+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Camera Necesitatii (https://www.darkmark.ro/f-camera-necesitatii)
+--- Thread: Nothing left (/t-nothing-left)
Pages:
1
2
Nothing left - Isabella River - 24 Feb 2012
- Isabella se ridica de la masa Viperinilor si iesi in graba din Marea Sala, fara sa spuna nimic. Abia apucase sa manance ceva la cina, dar oricum nu ii pasa, putea oricand sa se strecoare in bucatarie. Toti se agitau, toti vorbeau intre ei, iar fata nu mai voia sa mai auda pe nimeni. Inca de dimineata simtise ca acea zi nu avea sa fie una foarte buna pentru ea, dar se straduise sa ignore acel sentiment. Si reusise, in mare parte - insa acum nu mai avea rost sa mai suporte.
Avea impresia ca toti voiau ceva la ea, ca toti aveau ceva cu ea si ca nu mai reusea sa multumeasca pe nimeni. De aceea se hotari pe moment sa nu mai incerce nimic. De ce sa vrea sa fie buna cu toata lumea, iar apoi ei sa ii dea cu piciorul ? Nu avea sens.
Insa stia ca nu avea sa reuseasca ce isi promisese, pentru ca pana la urma, mintea si sufletrul ei erau date peste cap si mereu ii pasa, deci mereu ajungea sa sufere.
Isi alunga toate gandurile si se incrunta, oprindu-se in mijlocul coridorului si incrucisandu-si bratele la piept. Se uita in jur si ofta scurt, fericita ca majoritatea erau in Marea Sala sau in Camerele de Zi - tot ce mai lipsea era sa dea peste cineva care sa o bata la cap cu intrebari.
Isi verifica buzunarul pelerinei pentru a se asigura ca avea bagheta la ea. Stranse lemnul in mana, si fara sa-si dea seama, pumnul i se albi, ramanand cate o urma de roseata doar la articulatiile degetelor.
Isi continua drumul, fara sa se mai straduiasca sa isi faca pasii silentiosi. Defapt, nici nu stia unde voia sa ajunga - tot ce dorise fusese sa plece cat mai departe de zgomotul si vocile celor din Marea Sala. Desi Pivnita Viperinilor era pustie, cel mai probabil, in curand avea sa fie plina de elevi, asa ca Isa se grabi catre Camera Necesitatii. Acolo putea sa fie singura si macar ar fi avut parte de un decor placut.
RE: Nothing left - Lexie Stryder - 24 Feb 2012
- Lexie isi aranja geanta pe umar. Avea o durere de cap ingrozitoare si niciun chef de cursuri. Voia sa plece in Marea Sala, ca sa manance si poate isi revenea vrobind cu cineva apropiat. Inghiti in sec, si stramba din nas cand tamplele ii zvacnira dureros.
Isi ridica privirfea de la cizmele negre. Se afla la etajul VII. Zari cu coltul ochiului o miscare brusca pe coridorul din drapta sa si zari poalele unei robe disparand prin peretele pe care aparea usa Camerei Necesitatii.
Alerga cu pasi mici spre usa, vrand sa vada cine intrase acolo. Pe cand strabatu coridorul scurt, pe perete mai era doar usa masiva neagra. Se gandi numai la cine intrase si dupa cateva secunde, apasa pe clanta si intra.
Se trezi intr-o camera mare, cu doua rafturi pline de carti cu cotoare argintii de-a lungul unui perete si doua fotolii de culoare maro asezate in fata semineului cu o masuta de cafea intre ele. Pe masuta erau asezate cateva reviste pe copertile caruia se vedeau jucatori de vajthat celebri zambind, unii pe matura, iar altii in echipament, cu maturile in mana. In camera era o silueta inalta, pe care Lexie ar fi recunoscut-o dintr-o mie. Vazu parul saten si ochii albastri si mari, insigna verde stralucind pe roba neagra.
Isabella, sora ei mai mare, si Sefa de Casa la viperini, statea in fata ei. Lexie observa ca pe fata ei se citea oboseala si amaraciunea.
"Buna," spuse ea, incet, zambind abia vizibil, intrebandu-se ce se intamplase cu sora ei.
RE: Nothing left - Isabella River - 24 Feb 2012
- OFF: Lex, Isa are ochi albastri. :3
ON:
Isabella se lasa sa cada pe unul din fotoliile din fata semineului, apoi isi scoase bagheta si o flacara puternica se aprinse, incepand sa mistuie lemnele. Inca statea incruntata si pe chip i se putea citi nervozitatea. Si defapt, nici nu stia daca sa fie nervoasa sau suparata - era o linie fina intre cele doua si Isa avea vaga senzatie ca sta cu un picior de-o parte si cu celalalt de cealalta parte a liniei.
Era suparata pentru ca nu voia ca ei sa se mai certe, dar era nervoasa pentru ca ii vorbise in felul acela. "Mhh."
Cand auzi ca usa se deschide, nu se mai obosi sa se ridice de pe fotoliu - isi simtea corpul greu, epuizat. Se uita in urma, putin surprinsa si nu se putu abtine sa nu zambeasca atunci cand privirea ei o intalni pe a lui Lexie, sora ei.
"- Buna, Lex." ii raspunse Viperina la salut, apoi ii facu un semn cu mana sa se apropie.
Se mai uita o data in urma pentru a se asigura ca sora ei inchisese usa. Poate ca dorise sa fie singura, dar compania lui Lexie era mereu placuta si avea sa ii faca bine.
RE: Nothing left - Lexie Stryder - 25 Feb 2012
- Lexie zambi cand sora ei ii facu semn sa se apropie. Inchise usa fara zgomot si traversa camera din cativa pasi mari. Zgomotul cizmelor sale era amortizat de covorul vechi intins pe podea. Se aseza incat pe fotoliul din fata semineului si din stanga Isabellei, despartindu-le doar o masa din lemn de mahon, micuta, unde erau asezate doua cesti cu ceai.
Flacarile rosiatice o linisteau pe viperina, diminuandu-i durerea de cap si facand-o sa se simta in siguranta. Era senzatia pe care i-o dadea focul in general. Parca o atragea caldura aceea, ii absorbea durerile. Fireste, ura frigul deci...
Isi inchise ochii, tinandu-i asa pentru cateva secunde, apoi o privi pe Isabella, cu o expresie amabila.
"Ce mai faci?" intreba ea, cu un zambet putin trist.
Se intreba de ce parea atat de obosita, de daramata si putin nervoasa. Nu o mai vazuse asa de mult timp. De fapt, nu credea ca o mai vazuse asa vreodata. O durea acest gand, faptul ca erau unele persoane care o cunosteau mai bine decat cum o cunostea ea. Erau surori, si ar fi fost normal sa fie impreuna, sa se cunoasca una pe alta mai bine decat pe ele insasi. Insa nu avusese ocazia. Bineinteles, nu credea ca era vina parintilor. Crezuse asta la inceput, insa acum, cand vedea expresia blanda a mamei sale si ochii fericiti ai tatalui in minte, isi dadea seama ca erau mai aproape de sufletul ei decat ar fi crezut.
OFF: am editat
RE: Nothing left - Isabella River - 25 Feb 2012
- Isabella se uita la ceasca de pe masuta si privi cum aburii se ridicau incet deasupra lichidului inchis la culoare si se risipeau in aer. In ultima vreme bause multa ciocolata calda pentru ca lenevise mult in fata semineului cu Warro sau cu Matt. Dar ea nu prea iesea iarna din Castel, asa ca avea tot dreptul din lume.
Viperina se uita la inelul din aur alb de pe inelarul mainii drepte si inepu sa-l roteasca incet, privind cum piatra albastra stralucea refrectand lumina flacarilor din semineu. Simti cum un zambet ii joaca in coltul gurii. Nu putea sa uite acel moment. Momentul in care Matt ii pusese pe deget acel inel. De atunci stiuse ca locul ei este langa el si ca nu va mai da jos acel inel. Trecusera ani de atunci si ei erau la fel, in mare parte. Niste copii uneori, aiuriti si care se iubeau enorm, dar aveau si ei momentele lor de maturiltate.
"- Ce mai faci ?"
Cand auzi intrebarea lui Lexie, Isa isi ridica privirea si ridica incet din umeri. Nu stia daca voia sa vorbeasca despre asta sau nu, dar ea era sora sa si putea sa ii spuna orice.
"- Sa spunem doar ca sunt pe cale sa pierd un prieten drag." raspunse ingandurata, iar in minte i se derula conversatia recenta.
RE: Nothing left - Lexie Stryder - 25 Feb 2012
- Lexie se icrunta la auzul cuvintelor surorii sale. Curiozitatea si ingrijorarea o invaluira in acelasi timp, facand-o confuza, fara sa mai stie care sentiment era mai puternic. Vazu tristetea din ochii Isabellei si se intrista si ea, parca din solidaritate.
"Ce vrei sa spui cu asta?" intreba viperina, inca incurcata.
Pentru o clipa se intreba daca nu cumva era prea insistenta. Nu, nu era. Sau daca era, o facea doar pentru ca ii pasa. Pentru ca nu suporta sa o vada pe Isabella trista, sau cu probleme, sau orice altceva care o deranja. Nu stia daca era un sentiment de protectie, pe care nu prea era in masura sa il aiba pentru ca Isabella se putea proteja singura de mii de ori mai bine decat putea ea, sau daca era doar faptul ca ii era sora, si ca nu accepta sa i se intample nimic. Iubire de surori.
Se axa pe a doua varianta, gandindu-se pentu o clipa ca prima parea ilogica. Isi privea cizmele, cu un aer destul de tensionat, insa asteptare, ca si cum ar sta pe ace pana afla adevarul care o mustra pe Isabella. Pentru o clipa spera sa nu fie vizibila incordarea ei, insa, la urma urmei, de ce sa o ascunda?
Isi roti umerii, simtind o durere deasupra celui stang, din cauza faptului ca dormise putin stramb noaptea trecuta. Il masa cu cealalta mana si apoi lua ceasca din partea sa a mesei, luand o gura de ceai, fara sa stie pentru cine era destinat defapt. Incepu din nou sa isi frece mainile una de cealalta, simtind ca trebuie sa aiba o ocupatie.
RE: Nothing left - Isabella River - 25 Feb 2012
- Isabella se uita atenta la Lexie si vazu ingrijorarea de pe chipul ei. Genul acesta de persoane o faceau sa se simta mandra ca era cine era si se simtea confortabil. Isabella era genul de persoana care punea totul la suflet si care se implica sufleteste in multe si incerca sa multumeasca pe toata lumea - dar tocmai din aceasta cauza ajungea sa sufere mereu si sa creada ca defapt nimanui nu ii pasa cu adevarat.
Dar Lexie era pe primul loc in marea majoritate a timpului - ea era singura fata de care simtea ca poate sa se deschida si stia ca poate sa aiba incredere in ea. In fond, era sora ei. Faptul ca nu se vazusera pentru atat de mult timp o facuse pe Isabella sa vrea sa petreaca timp cu Lexie, sa recupereze oarecum ceea ce pierdusera.
"- E vorba de un prieten bun. Ne-am certat o data, destul de rau. Si n-am mai vorbit pentru aproape un an. Si nu as vrea sa se intample din nou." ridica Viperina din umeri si fixa cu privirea ceasca ei, care inca ramasese pe masuta din lemn de mahon.
RE: Nothing left - Lexie Stryder - 25 Feb 2012
- Lexie se gandi putin la vorbele Isabellei. Deci acest prieten era in castel? Sau luasera legatura din nou? Sau se intalnisera si se certara si de aceea era Isabella atat de trista? Se simti putin frustrata ca nu intelegea ce era in mintea surorii sale, si pentru ca nu intelegea toate lucrurile care i se intamplau. In general, Lexie era o persoana simplista. Nu ii placea sa tina secrete, si nici pe alea nu le tine intotdeauna, si spunea de obicei tot ceea ce avea de spus in fata, fara ocolisuri.
Si totusi, nu intelegea mintea celorlalti. Se simtea putin pe dinafara, altfel decat toata lumea. Insa mereu in "interiorul" eu era Isabella. Si altii, nu numai ea. Insa acum o simtea aproape. Zambi abia perceptibil, apoi incepu sa se framante din nou cu intrebari carora nu le stia raspunsul.
"Deci, cu aceasta persoana...te-ai intalnit recent?" intreba, incercand sa para cat mai detasata, sa nu o faca sa se simta vinovata ca se simtea trista "pentru ea".
Ii zambi, apoi mai lua o gura de ceai si privi semineul in care se jucau flacarile.
RE: Nothing left - Isabella River - 26 Feb 2012
- Isabella ii zambi trist lui Lexie si trase aer adanc in piept. Nu avea de gand sa isi minta propria sora si nici nu avea sa o faca.
"- Da, m-am intalnit recent. Defapt.. vorbim de cateva luni bune. Lucrurile pareau sa fie la locul lor din nou, dar acum nu stiu.." clatina incet din cap lasandu-si privirea in podea.
Observa ca nici nu se atinsese de ceasca ei de ciocolata calda. Lexie avea ceai in schimb, dar Isa nu se mai deranja sa isi scoata bagheta si sa inlocuiasca acel continut - care era si dulce si cu o aroma usoara de scortisoara, de ce ar fi vrut sa il schimbe ?
Intinse mana, lua cana si sorbi o inghititura, simtind cum se incalzeste. Isi ridica genunchii la piept si isi lasa capul pe ei, privind in jur descumpanita.
RE: Nothing left - Lexie Stryder - 26 Feb 2012
- Lexie o privi pe Isabella luand o inghititura din ciocolata calda care statea cuminte pe masa langa cotul ei. Ii placea sa o asculte, sa incerce sa inteleaga ce se mai intamplase cu ea. Isi inchise ochii, dorindu-si sa nu o mai doara capul si sa poata sa stea linistita, gandindu-se aiure, ca intr-o dupa amiaza relaxata de sfarsit de februarie.
Lua o pozitie mai relaxata, incercand sa se gandeasca la ceva frumos, relaxant, care sa nu aiba legatura cu nimic din ce se intampla atunci cu ea. Renunta in scurt timp, fiind prea lenesa in acel moment ca sa gaseasca ceva frumos la care sa se gandeasca in afara de anumite momente cu Isa si prietenii ei.
Isi indrepta din nou atentia spre sora ei si spuse:
"Cum o cheama? Sau il cheama?" Era din pura curiozitate. Ar fi vrut sa stie cate ceva despre persoana aceea, poate o putea ajuta.
Sau era mai bine pur si simplu sa o asculte si sa nu ii puna intrebari? Oare s-ar fi simtit mai bine? Viperina nu stia ce sa faca, si pentru o clipa se ingrijora ca nu era o sora destul de buna. Insa indoiala ii disparu imediat, gandindu-se cat de proasta fusese sa se gandeasca la asa ceva. Se simtea iubita de Isa si stia ca orice ar fi facut, tot apropiata de ea ar fi fost.