Stryder - 24 Jan 2012
- Lui Lexie ii aparu pe buze o urma de zambet cand auzi de libertatea lui Carsten. Se astepta la ceva de genul acesta. Tinea minte de data trecuta de cand se intalnisera care era conceptul lui asupra libertatii. Nu ii placea sa il contrazica, insa la asta chiar nu era de acord. Nu spuse nimic, oricum, pentru ca mai vorbise o data cu Carsten despre subiectul asta si aflase parerea ei. Era curioasa unde isi gasise locul, ce il facuse sa ramana in acelasi loc.
Zambi la gandul ca poate isi gasise o prietena. O iubita, sau chiar o logodnica nu i-ar fi facut niciun rau. Daca era cineva pe care el o iubeste cu adevarat, ar fi trebuit sa o ceara imediat in casatorie. Oricum, nu era treaba ei. Ea voia doar ca el sa fie fericit.
"Ei bine, ma bucur sa te anunt ca imi merge mai bine ca tie," spuse, razand. "Am doar note bune la scoala, sunt la zi cu temele si nu am probleme in familie sau cu prietenii. Singurul lucru care imi lipseste este putina aventura, stii? Sa ies din rutina, pur si simplu sa ma distrez fara sa imi pese de consecinte? Asta ar cam trebui sa faca o adolescenta normala."
Pufni, zambindu-i barbatului. Nu avea de gand sa se planga oricum. Daca o intreba cineva ce mai face, chiar daca se simte oribil, raspundea cu un "bine" sec. Si cei care o cunosteau stiau ca mintea.
RE: It just happens sometime - Kurt F. Malfoy - 25 Jan 2012
- Ii auzi cuvintele si zambi larg,incercand pe cat posibil sa ascunda faptul ca ideea ei de viata aproape perfecta i se parea atat de superficiala. Ii era oarecum teama ca nu cumva,intr-o zi,sa vina la el si sa ii spuna ca nu o mai ducea atat de bine. I-ar fi oferit un sfat si un culcus,o carte buna de citit si o tigara inecacioasa. Atat avea de oferit. Nu,nu dragoste. Dragostea era ceva ciudat,despre care nu vroia sa vorbeasca. Ii era rusine sa accepte ca iubea. Daca ar fi spus ca o iubea pe Lexie,chiar si ca o amica,ar fi fost ca si cum ar fi spurcat-o,ca si cum ar fi jignit-o.
'' Stau pe langa tine tocmai pentru ca nu esti normala. Oamenii normali ma sperie.''
Sau il plictiseau,depinde de context. Erau atat de ciudati,desi erau considerati a fi normali. Pentru ca nu puteai intelege cata ura,dragoste,fericire se ascunde in spatele unui om normal.Cat poate sa duca,cat poate sa sufere,cat poate sa se gandeasca. Se intoarse pentru a fi un om normal. Dar nu ii placea. Nu era locul lui acolo.
RE: It just happens sometime - Lexie Stryder - 25 Jan 2012
- Lexie rase cand ii auzi vorbele lui Carsten. Ochii ei verzi se plimbau prin camera, privind localul gol in mare parte. Isi aranja putin ploverul albastru, apoi il privi din nou pe barbatul din fata ei, luand o inghititura din sucul de dovleac.
"Multumesc...cred," spuse viperina. "Si am vazut ca ai o slujba la Hogwarts. Nu ceva ce ti-ai fi dorit de la viata data trecuta cand ne-am intalnit."
Lexie ii zambi, uitandu-se la sangele ce inca se mai vedea pe ranile de pe fata lui Carst. Incerca sa le ignore, concentrandu-se asupra trasaturilor cunoscute de sub acele rani. Era putin surprinsa ca se schimbase atat de ultima oara cand se intalnisera. Atunci nu ar fi vrut sa auda de intemeierea unei familii, sau sa isi ia o slujba. Se intreba ce il schimbase.
RE: It just happens sometime - Kurt F. Malfoy - 26 Jan 2012
- Ocupase acel post numai pentru scopul strategic. Interactionand cu cei de la Hogwarts puteai sa culegi informatii si sa legi prietenii cu diverse persoane,mai mult sau mai putin importante. Asta nu insemna ca se apropiase de Bell,Lexie si Ivy pentru a profita in vreun fel de ele. Nu. Alaturi de ele forma ''echipa de soc'',cei patru care au speriat lumea vrajitoreasca. Tinea la aceste fete. Erau prietenele lui,sprijinul lui. Singurele care il puteau ajuta,fara sa ii ceara nimic in schimb.
'' Cu rabdarea treci si marea. E doar un pas. Nu ma voi opri aici. E doar...un fel de camuflaj.''
Purta un razboi cu cei din jur. In special cu Raizen Isildur,Ordin si vrajitorii vechi,loiali inca Hogwarts-ului si Ministerului. In ciuda faptului ca Ministerul era plin de vrajitori intunecati nu putea fi sigur ca planurile lor ar fi mers bine. El era doar unul din spioni. Era strecurat intr-un punct-cheie. Dar nu se plangea,daca putea sa ii ajute pe Intunecati.