+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Camera Necesitatii (https://www.darkmark.ro/f-camera-necesitatii)
+--- Thread: confessing secrets and buried lies (/t-confessing-secrets-and-buried-lies)
Pages:
1
2
confessing secrets and buried lies - Ivy Thibault - 11 Mar 2012
Me, Isa and Lexie
![[Image: 14icxop.gif]](http://i44.tinypic.com/14icxop.gif)
![[Image: nz3nm.gif]](http://i41.tinypic.com/nz3nm.gif)
- Coridoarele castelului erau luminate de un apus de soare violet, dandu-le o tenta de rosu peretilor si imprastiind umbre lungi. Nu se daduse inca stingerea, asa ca inca mai vedeai cativa elevi pe coridoare, insa grabiti sa ajunga in Camerele lor de Zi dupa inca o zi plina de magie la Hogwarts. Ivy se indrepta spre un coridor pustiu, sperand ca nu va vedea nimeni unde merge. Se trezi singura in cateva minute, asa ca viperina se ruga sa nu fie camera ocupata. Ceru o camera comoda, cu trei paturi, insemnele viperinilor pe pereti, in care sa nu poata intra altcineva decat cele trei prietene.
Si iata ca usa aparu in fata ei, iar fata se grabi sa intre inauntru. Podeaua era plina de perne verzi si aurii, iar Ivy se minuna inca o data cum Camera Necesitatii reusea mereu sa se transforme exact in ceea ce voia vrajitorul. Spera doar ca Isa si Lex sa ajunga in curand, pentru ca nu voia sa apuce sa se plictiseasca. Se aseza pe unul dintre paturile cu asternuturile de culorile casei sale. La fel, si peretii erau taptati cu insigna Viperinilor. Era o masuta mica, unde se ascundeau unele dupa altele suluri de pergament si pene de scris. Cine stie la ce le-ar trebui? se gandise Ivy.
Era foarte mutumita de Camera. Isi dadu jerseul mai gros jos, ramanand doar in bluzita subtire cu maneci scurte si blugii ei negrii. Isi scoase balerinii din picioare si isi puse o pereche de sosete groase verzi, ce o asteptau intr-un colt alaturi de alte doua perechi. Se ridica si se tranti pe perne, gandindu-se cum sa le zica ceea ce avea de gand.
Ea le chemase aici, crezand ca era cel mai bun loc unde puteau vorbi fara sa le auda nimeni. Credea ca era timpul ca si ele sa afle. Si spera ca nu aveau nimic impotriva. Spera ca se vor bucura pentru ea si o vor felicita. Isi ridica privirea brusc, cand usa Camerei Necesitatii se deschise incet.
RE: confessing secrets and buried lies - Isabella River - 11 Mar 2012
- Isabella inchise cu grija usa de la Pivnita Viperinilor si din instinct, verifica daca are begheta in buzunarul robei. Nu credea ca va avea de nevoie de ea in acea noapte, dar era mai bine sa fie precauta - in plus, vrajile simple precum Lumos, Accio, Alohomora si asa mai departe erau esentiale - iar Isabella se isi plimba mereu bagheta dintr-o mana in alta, studiind-o cand era plictisita. Ii placea faptul ca ea detinea unicul exemplar din lume - Bagheta magica a serpilor. Inca de la inceput bagheta o alesese pe ea si Ollivander ii spusese ca nu avea sa mai accepte pe nimeni decat conducatorul original. Continutul sau era cel care o facea pe Isabella sa fie si curioasa, dar si mandra in acelasi timp: veninul unei Vipere si sangele unui leu care era lider in haita sa. Era o combinatie ciudata, dar speciala.
Isabella se trezi din visare - realizand ca iar se holba la bagheta ei, rotind-o printre degete. Ridica spranceana, apoi baga bagheta in buzunar si isi continua drumul. Ivy ii spusese ca se vor intalni in Camera Necesitatii toate trei - ea, Isa si Lexie.
Nu stia ca planuia prietena ei, dar Isabellei nici nu prea ii pasa - urma sa fie o noapte cu prietenele ei cele mai bune de la Hogwarts si cum nu mai avusese parte de asa ceva de ceva timp, fata era foarte fericita. Mai ales ca Ivy si Lexie o intelegeau si erau genul ei de persoane - persoane care glumeau mult, radeau mult, dar stiau sa fie si serioase atunci cand era cazul. Iar Viperina le era foarte recunoscatoare pentru prietenia lor.
Zambi aproape imperceptibil si nici nu realiza cand ajunse in fata usii Camerei Necesitatii, care ramasese intredeschisa. Intra pe jumatate si o zari pe Ivy. Ii zambi fericita si intra, lasand usa tot intredeschisa, ca un fel de semnal pentru Lexie.
"- Buna, Ivy !" o saluta Isa imbratisand-o.
RE: confessing secrets and buried lies - Lexie Stryder - 11 Mar 2012
- Lexie isi aranja roba la spate cand o simti sifonata. Avea sa mearga pana in dormitorul sau din Pivnita si sa se schimbe in ceva mai confortabil si doar apoi sa se intalneasca cu Ivy si Isa in Camera Necesitatii. Coridoarele erau relativ libere si aveau o alura prafuita, insa care iti dadea o impresie foarte ciudata de prospetime si revigorare. Afara incepuse sa se raceasca din nou, desi viperina auzise ca nu pentru mult timp.
Deja primavara venise. Teoretic. Desi inca nu si practic, in aer se simtea acea bucurie si prospetime de primavara de cateva zile incoace. Lexie adora primavara. Mai mult decat vara. Insa asta era doar pentru ca primavara era la Hogwarts in timp ce vara era acasa. Nu voia sa fie inteleasa gresit, ii placea foarte mult acasa, insa i se facea foarte dor de toate lucrurile cu care se obisnuise de la castel. Si de persoanele de acolo, de asemenea.
Ajunsa in Pivnita Viperinilor, isi dadu jos roba si o agata de cuier, apoi isi lasa geanta pe jos, undeva in coltul camerei ei. De cand devenise profesoara avea propriul ei "birou", daca putea folosi acest termen. Defapt, era o cameruta mica la care ea doar ajunsese sa tina foarte mult, in care se simtea confortabil. Un spatiu intim si doar al ei. Pe masa de birou era imprastiate o gramada de foi si de carti. Isi ascunse un gand in coltul mintii sa curete dezordinea aceea imediat ce va veni inapoi.
Se schimba in niste haine comode, o pereche de blugi stramti si un tricou peste care isi lua un jerseu subtire ca sa nu ii fie frig. In picioare isi lua balerinii, stiind ca in noapte asta nu va mai iesi din castel. Oricum, cel mai probabil va sta in fata unui semineau cald cu o cana de cafea cu lapte pe care sa o savureze in timp ce statea la taclale cu sora ei si Isa. Nu isi dorea nimic mai mult.
Mari pasul cand vazu ca aproape intarziase. Incerca sa isi ascunda entuziasmul care o cuprinse de indata ce parasi pivnita si urca treptele de marmura in pas alergator. Cand ajunse la etajul sapte gafaia usor, insa incerca sa ascunda asta cand vazu lumina domola care iesea prin crapatura usii lasate intredeschisa. Zambi abia perceptibil si intra inauntru. Dupa cum se astepta, in camera erau Ivy si Isa, intr-o camera decorata in culorile viperinilor care ii amintea destul de mult de Camera de Zi a acestora. In concluzie, se simtea ca acasa deja.
"Buna," spuse, pe un ton prietenos, imbartisandu-le pe amandoua fetele pe rand.
RE: confessing secrets and buried lies - Ivy Thibault - 12 Mar 2012
- Ivy le intampina emotionata pe Isabella si Lexie. Acum venise momentul adevarului. Trebuia sa le spuna acum despre ce era vorba. Chiar voia sa afle o data parerea lor, sa nu se mai culce seara, cu gandul ca poate ele nu erau de acord.
"Fetelor, v-am chemat aici ca sa va spun ceva." marturisi viperina din prima, trecand direct la subiect.
Le studie pe cele doua prietene cele mai bune ale ei si se intreba ce vazuse Jake la ea, cand ele erau de o mie de ori mai dragute. Lexie avea parul saten si o barbie ascutita, cu pometii inalti si niste ochi care aminteau de o pisica, de un albastru frumos. Isabella avea si ea parul saten, dar cateva nuante mai inchis, cu niste ochi albastri magici si un zambet fermecator, caruia nu ii puteai rezista.
Viperina inspira adanc.
"Am intalnit pe cineva." spuse ea dintr-odata. Nu le lasa pe niciuna sa spuna nimic, ci continua pana nu isi pierdea curajul. "Il cheama Jake, e viperin si e cel mai dragut baiat pe care l-am intalnit vreodata."
Ivy isi musca buza inferioara si le privi pe cele doua fete, curioasa de reactia lor. Ok, poate ca trecuse prea repede la subiect. Nu se pricepea la chestiile astea. Pur si simplu suspansul era prea mare.
RE: confessing secrets and buried lies - Isabella River - 12 Mar 2012
- Isabella isi imbratisa sora la randul ei, apoi se aseza pe covorul moale si isi sprijini spatele de fotoliul care oricum era mai confortabil decat podeaua, dar vechile obiceiuri mor greu. Ramase asa pentru cateva clipe, cu ochii inchisi si capul rezemat de fotoliu.
Nici nu-si mai amintea ultima data cand statuse impreuna cu mai mult de o persoana peste noapte - in afara de Kennya, Matt si Raizen, cu care era mai mereu. Timpul trecea, oamenii se schimbau, iar lucrurile nu aveau sa mai fie la fel niciodata.
In ultimul timp Warro ii tinea companie mai mult. Viperina zambi. Era un Rottweiler bun, ascultator si nu o dezamagise niciodata. Era mandra de el.
Cand auzi vorbele lui Ivy, ridica brusc capul si deschise ochii larg. Creierul ei procesa informatia, apoi Isa se incrunta putin si nu se putu abtine sa nu zambeasca imediat dupa.
"- Oh, dar asta e minunat." spuse aceasta intr-un final, cand vazu ca Lexie nu zice nimic.
Expresia aceea euforica de pe chipul lui Ivy ii amintea Isei de ea insasi, in perioada in care il intalnise pe Matt - anul V, langa lac. Dar emotiile inca nu o parasisera si simtea ca se inroseste de fiecare data cand il vede si ca zambeste asa pierduta, privindu-l.
Era unul dintre cele mai inaltatoare sentimente si se bucura ca prietena ei avea sansa de a-l trai.
OFF: Ivy, Isa are ochii albastri, asa ca mine. :3
RE: confessing secrets and buried lies - Lexie Stryder - 12 Mar 2012
- Lexie ii zambi lui Ivy. O enerva la culme faptul ca o tot tinea in suspans. Desigur, era un fel de enervare amuzanta, care o facea doar sa fie si mai nerabdatoare. Da, rebdarea nu era una dintre calitatile ei. Presimtise ca Ivy voia sa le spuna ceva important. Cateodata se intreba daca nu era chiar mai important decat avea ea impresia. Ceva care ii va schimba viata. Cel putin [entru un timp.
Insa la asta nu se asteptase. Cazuse ca o bomba cu un zgomot surd in mintea ei. Nu era faptul ca Ivy nu merita sa fie iubita. Sau ca nu ers destul de frumoasa. Sau nu avea un caracter incredibil. Nu, stia ca le avea pe toate. Insa nu se asteptase ca asta sa se intample. Pur si simplu. Credea ca de fiecare data cand o vazuse pe coridor uitandu-se in gol si visand sau impiedicandu-se de un scaun (adica, de un scaun!) fusese pur si simplu din cauza ca se afla intr-o perioada in care era mai distrata, mai neglijenta si mai amuzanta.
Insa nu se gandise nici macar pentru o clipa la asta. Totusi, desi primul intinct al ei fu sa isi deschida usor gura si sa o priveasca cu niste ochi mari, nu putea spune ca nu era extrem de fericita pentru ea. Defapt, acum ca incerca sa se obisnuiasca cu ideea, nu isi mai dadea seama de ce ramase atat de socata de la bun inceput.
Era ceva normal, mai ales ca amandoua cresteau, si ajungeau la o vrasta la care aveau nevoie de cineva care sa le imbratiseze, de cineva care sa le inteleaga si sa le mangaie, sa le aline si sa fie alaturi de ele la bine si la greu. Deisgur, fiecare fata visa asta. Desi Lexie se gandea mai mult la un baiat suficient de sensibil incat sa inteleaga de ce e frustrata inainte sa spuna ea ceva, sau sa stie ca e in camera inainte sa o gaseasca cu privirea.
Isi reindrepta sirul gandurilor spre Ivy. Deci, spunea ca numele lui e Jake. Cunostea ea pe cineva pe nume Jake? Jake....nu, nu ii spunea nimic. Ei bine, defapt ii spunea ceva, insa nu isi dadea ea seama ce. Trebuia sa fi fost un viperin. Sigur se mai intalnise cu el inainte. Insa cand, unde si cum? Cum arata, ce fel de baiat era? Era dragut cu ea? Bineinteles ca era. Altfel Ivy nu l-ar mai fi 'ales'.
Inspira adanc, incercand sa opreasca milioanele de intrebari care ii venira in minte.
"Ei bine, logic, si eu ma bucur pentru tine," spuse Lexie, brusc zambind. "Deci, cum e? La viperini? Blond, brunet? Culoarea ochilor?" contiuna ea, zambind cu subinteles, cerand mai multe detalii si incercand sa isi faca ordine printre ganduri.
RE: confessing secrets and buried lies - Ivy Thibault - 12 Mar 2012
- Ivy inspira adanc, fericita ca fetele nu pareau suparate. Desi nu prea aveau motive, viperina avusese o presimtire ciudata, ca si cum s-ar fi intamplat ceva rau daca le-ar fi spus. Se gandi cat de prostesc suna asta, chiar si in capul ei. Ei bine, deja le spusese totul, deci nu mai era cale de intoarcere.
"Ei bine, are parul saten." ii raspunse fata la intrebarea lui Lexie. "Si niste ochi albastri incredibili." zambi ea, jucandu-se cu o suvita de par.
Era patetic. Se comporta exact ca o adolescenta indragostita nebuneste. Poate ca asta si era... Isi duse suvita dupa ureche, incercand sa ignore cat de stupid se simtea. Isi musca buza si se gandi cum ar fi sa fie si Jake cu ea acum. Sa vina langa ea si sa o imbratiseze. Sa mearga afara si sa adoarma ca de obicei in bratele lui sub salcia de la marginea lacului. Mereu se intreba cum putea sa adoarma acolo si atat de repede, dar viperinul nu se suparase niciodata. Oricum, trebuia sa recunoasca ca era foarte obosita in ultima vreme.
Ofta adanc si se trezi din visare.
"E foarte dragut." termina Ivy. "V-ar placea de el. Trebuie sa va fac cunostinta intr-o zi."
Ivy se intreba daca nu il vazusera fetele pe coridoare sau in Pivnita, fara sa il bage in seama sau sa se uite de doua ori la el. Se gandi cat de ciudat ar fi, insa isi dadu seama ca era destul de posibil.
RE: confessing secrets and buried lies - Isabella River - 13 Mar 2012
- Isabella asculta descrierea facuta de Ivy si ii zambi. O intelegea perfect - intelegea cum se simte si cum, probabil, nu reusea sa isi ia gandul de la el pentru perioade lungi de timp - in afara de somn. Isa pufni scurt. "Atunci cand dormi il visezi, mai mult ca sigur. Deci nici atunci nu iti iei gandul de la el." gandi ea, in timp ce privirea sa urmarea modelul complicat si elegant de pe perete, ce continua pe tavan.
Vazand entuziasmul lui Lexie, aproape ca se simti prost ca ea reactionase cu atat de mult calm, fara sa fie mai curioasa - nu era vorba ca nu ar fi fost, doar ca nu ar fi vrut sa o asalteze din prima pe Ivy cu intrebari. Dar nici nu voia ca aceasta sa creada ca Isabellei nu ii pasa. Pentru ca ii pasa. Ele doua erau printre - putinele, ce-i drept - cele mai importante persoane de la Hogwarts pentru Isabella. Se atasase repede de cele doua si aprecia enorm ca erau de incredere, prietenoase, glumete si mereu incercau sa fie de ajutor.
"- Pai chiar ti-a furat inima baiatul asta, hmm ? Si cred ca il cunosc." intreba Isa pe un ton glumet, apoi continua, ceva mai serioasa, dar pastrand un zambet sincer in coltul gurii: "Chiar ma bucur pentru tine, Ivy. Iubirea e un sentiment minunat."
Isi musca buza inferioara, privind visatoare flacsrile jucause din semineu si ascultand lemnul care pocnea cu un sunet surd, in timp ce ardea.
"- Stii, imi amintesti de mine cand l-am cunoscut pe Matt." vorbi ea pe un ton scazut, simtind cum i se largeste zambetul.
Nu avea sa uite niciodata acea zi. Si nici urmatoarea. Sau urmatoarea dupa aceea.. Sau fiecare zi petrecuta alaturi de el in acesti doi ani.
RE: confessing secrets and buried lies - Lexie Stryder - 17 Mar 2012
- Lexie inspira adanc aer in piept. Ivy mereu avusese un fel de alura feminina, dar in acelasi timp copilaroasa si amuzanta. Mereu avea ceva de spus care sa te faca sa razi si sa te simti bine. Viperina avea o expresie fericita, cu ochii verzi stralucindu-i frumos in lumina blanda a focului ce ardea in semineu.
Isabella parea intr-un mod ciudat asemanatoare ci Ivy in acea privinta. Avea o prezenta de spirit care o facea pe Lexie sa se simta binevenita oriunde ar fi fost sora ei. Avea si ea o frumusete speciala. Pe langa cea aparenta, odata ce o cunosteai pe Isa, mai aparea o frumusete interioara care radia din ea mereu.
Se simtea bine acolo unde era, intre cele doua fete la care tinea foarte mult. Isi freca palmele, parul lunag si blond cazandu-i de pe umeri in fata cand se apleca usor, aranjand absent perna de langa ea. Ii simti suprafata moale, facuta dintr-un material placut la atingere. Stia ce pe dedesubt se ascundeau miile de pene care dadeau acea impresie. Coltul gurii i se ridica intr-un zambet slab.
Vestea cu Jake, prietenul lui Ivy venise pe neasteptate, insa Lexie simtea parca cum se asaza lin in mintea ei. Desi inca mai avea o gramada de alte curiozitati, cum se purtau impreuna, cum aratau impreuna, ce faceau si restul, le tinu pentru ea, Stia ca lui Ivy nu i-ar fi facut foarte mare placere sa ii auda toate aberatiile si intrebarile stupide ale fetei.
Camera parea ciudat de linistita. Firicele mici de praf pluteau in aerul inchis dinauntru, provocandu-i viperinei un fel de somnolenta. Casca, ducandu-si o mana la gura si apoi le privi pe rand pe ambele fetel. Isi stranse brusc pumnul pe materialul din care era facut perna si o arunca in sus, dand in Isa si Ivy dintr-o singura lovitura. Nu daduse tare, doar atat cat sa le provoace. Rase si se ridica brusc in picioare.
RE: confessing secrets and buried lies - Ivy Thibault - 01 Apr 2012
- Ivy ramase pierduta in ganduri pentru cateva clipe. Se gandea la ultimele evenimente si cum totul trecuse atat de ciudat de repede. Se trezea mereu fiind confuza in anumite privinte si simtindu-se ciudat de comfortabil tot timpul. Isi dadu seama ca probabil era din cauza atmosferei de sarbatoare din castel.
Cu totii erau fericiti ca incepea primavara. Pentru cateva secunde, Ivy isi imagina cum aveau sa mearga toti langa lac sa se distreze, cat de repede avea sa treaca acest anotimp. Apoi, avea sa vina vara si fiecare sa mearga acasa. Insa stia de pe acum ca se vor intalni des si in vacanta. Mereu se intalneau.
Dintr-o data, o perna in fata o trezi din starea ei de visare. Isi dadu mirata seama ca venise din partea lui Lexie ce sarise deja in picioare. Avea o ciudata senzatie de deja-vu pentru ca tinea minte ca mai facuse o data asta cu Lexie. Bataia cu pernele nu era tocmai potrivita in situatia de fata, insa Ivy intre in joc.
Se arunca pe burta dupa perna cea mai apropiata si o apuca strans intre degete. Apoi se intoarse si o arunca cu putere in prietena ei. Se ridica pentru a nu fi vulnerabila si apuca o alta perna, in caz ca Lexie venea pentru razbunare, sau Isa se gandea sa intervina.