"It's time" they said - Isabella River - 04 Mar 2012
» "It's time" they said «
- Death-Eaters - - Isabella inainta, la fiecare pas simtind zapada cum scartaie sub picioarele ei. Ridica privirea catre cerul acoperit de nori, cu o nuanta rosiatica si fixa luna, perfect rotunda, care abia se zarea printre nori. Se lasase ceata in jur - avea sa fie o noapte friguroasa. Iarna inca nu voia sa cedeze locul primaverii, asa ca peste tot era inca alb.
"Super noapte ne-am mai ales si noi." isi spuse Isabella usor enervata.
Dar vremea nu avea sa ii opreasca in niciun fel pe Devoratorii Mortii - poate doar sa ii incetineasca, dar si asta era putin probabil. Atunci cand aveau un scop faceau orice pentru a-l indeplini. Asa erau ei, statea in caracterul si in mentalitatea lor.
Cladirea intunecata sa inalta in fata Viperinei, mai impunatoare ca niciodata. La unele ferestre se mai zarea o lumina slaba, galbuie, dar in rest fata abia reusea sa ii distinga trasaturile.
Valurile marii izbeau furioase in stanci, iar Isabella simtea cum picaturi fine si reci ii ajung pe obraz. Isi trase gluga mai bine pe fata si isi stranse pelerina in jurul corpului. Vantul taios ii facea ochii sa lacrimeze, asa ca ii tinea ingustati si privea incruntata in jur.
Era surprinsa ca ajunsese prima - de obicei intarzia macar cu cinci minute. Dar spera ca ceilalti aveau sa ajunga cat mai curand. Isi trase putin maneca robei si isi privi Semnul Intunecat.
"Clar mai este putin." isi spuse in gand, uitandu-se in jur, in speranta de a vedea pe cineva.
RE: "It's time" they said - Lexie Stryder - 05 Mar 2012
- Lexie incerca sa nu isi priveasca Semnul Intunecat de pe mana la fiecare cinci secunde. Isi tinu respiratia pentru cateva secunde in timp ce Disparu cu un poc puternic. In scurt timp, picioarele ii aterizara pe o suprafata stabila, facand-o sa se legene usor ametita. Inca nu avea Disparitia la degetul mic, insa ii placea sa exerseze cu fiecare ocazie.
Inghiti in sec cand vazu cladirea care se inalta in fata ei, ca o umbra adanca si intunecata. Isi inchise ochii pentru o clipa, fiind mai mult decat constienta de semnul negru de pe mana sa. Stancile se intindeau la mai putin de doi metri de ea, asa ca simtea in aer briza aceea sarata de pe malul unui ocean intins. Pustietatea domina acel loc, facand-o sa se intrebe pentru o clipa de ce era singura in acel loc. Isi aminti in scurt timp de siluetele negre cu maini osoase care te storceau de fericire si se cutremura usor la acel gand.
Isi cuprinse umerii cu mainile, simtindu-se putin infrigurata, si singura. Insa in acel moment zari o silueta intunecata in fata ei pe plaja. Da, mai era cineva acolo. Se indrepta cu pasi mari spre acel loc, cu o hotarare tipica ei. Gluga neagra a robei ii cazuse de pe cap, lasandu-i parul liber, suvitele negre acoperindu-i fata.
Apropriindu-se, observa mai bine acea silueta si zambi in intuneric, mintea ei deslusind clar trasaturile surorii sale.
"Isabella," spuse ea, salutand-o dintr-un semn al capului, cu un zambet tipic pe buze.
RE: "It's time" they said - Isabella River - 06 Mar 2012
- Auzindu-si numele, Isabella se intoarse facand ochii mari - oscila intre a fi fericita ca in sfarsit venise cineva sau a fi speriata ca nu stia cine putea fi, motiv pentru care mana sa dreapta se inclesta instinctiv pe bagheta de sub pelerina. Stranse atat de tare incat palma i se albi si simti o durere scurta cand dadu drumul baghetei - expira usurata cand o vazu pe Lexie - nici nu isi daduse seama ca isi tinuse respiratia in tot acel timp.
"- Lexie. Cat ma bucur ca ai venit." vorbi Isabella pe un ton scazut.
Nu se simtea in stare sa vorbeasca prea tare si simtea si nevoia de a fi mai precauta - dar nu intelegea nici ea de ce, din moment ce toti detinutii erau inauntru si sansele sa scape erau foarte mici, iar in jur nu mai era nimic decat piatra, zapada si apa infuriata a marii.
Totusi era fericita ca nu mai era singura. Nu se putu abtine si isi ridica maneca putin, pentru a verifica Semnul. Isi musca buza inferioara si ii zambi surorii ei cand aceasta se apropie.
"- Ar trebui sa ajunga si restul in cateva minute." rosti Isabella ca pentru sine.
RE: "It's time" they said - Ivy Thibault - 06 Mar 2012
- Ivy Disparu brusc de pe Aleea Nocturn, sperand sincer ca nu o vazuse nimeni. Nu avea chef de vizitatori sau curiosi barfitori. Aparu cateva secunde mai tarziu in fata inchisorii Azkaban. Viperina se infiora si isi stranse pelerina pe langa corp. Alesese pentru intalnirea de azi o pereche de blugi negri si un pulover de aceeasi culoare. Se imbracase gros pentru a nu-i fi frig, inainte de a-si arunca peste umeri pelerina. Doar pantofii se remarcau intr-un verde inchis. Ii placea mult sa se imbrace in culorile specifice casei sale.
Cladirea se inalta in fata ei, impunatoare si infrigosatoare ca de obicei. Valurile se spargeau de stancile tari, scotand plansete ce o infiorau pe viperina. Nu putea spune ca ii era frica, asta doar pentru ca stia ca trebuia sa se intalneasca cu ceilalti. Acesta era cu siguranta ultimul loc pe care l-ar fi ales pentru o plimbare de una singura. Spera doar sa isi gaseasca repede echipa.
Aparuse pe plaja. Se rotise de cateva ori pentru a cerceta bine locul, cand vazu o silueta Aparand cu cativa metri in fata ei. Se retrase in umbre, incercand sa nu fie vazuta. Silueta se opri pentru cateva secunde, apoi se indrepta spre valuri. Ivy observa o a doua silueta langa mal. Cand cele doua ajunsesera una langa alta, viperina prinse o soapta purtata de vant. "Isabella". Nu recunoscu vocea imediat, dar era sigura ca stie despre cine vorbea. Se indrepta si ea spre locul unde cele doua incepusera o conversatie.
"Isa? Lex?" intreba Ivy, sperand ca nu gresea. Si intr-adevar avea dreptate. Distinse trasaturile celor doua fete, ochii stralucindu-le in intrunericul ce punea stapanire pe Azkaban, fie noapte, fie zi.
RE: "It's time" they said - Isabella River - 21 Mar 2012
- Isabella ramase cu mainile adancite in buzunare, privind cladirea impunatoare, incercand sa distinga macar cateva trasaturi ale acesteia in bezna ce o inconjura.
Inca avea mana dreapta inclestata pe bagheta - era cu Lexie, ce-i drept, dar trebuia sa fie in garda pentru orice eventualitate. Defapt, era de preferat ca amandoua sa faca acest lucru.
Viperina simtea picaturi fine de apa rece pe fata si oftand adanc, isi scoase mainile din buzunare, apoi isi aranja pelerina cu mana stanga - in dreapta pastrand bagheta.
Isabella isi cobori privirea si studie din nou Bagheta magica a serpilor - niciodata nu intelegea de ce atunci cand mersese la Ollivander, tocmai aceasta bagheta o alesese - ca o regula nescrisa, care intrase in functiune cu mii de ani in urma Bagheta alegea vrajitorul si nu invers. Numele baghetei i se parea cel mai suspect, deoarece ea urase serpii de cand se stia. Dar considera ca probabil era ceva legat de Casa ei, Viperinii.
Zambi cu jumatate de gura si isi incrucisa bratele la piept.
Cand auzi vocea lui Ivy, tresari si privi in jur alarmata pana cand chipul prietenei sale aparu din intuneric.
"- Buna, Ivy."
|