+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Padurea lui Dean (https://www.darkmark.ro/f-padurea-lui-dean)
+--- Thread: children of the damned (/t-children-of-the-damned--6980)
children of the damned - Lexie Stryder - 30 Mar 2012
- Just Carsten
Lexie incerca sa ignore impulsul de a fugi din acel loc cat de repede putea. Incepea sa se simta amenintata, ca si cum nu ar fi stiut cum sa se fereasca de obstacolele care nu incetau sa vina in viata ei. Nu stia cum sa se mai ridice dupa ce a cazut, asta pentru ca o facuse prea multe ori. Isi infasura mainile in jurul ei, simtindu-si interiorul de gheata, chiar daca pielea ii ardea aproape febril.
Se opri, gasindu-se in locul pe care il cautase. Era in Padurea lui Dean, in poienita in care fusese de atatea ori cu parintii ei. Le placea acolo pentru ca era mai retras. In majoritatea timpului, doar ei erau acolo. Era mai departe, mai adanc in padure, insa suficient incat sa nu fie in inima ei. Ofta, gandindu-se ca nu avea nicio logica. Era noapt, tarziu. De ce sa vina pana aici ca sa aiba intimitate cand padurea era goala? Cel putin in afara de creaturile magice.
Se aseza pe frunzele uscate, la baza unui copac, luandu-si din buzunarul blugilor pachetul de tigari. Il desfacu si lua una, tinand-o intre doua degete lungi si albe. Se uita la ea, cu o privire usor pierduta, aprinzand-o cu varful baghetei. Incerca sa nu se gandeasca la nimic, sa isi tina mintea goala, doar intuneric, un nimic in jurul trupului ei. Trase din tigara subtire, simtind fumul invadandu-i plamanii. De ce fuma? Ea nu era o fumatoare, niciodata nu fusese. Si atunci de ce fuma acum? Ofta adanc, spunandu-si ca se va lasa imediat ce va iesi din acea perioada.
Isi sprijini capul pe trunchiul gros al copacului. Peste zece minute de cand se asezase acolo, auzi niste pasi care ravaseau frunzele. Clipi des, scotandu-si bagheta din buzunarul de la spate al blugilor.
RE: children of the damned - Kurt F. Malfoy - 31 Mar 2012
- Nu era omul zilei,niciodata nu fusese. Intotdeauna se comparase cu o bufnita,adorand sa vaneze sau sa actioneze noaptea. Intunericul ascundea lucrurile mai putin placute,intunericul te apara de atacatori sau te transforma intr-unul. Noaptea putea sa mearga pe Calea Lactee,sarind de pe o stea pe alta,in timp ce ziua si-o petrecea in patul sau,printre asternuturile de matase,dormind. Ii placea sa viseze,dar lumea lui devenea cu adevarat reala doar dupa apusul soarelui. Vroia deci ca acum sa fie in lumea lui.
Recunoscu persoana care se afla la cativa metri de el,distanta dintre ei micsorandu-se cu fiecare pas pe il facea. Nu se mai vazusera de mult timp dar nu putea nega ca sentimentele pentru ea se schimbasera. Nu se referea neaparat la faptul ca o vedea ca pe o iubita,ci mai degraba era vorba despre respectul si prietenia pe care i-o purta. El,Ivy si Lexie – cei trei care au speriat Lumea Vrajitoareasca. Trio-ul ar fi fost incomplet fara unul din ei si tinea la amandoua la fel,desi uneori Lexie era cea mai puternica,mai dura,dar pe care putea conta mai putin tocmai fiindca o intelegea mai greu. Totusi,avea sa fie acolo mereu pentru ea.
Ajunse chiar in fata ei si o privi fix,zambindu-i larg. In acea seara expresia de psihopat nu ii putea disparea de pe chip asa ca probabil ii dadea fiori pe sira spinarii. Totusi,nu avea nici un fel de intentie necurata. Privi pachetul de tigari si fumul care se raspandea in aer si zambi scurt.
'' Nu fumai. Banuiesc ca te-ai apucat recent,pentru sanatatea ta.'',spuse el ironic
Nu vroia sa fie rau cu ea dar nici dragut. Vroia doar sa afle ce se intamplase cu ea.Simtea ca nu putea fi ceva prea placut din cauza expresiei de pe chipul ei. Dar ca intotdeauna,daca era nevoie sa fie colacul ei de salvare,ar fi fost.
RE: children of the damned - Lexie Stryder - 31 Mar 2012
- Lexie se relaxa tot mai mult pe masura ce silueta cunoscuta se apropia de ea. Fu surprinsa sa il vada acolo. Era putin schimbat, insa trasaturile ii erau aceleasi, iar privirea nu i se schimbase. Avea un aspect neingrijit si niste ochi caproi inchis, cu cearcane destul de proeminente. Era Carsten. Lexie nu se put abtine sa nu zambeasca la vederea lui.
Cat timp trecuse de cand nu se mai vazusera? Cateva luni? Mai mult decat si-ar fi dorit in orice caz. Barbatul arata usor diferit, insa schimbarile erau naturale, asa ca Lexie nu fusese foarte suprinsa sa le vada. Se gandi cat de mult se schimbase ea. La caracter...neah, era aceeasi Lexie. Totusi, isi dadea seama din momentul in care Carsten o privise ca el era cel care arata mai bine. Parea mai binedispus decat si-l amintea, mai plin de viata si parca in ochii lui era o stralucire in plus care nu fusese acolo inainte. Clipi des, cand ii auzi vorbele, fiind brusc constienta de tigara din mana sa.
"Si eu ma bucur sa te vad," raspunse, zambind jucaus. Nu stia ce era potrivit sa faca in acel moment. Sa il imbratiseze? Sau era prea mult? Sa isi stranga pur si simplu mana? Nu stia de ce ii pasa, sau de ce gandea atat de mult asta, insa nu se putea abtine. Isi trecu o mana prin parul roscat, incercand sa isi ascunda nervozitatea.
"Nu ne-am vazut demult," spuse, zambind. "Ce mai faci?"
Voia chiar atunci sa vorbeasca despre el. Nu voia sa fie vorba despre persoana, sau viata ei, pentru ca in ultimul timp inafara de Ivy si Isa, nimic nu fusese bun sau fericit pentru ea.
RE: children of the damned - Kurt F. Malfoy - 31 Mar 2012
- Isi puse mai bine ochelarii pe nas,pentru a putea sa isi dea mai usor seama de ceea ce simtea Lexie.Adevarul era ca ii lipsise mult si daca nu o facea ea,atunci o facea el. Ii citi parca gandurile caci in clipa urmatoare o imbratisa brusc,strangand-o puternic. I-ar fi spus ca stia ca nu era in regula si ca trebuia sa i se confeseze,pentru ca el era un adevarat pastrator de secrete,din toate punctele de vedere,dar nici nu si-ar fi dorit sa forteze limita.Ar fi fost prea mult,prea brusc,prea dureros pentru amandoi.
'' Am divortat si am pierdut un copil'' spuse el cand ii dadu drumul '' Dar sunt bine. O am pe India deocamdata.''
Nu stia exact ce avea sa se intample in viitor dar spera sa fie bine pentru amandoi si nu numai. Lexie se schimbase mult. Parea mai matura,mai sigura pe ea. Stia sa il refuze,putea sa il refuze,incerca sa isi ascunda sentimentele in spatele unei discutii aparent formale dar ca intotdeauna,Carsten reusea sa isi da seama ca ceva nu era tocmai in regula.
'' Si vand ceai unor amorezi la ceainaria lui Puddifoot. O slujba scarboasa.''
RE: children of the damned - Lexie Stryder - 31 Mar 2012
- Lexie il imbratisa la randul ei, bucrandu-se ca facuse el asta in locul ei. Il simti langa ea cand il imbratisa si insemna enorm de mult pentru ea. Cand se desprinsera din imbratisare, Lexie il privi cu un zambet sincer pe buze. Micut, dar sincer. Carsten insemna pentru ea ceva ce nu putea sa explice, si nici nu voia. Ii era mai mult decat un prieten, ii era ca un frate mai mare.
In momentul in care auzise cuvintele barbatului, zambetul lui Lexie ii pieri de pe buze la fel de repede cum aparuse. Pierduse un copil? Cum se intamplase asa ceva? Cu Natalie nu se mai intanise de cand era insarcinata si fericita alaturi de Carsten, insa, cand vazuse ca niciunul nu mai erau pe la castel se gandise ca poate isi gasisera o casa si se mutasera acolo impreuna si ca totul era bine. In niciun caz la ceea ce spusese barbatul. Se incrunta, incercand sa para grijulie, insa nu insistenta.
"Imi pare rau pentru copil. Si pentru tine si Nat," spuse, incercand sa ii mentina privirea si sa nu inceapa sa strige "Ce naiba s-a intamplat??". Inspira adanc, simtindu-se surprinsa. Si o avea pe India... India era o fata extraordinara. Avea un caracter puternic, o eleganta si gratie iesita din comun si o atitudine fermecatoare. Nu stia daca exista cineva mai potrivit pentru Carsten.
Acum lucra la Ceainaria Doamnei Puddifoot...hhmm. Chicoti, simtind cum isi revine incet icet din "lumea ei paralela", cum ii placea sa o numeasca. Si asta o luase prin surprindere. Normal ca nu ii placea sa lucreze acolo, era specific lui Carst. Trase un ultim fum din tigara pe care apoi o arunca pe jos, absenta. Se gandi cat de diferit se simtise acum cateva minute. Acum aproape ca se ridicase din nou. Inainte simtea ca nu se va mai putea ridica niciodata.
"Eu sunt profesoara de potiuni," spuse Lexie, privindu-l mandra, si razand scurt.
RE: children of the damned - Kurt F. Malfoy - 01 Apr 2012
- Incerca sa nu rada cand auzi ca ocupase postul de profesoara. Pana acum cateva luni fusese fetita mica si sperioasa,pe care fusese nevoit sa o protejeze in biblioteca,alaturi de Isabella si Ivy,pe vremea cand inca mai fusese ingrijitor. Jurase sa nu se mai intoarca niciodata la Hogwarts dar Ivy si ea erau acolo asa ca era inevitabil. Plus,sora lui naturala inca mai era eleva,deci se vedea nevoit sa nu isi uite vechile tangente cu acel loc pe care majoritatea il adorau,dar de care el s-ar fi putut lipsi usor. Pentru o clipa,doar pentru o clipa,amintirile incepura sa ii revina si furtuna sa interioara se porni din nou.
'' Ai crescut. Foarte,foarte mult. Mai ai putin si te poti numi o femeie adevarata,gata sa infrunte viata.''
Dar stia ca Lex era deja o astfel de femeie,fiind de partea Intunecatilor. Observasera ca tocmai ei,cei care incalcau regulile,erau cei mai uniti. Stia ca el ar fi murit pentru amicele lui si invers - avand in vedere ca nu exista nici un baiat in grupul lor,inafara de el. Poate ca intrase in randurile Devoratorilor doar pentru ca toti cei la care tinea erau acolo,ca o mare familie,unita sub o singura idee,cu un singur scop.
Isi aduse aminte ca atunci cand o lasase ultima oara,cand o vazuse ultima oara,nu era deloc atat de eleganta si de sigura pe propriile forte. Ba chiar dimpotriva,i s-ar fi parut mai mult fragila si greu de stapanit,greu de inteles. Intotdeauna fusese un mister pentru el dar cel putin se atasa cu usurinta si puteau sa se bazeze unul pe altul,desi uneori se mai contraziceau,mai ales cand venea vorba despre felul in care isi traiau vietile.
'' Plus...eu,tu si Ivy avem timp de recuperat impreuna. Ne-ai lasat sa golim singuri sticlele de vin si sa dam gata pachetele de tigari? Rusine!'' spuse el pe un ton amuzant.
RE: children of the damned - Lexie Stryder - 01 Apr 2012
- Lexie zambi cand ii auzi aprecierile lui Carsten. Sincer, avea nevoie sa auda asa ceva. Avea nevoie ca ceilalti oameni sa se poarte cu ea ca si cu un adult, un egal al lor, nu ca si cu un copil care nu stie nimic si se baga in treburile oamenilor mari.
Nu ii placea cand lumea se purta asa cu ea, insa stia ca exact partea asta o facea sa nu fie pe deplin adult. Era o gandire copilaroasa, adolescentina ar putea spune.
Rase cand auzi "acuzatiile" lui Carsten si isi dadu ochii pest cap.
"Ce prietena oribila am fost," spuse, cu un zambet ironic. "Adevarul e ca nu am fost in apele mele in ultimul timp."
Inspira adanc aer in piept si il privi pe Carsten zambind. Acum nici nu isi mai amintea motivul pentru care venise aici de la inceput. Insa se bucura ca o facuse. Il intalnise din nou pe Carsten. Barbatul ii facea bine. Era o persoana de increde, Lexie avea mai multa in el decat in ea insasi, asa ca stia ca s-ar fi putut baza oricand pe el. Ca nu avea sa o lase balta. Si ea incerca sa fie la fel.
"Ma simt singura. Mereu," spuse Lexie, zambind trist. "Ma bucur ca esti aici. Ah, si India e extraordinara. Perfecta. E bine ca v-ati gasit unul pe altul"
RE: children of the damned - Kurt F. Malfoy - 03 Apr 2012
- O prinse de mana si privi cerul usor innorat. Gri. La fel ca mare parte din sufletul si destinul sau. Nu avusese o viata perfecta,nimeni nu avea si probabil nici Lexie dar stia din proprie experienta ca daca era sa ti se intample ceva bun,atunci avea sa se intample. Timpul le rezolva pe toate si tot el aducea ghinioane si dezastre.Dar stia ca ziua ce avea sa vina va fi mai buna nu numai pentru ea ci pentru toti. Asta nu era gandire de Devorator,ci gandire de om normal. Era gandirea unui om caruia ii pasa,care tinea la cei din jur. El nu era rau pentru ca ii placea sa fie asa,ci avea motivele lui,suferise in trecut. Chiar mai mult decat toti cei din jur,din cei pe care ii cunostea.
'' Stiu cum e sa te simti si sa fii singur. Nu numai ca am fost singur,am fost abandonat. Si cand credeam ca nu se va putea repara nimic,am aflat ca Odette e sora mea si ca Malfoy-ii sunt draguti,daca stii cum sa ii iei.''
Familia era cel mai important lucru pentru el. Mama sa,pe care nu o cunoscuse decat in urma cu cateva luni, tatal sau natural la care tinea ca la un amic - fiindca niciodata nu fusesera apropiati; domnul Malfoy,care atunci cand nu bea era absolut adorabil si cu siguranta Odette,una din putinele persoane care il intelegeau si acceptau asa cum era cu adevarat. Si India,bineinteles. Nu vroia sa o faca sotia lui - avand deja doua mariaje ratate in istoric - dar insemna enorm,poate chiar mai mult decat el insusi.
'' Tu o ai pe Isabella si pe noi,prietenii tai. Poate va veni si un barbat,intr-o zi...''
RE: children of the damned - Lexie Stryder - 03 Apr 2012
- Lexie stia ca Carsten trecuse prin multe, mai multe decat trecuse ea in viata ei. La urma urmei, stia povestile celor doua mariaje ale sale, mai ales primul, care Lexie presupunea ca trezise niste sentimente insuportabile si dureroase in el. Totusi, viperina il aprecia foarte mult pentru puterea de care daduse dovada cand se indragostise din nou, cand reusise sa lase acele intamplari in urma. Nu sa le uite, doar sa le puna in spatele lui, sa nu se mai agate de ele.
Zambi cand ii auzi cuvintele. O avea pe Isa, pe Ivy, India si el si pana acum cateva saptamani mereu crezuse ca e suficient. Si acum credea ca e suficient, insa voia mai mult. Si acest impuls o facea sa se simta singura. Cuvantul cheie o facea sa se simta singura. Asta nu insemna ca e adevarat. Ce o speria cel mai rau era sa nu subaprecieze prezenta celorlalti oameni din jurul ei, pierzandu-i mai apoi.
Lexie inspira adanc aer in piept. Ii simti palma lui Carsten cuprinzandu-i-o pe a ei, si se simti in siguranta, un sentiment pe care nu il avuse de mult timp. Nu avea niciun fel de intentii romantice, insa stia ca prietenia lui era ceva ce isi dorise din primul moment in care se intalnisera pe Aleea Diagon. Era un lucru de care avea nevoie. Nu stia daca simtea asta pentru ca deocamdata era aproape singurul ei prieten de sex masculin sau pentru ca el avea mereu acel dar de a relaxa atmosfera din jur, atunci cand voia.
"Povesteste-mi ce ai mai facut. In afara de divort si alea," spuse fata, simtindu-se destul de prost ca aduse din nou in discutie ceva trist.
RE: children of the damned - Kurt F. Malfoy - 04 Apr 2012
- Intrebarea ei ii starni curiozitatea tocmai pentru ca interesul ei fata de el era mai crescut decat de obicei. Zambi scurt,intorcandu-si privirea catre ea. Acea privire de psihopat,fixa si stralucitoare,dar care cu toti se obisnuisera si totusi,care inca mai facea ca inima sa iti sara din piept,mai ales in timpul crizelor sale,de iti venea sa te intebi daca nu cumva erai urmatoarea lui victima. Stia insa ca Lexie se obisnuise si devenise chiar rece in fata incercarilor lui de a o speria. Asa ca ramase drept,raspunzandu-i scurt:
'' Am facut pe-a exorcistul in Little Hangleton.''
Incepu sa rada in hohote,mai puternic decat de obicei,parca auzind-o si pe ea razand. Ceea ce se vroia a fi o gluma purta o istorie a naibii de infricosatoare si buna de luat pentru un scenariu a unui film horror. I se facu rau doar aducandu-si aminte de tot ce vazuse, de naivitatea Incuiatilor si de felul in care rostise toate acele formule,de toata apa sfintita. Nu era preot,dar stia mai multe decat ei. '' Nu,vorbesc serios. Poate te intrebi de ce un vrajitor inca mai crede in demoni si Atotputernic? Nu exista Dumnezeu,dar demonii suntem noi. Eu doar incercam sa scot partea intunecata din bietii Incuiati. Majoritatea au murit.'' Sa fi fost din cauza demonilor dinauntrul lor sau din cauza celui care pretinse ca dorea sa ii ajute?