+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Coltul Creativ (https://www.darkmark.ro/f-coltul-creativ)
+--- Forum: Writers' Hangout (https://www.darkmark.ro/f-writers-hangout)
+--- Thread: People change (/t-people-change)
People change - Isabella River - 01 Feb 2012
- Ok, again me.
"Aftel all this time ?" - "Always !". =)))))))
Pai acum cateva zile m-am gandit la niste chestii, am scris un prolog si am inceput capitolul I - am ceva idei, dar nu sunt foarte bine dezvoltate, deci.. o sa ma mai gandesc inainte de a posta primul capitol.
Deocamdata as vrea sa stiu parerea voastra despre prolog. :3
People change
Differences of habit and language
are nothing at all if our aims are identical
and our hearts are open.
- Albus Dumbledore
Prolog
Differences of habit and language
are nothing at all if our aims are identical
and our hearts are open.
- Albus Dumbledore
Prolog
- Niciodată nu am înţeles oamenii. Adică să îi înţeleg în sensul adevărat al cuvântului, să fiu capabilă să pricep dacă şi ce motive au pentru anumite gesturi pe care le fac. Sau din ce motive acţionează aşa. Sau de ce se comportă aşa, pentru că noi toţi avem un stil diferit de a gândi, de a face anumite lucruri şi chiar dacă ni se pare nouă că semănăm foarte mult cu cineva la caracter, este doar ceva ce poate ne-ar plăcea să credem, deoarece în realitate nu e chiar aşa. Noi suntem diferiţi toţi. Foarte diferiţi. Fiecare are calităţi şi defecte, unii au mai multe din prima sau a doua categorie – cum am spus, depinde de persoană.
Mintea ar fi putut să tot dea naştere propoziţiilor din capul meu pe care deşi le gândeam mai mereu, niciodată nu le spuneam. Mi se părea inutil – de ce aş fi spus ceva atunci când ştiam că pentru alţii nu avea niciun sens.
Dar tăcerea mea nu se limita doar la gândurile legate de oameni şi înţelegerea mentalităţii acestora. Se întindea ca o pătură mare şi albă asupra sentimentelor mele. Niciodată nu am fost capabilă să spun tot ce simt sau ce gândesc. Până în momentul de faţă, nu am ştiut în ce categorie să încadrez incapacitatea mea de a mă exprima liber în totalitate sau faptul că încrederea mea în oameni este foarte limitată.
Ei bine, acum ştiu unde să o încadrez – şi nu e la calităţi..
Mi-am luat cana plină pe jumătate cu cafea şi am mai sorbit puţin, nu prea atrasă de gust şi aromă. Nu eram eu cea care să bea cafea de obicei, ceea ce îi surprindea pe mulţi, dar mai aveam momente.
L-am privit pe Luke, care stătea întins pe pătura lui peticită – o rupsese de atât de multe ori şi o avea de atâta vreme încât fusesem nevoită să o tot cos şi să îi tot adaug bucăţi diferite de material pentru a o reîntregi. Trecuseră ani de când i-o cumpărasem special pentru el şi nici în momentul de faţă nu se despărţise de ea. Dar aveam impresia că e ceva normal, în fond câinii nu prea se mai desprind de jucăriile lor sau pur si simplu de „proprietăţile” pe care le deţin. Teritoriul era foarte important pentru ei, aşa ştiam.
I-am făcut un semn scurt cu mâna stângă, iar el veni în grabă, urcându-se pe pervaz lângă mine şi aşezându-se mai bine pe pătura moale. Pervazul lat, acoperit meru de o pătură şi o pernă micuţă, devenise locul meu de pierdut vremea. Era locul meu preferat din toată casa, dacă stăteam să mă gândesc. Fereastra pe care priveam dădea chiar spre centrul Londrei – oraş în care mă mutasem de curând pentru a stuia la o facultate de jurnalism mai bună. Era puţin diferit, mai ales că plooaia era mereu prezentă şi ce-i drept, erau ploi „ca de vară”, dacă pot spune aşa, dar mie nu îmi plăcea prea mult. Îmi dădea doar un motiv pentru care să stau tot mai mult în casă şi să nu ies prea mult. Eu eram mulţumită cu asta, dar Luke mă dezaproba mereu – în ultima vreme chiar îşi lua singur lesa în gură, apoi mă trăgea de pantaloni sau de mânecile bluzei pentru a-l scoate afară.
Am zâmbit cu jumătate de gură şi l-am mângâiat, iar el şi-a lăsat capul în poala mea.
- Ştiu, băiete. Şi eu sunt obosită. Se pare că John ne-a lăsat în plină iarnă şi frig.
Am şoptit continuând să-l mângâi şi rezemându-mi capul de peretele rece.
- EDIT: Mersi, Lexie. =)))))) Nici n-am realizat ca l-am deschis in alta parte. O_O
RE: People change - Lexie Stryder - 01 Feb 2012
- Deci iti spun din nou ca imi place foarte mult stilul tau de a scrie. Imi place cum scrii asa cursiv si detasat. Totul este foarte realist si sentimentele redate intr-un mod simplu, usor de inteles si trait. Esti foarte talentata si abia astept sa citesc si continuarea><
PS: =))
RE: People change - Isabella River - 01 Feb 2012
- Iar eu iti spun din nou ca "My name is Risk" e cel mai reusit fic al meu [daca spui ca ai citit pe blog
]. Am pus mult suflet in el [ca mna, era domeniul meu preferat] si am muncit mult si mi-am folosit toate cunostintele din domeniul militar. La unele chestii m-a ajutat si tata.
Problema mea e ca atunci cand vine un moment in poveste sa las personajul sa "faca o boacana", ca sa spun asa, nu pot. Pentru ca nu stiu cum sa fac sa rezolv problema respectiva dupa. =)))) Si din cauza asta povestea devine.. kinda boring. In fine, lucrez si la asta.
Multumesc, Lex. >< Apreciez. ><
P.S. - Pai eu obisnuita acolo, la semnaturi si chestii.. :3 =))))))) Mersi ca mi-ai zis. ><
RE: People change - Effy K. Dietrich - 01 Feb 2012
Îmi place mult de tot prologul
Ai un stil de a descrie simplu şi uşor de înţeles, dar foarte frumos în acelaşi timp Îmi plac genurile astea de prologuri care las aşa ideile în aer, făcându-te să te gândeşti ce a dus la situaţia respectivă şi ce va urma, deci ... îmi place Spor la scris! ><