Quote:Lisa isi lasa ziarul pe masa si isi stinse tigara aromata. Se lasa usor pe masa si inspira adanc. Dusul inca se mai auzea deci era singura in camera. Prin fereastra deschisa, patrundeau razele calde ale soarelui.
"Ah, ce bine e acasa!" gandi ea in timp ce sorbi o inghtitura din ceaiul fierbinte de fructe. Gustul o gadila pe gat si simtea cu fluturasii din stomac isi incep dansul ritualic.
Renuntase la cafea in favoarea ceaiului sperand sa ii faca dimineata mai frumoasa. Si asa se intamplase. Isi arunca privirea prin camera. Nu se schimbare mai nimic. Mobila din lemn masiv de cires ii umplea ochii cu imensitatea ei. Peretii de un beige tutun erau decorati cu grija cu portrete vechi de familie. Covoarele pufoase ii mangaiau picioarele, dandu-i o senzatie de confort. Nu va mai renunta la viata pe care si-o doarea atat de mult. Nu dupa toata munca depusa si sacrificiile facut.

Sunetul dusului se oprise, semn ca nu va mai avea parte de intimitatea camerei goale.
Se ridica din fotoliu, isi aranja camasa si isi incalta papucii preferati.
O luase agale spre bucatarie, cu gandul sa-i faca celuilalt locatar o cafea si sa pregateasca ii micul dejun. Simtea cum o lua ameteala cand se gandea ca asa ii va fi de acum. Va avea un camin, un om pe care sa se bazeze si o viata linistita. Tanjea intr-un fel dupa picanteriile traite, dar ce avea acum o facea mai fericita ca niciodata.