• In primul rand vreau sa va spun ca imi cer scuze de pe acum. Nu am mai scris de ceva timp si mi-am cam iesit din mana dar m-am apucat din nou,la cererile unor prieteni.
  Nu pun poze,nu dezvalui nimic. Va las sa descoperiti si sa va dati cu parerea. Va ofer deocamdata introducerea.
  ----------------------------------------------------------------------
  
  
  
  
  
  Jumatate din lumea mea este egala cu alb,cealalta este egala cu negru. Sunt prins intre doua non-culori iar viata mea nu va avea nimic cromatic. Vei putea vorbi despre nuante de gri mai inchise sau mai deschise,despre depresiile mele usoare sau crizele care te fac sa te sperii. Sau poate asta a fost doar o parte din trecut iar acum sunt bine? Nici nu stiu daca exist. Nici nu stiu daca nu cumva tot ce citesti acum e scris de tine iar eu nu sunt doar o plasmuire a imaginatiei tale,un alter-ego diform care si-ar fi gasit mai usor locul in benzile desenate,un punctulet intr-un colt,langa eroul care salveaza lumea. Eu nu sunt eroul,nu voi fi niciodata. Eu nu povestesc si nu fac parte din poveste. Nu direct,nu intr-atat incat sa fiu luat in seama.
  Asta am incercat sa ii explic si lui Liz in clipa in care mi-a spus ca romanul nu va putea aparea din cauza lucrurilor care erau scrise acolo. Ma zbatusem timp de 4 luni ca sa pun totul pe hartie,fiecare idee,fiecare replica iar acum,din cauza considerentelor morale,munca mea era distrusa. Deci,pentru a patra oara de cand o lasasem - cu greu - sa treaca de sistemul de alarme si incuietori de la usa,i-am zis:
  '' Ii zici lui Jensen ca va aparea ori noi doi nu avem ce sa mai vorbim.''
  '' Asculta,James,ideea este simpla. Schimbi ceea ce e la mijloc si totul va fi ca inainte.''
  '' Ce ii supara,pana la urma?'',am intrebat,lasand fumul sa imi iasa pe nari iar acum semanam cu un taur furios
  '' Ca ai descris prea bine. Nu au incredere intr-un om care pare sa fi facut toate acele lucruri.''
  Lumea era facuta din doua categorii sociale : oportunistii si cei carora li se dadea cu nemiluita din nastere. Elizabeth Barrie era una din prima categorie. Era agentul,avocatul si cam tot ce se ocupa de vanzarea romanelor mele. Niciodata nu s-a plans de nimic dar acum mi se parea ca situatia era chiar grava. Nu imi placea de ea in mod special insa pur si simplu aveam nevoie de cineva care sa faca toata treaba murdara - si prin asta inteleg strategia de marketing avand in vedere ca sunt genul care doarme pana la 12 si scrie de la 16:30 pana la 17:00. Ma vand pe piata,sunt un produs. Eu,James Walters. Eu,Maestrul Detectiv.
  Problema cu romanele politiste a aparut prin copilarie. Citeam tot ce prindeam de acest gen fara sa fac mofturi. Dar cum sa te bucuri de descrierile crimelor in voie cand tatal tau era politist? Acum,stand fata in fata cu Lizzie aveam din nou acel sentiment al persecutiei subtile,ca si cum o mie de maini m-ar fi atins,impungandu-mi pielea cu mine de creion. Ca si cum m-ar fi intrebat daca imi placea durerea despre care citeam,pe care mi-o imaginam pana si noaptea in somn.
  Acum insa trebuia sa ma desprind din lumea mea si sa vad totul ca atare: riscam sa raman somer. Traiesc din scris iar imaginatia mi-o hranesc cu Tom si Jerry,asta cand imi merge televizorul. In viata mea totul e cu toane. O parte din mine,partea alba,reprezinta omul copilaros. Cealalta,ei bine...
  '' Clar nu. E cea mai buna parte!''
  '' E o mizerie,James!''
  '' Incearca sa scrii tu ceva mai bun,femeie!''
  M-am ridicat in picioare,aratandu-i usa. Intotdeauna am avut nevoia de liniste,de un spatiu al meu. Nu degeaba o las cu greu in viata mea,pe ea si pe oricine altcineva.Sunt un solitar si asa voi ramane vesnic pentru ca nu inteleg de ce as avea nevoie de cineva. Eu sunt eu,raman alaturi de ei,copilasii mei,personajele mele. Nasc cate unul zilnic,sunt mama tuturor iar mintea mea a devenit pantec cald in care ei se dezvolta. E greu sa te ocupi de toti,uneori sa iei viata unora,dar merita. Imaginatia imi hraneste realitatea. Copiii mei ma hranesc pe mine. Profit de pe urma propriilor realizari. Sunt egoist,sunt fals?Sunt? Poate.
  '' Bine,fie. Dar da-ti seama o data pentru totdeauna ca nici Jack,nici Carlos si nici Ralph nu sunt reali.''
  Cuvintele ei imi taiara jumatate din creier,imi trecura prin sinapse la fel cum un cutit trece prin carnea moale,proaspata a unui nou-nascut nevinovat. Am lasat tigara sa-mi cada din mana apoi m-am apropiat de ea,cu ochii injectati. Lizzie facu cativa pasi in spate,pana ce se lovi de usa,repetand ca era timpul sa plece. Cauta disperata clanta si se sperie cand apasa pe ea si cazu,fiindca isi lasase toata greutatea asupra usii de lemn.
  '' Iti las timp de gandire pana joi.''
  Am privit-o,zambindu-i larg apoi,fara a mai spune ceva,am trantit usa. Mi-am lipit urechea de lemnul rece,auzindu-i pasii,ritmul mersului si mi-am simtit fiecare celula din corp umpluta de cea mai autentica scarba. Pentru ea,pentru cei din jur. Mainile mele albe,scheletice,potrivira cu grija incuietorile si reprogramasera sistemele de alarma,despartindu-mi lumea perfecta de razboiul pe care ei il duceau cu ei insisi. De abia in clipa in care m-am privit in oglinda am realizat ce vroia sa spuna.
  '' Eu sunt macar real?''
  Iar o voce imi raspunse ca nu.

Quote:Nasc cate unul zilnic,sunt mama tuturor iar mintea mea a devenit pantec cald in care ei se dezvolta.

• Vai mama *____________*
  Si eu am avut ideea asta odata .(pers. I :>). Este ca si cum ai scrie intr-un jurnal totul .
  Buun .
  

  Quote: Mi-am lipit urechea de lemnul rece,auzindu-i pasii,ritmul mersului si mi-am simtit fiecare celula din corp umpluta de cea mai autentica scarba.

  Nu stiu dece , insa aici nu mi-l pot imagina decat pe Johnny Depp Probabil am mai vazut in vreun film in care a jucat , sau poate nu , insa mi-l si imaginez apropiindu-si urechea de usa si privind in sus . Sau poate doar gresesc poate este vorba despre un personaj mult mai tanar . Mai cu toane :>
  Nu prea vreau sa-mi imaginez eu continuarea . Daca ma gandesc mai bine nici nu prea am cum ? asta este doar introducerea :> si mi-a uns sufletelul As prefera sa astept .
  

• Cap.I
  
  Unghiile mele se prinsera de marginea biroului,zgariind lacul si rasucindu-se putin,lucru care avu un impact puternic la radacina,unde am simtit o durere brusca,intepatoare. Am strans putin din ochiul stang,incercand sa nu par si mai chior decat de obicei. Faceam acel gest cu unghiile si cu ochiul cand nu aveam rabdare sau cand nu vedeam subtitrarea la televizor.O auzeam pe Lizzie bolborosind ceva despre procese si calomnie.despre cati bani castigam eu zilnic si cat de nerecunoscator ii eram. Era joi,12,exact asa cum programase ea iar eu ma aflam in biroul lui Norton Jensen,redactorul,liderul care ma facea dintr-un simplu om,idolul soarecilor de biblioteca din toata America de Nord,din California pana in Ohio,din Alaska pana in Florida. Si nici ca puteam sa ii multumesc mai mult de atat,simpla prezenta avand scopul de a il face sa isi dea seama cat de mult il respect avand in vedere ca nu-l mai vazusem la fata de vreo cinci ani,de la debut.
  L-am vazut intrand in birou iar ura mea fata de oameni in general se amplifica de un miliard de ori. In mintea mea totul devenise un uragan,fiindca nimeni altcineva nu ma mai starnea astfel. Era un fraier charmant,cu bani. Iar destinul meu tinea de el,mai presus de oricine. Nici nu stiti cat de dureros este sa fii la mila unuia care nu are nici pe jumatate din IQ-ul tau,inspiratia ta,talentul tau. Nici nu stiti cum e sa fii pus la tacere de un om care,intr-un concurs de cultura generala,ar pierde de la prima intrebare. E rusinos si dureros. Te intrebi de ce ai mai invatat,de ce ai mai facut acest har cunoscut daca pana la urma ajungi la mana unui asemenea om.
  '' Vad ca in sfarsit te-ai sinchisit sa dai pe la noi...'' zise Jensen cu un aer plictisit
  '' Tu m-ai chemat. E nepoliticos sa refuzi,dar cred ca tu nu cunosti acest lucru.'' i-am zis,lipindu-mi apoi limba de cerul gurii,incepand sa apas pana ce mi-am simtit-o amortita
  Lizzie se uita atenta la mine,parca dorind sa imi spuna ca nu ar fi cazul sa intrec masura insa eu intotdeauna intreceam masura. Facea parte din structura mea genetica. M-am nascut impertinent dar eram asa cu un scop. Lumea era impartita totusi in mai multe categorii sociale,decat oportunisti si cei nascuti in puf. Existau si parvenitii,trisorii si actorii,dar despre ei va voi relata mai tarziu. Deocamdata eram eu si Jensen,caci Lizzie de abia de isi mai lua ochii de la noua ei fustita si de la bratara Chanel.Tipic pentru ea. Te aduce unde vrea apoi te lasa in ghearele vulturilor,sa iti sfasie carnea,sa te manance de viu. I-am multumit in gand pentru oportunitatea aceasta de a imi petrece dupa-amiaza de joi in compania oamenilor pe care ii agream cel mai putin apoi m-am intors catre redactor.
  '' Uite ce e Walters,nu o publicam ca nu o publicam. Ce ai scris tu e blasfemie,baiatule! Ai vorbit despre Dumnezeu ca despre un peste iar noi si sfintii suntem prostituatele. Iisus este matroana iar ocaziile care ne sar in cale sunt pilula de a doua zi? Ce e asta? Ce asta,te intreb?!''
  L-am privit plictisit cum se agita,cum dadea din maini ca apucatul in timp ce eu ma gandeam la maratonul Looney Tunes si ca nu mi-am mai platit factura la telefon de vreo 2 luni si ca nu voi avea cum sa sun la Salvare daca as fi decis sa ma impusc singur in cap dupa discursul acesta de doi bani. Moralitatea nu era punctul meu forte fiindca ma nascusem si crescusem intr-un cartier din Jersey. Aici am avut parte cam de tot ceea ce un om normal nu si-ar fi dorit sa aiba,de la droguri si trafic de arme pana la vecini cu SIDA si colege de banca ce ar fi fost mai degraba fericite sa se culce cu diversi domni decat sa vanda rosii in piata. Jensen probabil ca invatase la Oxford,luand examenele pe bani apoi se intoarse in America pentru a isi crea o cariera,o afacere. Un abator. Pentru ca noi eram porcii iar el ne diseca,ne lua tot talentul si ni-l vindea. 20 de dolari kilogramul,domnilor!
  '' E purul adevar. Ce esti tu? Catolic? Nu,esti ateu ca si mine dar tie inca iti mai tremura lenjeria cand vezi un preot. Te duci la biserica? Normal ca nu. Sotia si fiica iti tin locul si ii spun preotului ca tati,respectiv iubi,are treaba. Nu mai fi atat de ipocrit.''
  ''Nu sunt ipocrit,James!'' se apara el
  '' Nu,asa esti tu,ai dreptate!''
  Tonul ridicat al lui Jensen o facu pe Lizzie sa se trezeasca putin din visare,dandu-si buclele roscate de pe umeri si revenind la subiect. Nu stiam ce ma lasa mai stupefiat cand venea vorba de femeia asta - explozia de culoare si falsitate care o reprezenta sau pasiunea bolnava pentru Chanel No.5? Intr-o zi ar trebui sa o intreb. Ea se ridica de pe scaun,il atinse pe umar pe Jensen si incerca sa il faca sa se calmeze. Suferind cu inima. Mie nici ca imi pasa. Pe mine ma interesa doar ca nu mai mergea masina de spalat si ca pierdeam maratonul de desene animate,ceea ce insemna ca nu mai aveam sa scriu pentru vreo 5-7 luni din lipsa de inspiratie. Detestam reluarile,sincer
  . In timp ce in mintea mea se desfasura o urmarire nebuna intre Bugs si Taz,redactorul isi luase pastila si continua sa rasfoiasca un manuscris cu file verzi. Acest lucru m-a facut putin sa tresar. Culoarea mea caracteristica este griul pentru ca sunt impartial,pentru ca pot fi si rau si bun,in acelasi timp,limita fiind aproape invizibila. De exemplu as fi putut continua sa fiu o pacoste sau sa ii intind chiar eu paharul cu apa cu care sa isi fi luat pastilele. Era doar o chestiune de avantaj,de toane,de recompensa pe care as fi primit-o daca m-as fi prefacut ca imi pasa. Mai vazusem oameni care murisera si inca brusc,care imi marcasera existenta,dar ale caror moduri de a muri si ale caror cadavre erau acum doar o parte din trecut pentru mine,fata de care devenisem impasibil. A imi pasa era egal cu a fi dezmortit,egal cu un dezghet in miezul primaverii.Dar eu eram iarna pura,iarna vie.
  '' Ale cui sunt alea?''
  ''Ale tale,James. Nu mi le-ai trimis tu?''
  Mi-am mutat privirea catre Lizzie care pur si simplu inghetase in loc,privindu-ma speriata. Nu ii spusese redactorului despre reactia mea de duminica,atunci cand ma vizitase. Nu ii povestise cum am dat-o afara,cum aproape ca imi venea sa ii desprind craniul de pe umeri si sa il folosesc pe post de candelabru.Nici cum am ascultat-o indepartandu-se de langa usa apoi am innodat streanguri,asteptand ca sa revina. Nu,pentru ca nu stia ce simteam pentru ea. Nu stia ca ea era singura exceptie,singurul lucru care m-ar fi putut face sa renunt la umanitatea mea,ultima farama de blandete si ratiune pe care o mai posedam,pe care mintea mea intunecata si putin cam intoarsa pe dos o inchise in adancurile ei pentru a se declansa inainte ca eu sa fac vreo prostie. Nimeni nu stia cat de mult o uram si cat de mult mi-as fi dorit sa ii frang gatul cu mainile mele in clipa in care mi-am intors privirea catre cosul de gunoi. File gri. Cuvinte batute la masina de scris. Romanul meu.
  '' Nici macar nu te-ai sinchisit sa ii dai o sansa.'' se auzi vocea mea,calma apoi am strigat,simtindu-mi plamanii aproape explodand ''De ce?!''
  Lizzie se dadu cativa pasi in spate si executand miscarea deja devenita caracteristica ei,se indrepta spre usa,cu dorinta de a apasa cu mana pe clanta,avand cheia in buzunar,gata sa il abandoneze pe redactor si pe oricine altcineva doar pentru a-si salva pielea. Am prins-o de brat chiar cand a trecut pe langa mine,simtindu-i incheietura trosnindu-i cu putere.
  '' De ce?'' am continuat,scotandu-mi cu mana libera briceagul din buzunarul pantalonului
  Viata mea era distrusa. Personajele mele erau copiii mei pe care ii nasteam,carora le dadeam viata pe nenorocitele alea de file gri care acum erau amestecate cu tigari si conserve,intr-un cos de gunoi. Personajele mele erau pentru ei niste simplii avortoni buni de aruncat la ghena. De ce?De ce?
  '' Pentru ca a avut dreptate! Jensen a avut dreptate. Esti in stare sa faci toate acele lucruri despre care ai scris. Sa ucizi,sa desfiintezi religia,sa iti creezi o lume a ta. Creaz-o,dar nu ne amesteca si pe noi. Nu vrem sa te mai vedem,nici pe tine,nici pe ei!'' spuse ea cu lacrimi in ochi,simtind lama briceagului lipindu-se de clavicula ei in timp ce redactorul probabil ca zacea lesinat intr-un colt
  Corpul ei se izbi de birou,in acelasi loc in care sangele meu se scurse din radacina unghiilor apoi am iesit din incapere,urmand drumul spre casa. Speram doar sa nu fi pierdut nimic din maraton altfel chiar ramaneam somer si ca inca mai pornea masina. Dumnezeu sa binecuvanteze televiziunea prin cablu si pe toti cei ce lucrau la Ford!

Quote:Am strans putin din ochiul stang,incercand sa nu par si mai chior decat de obicei. Faceam acel gest cu unghiile si cu ochiul cand nu aveam rabdare sau cand nu vedeam subtitrarea la televizor.

Quote:Era joi,12

Quote:Nici nu stiti cat de dureros este sa fii la mila unuia care nu are nici pe jumatate din IQ-ul tau,inspiratia ta,talentul tau.

Quote:caci Lizzie de abia de isi mai lua ochii de la noua ei fustita si de la bratara Chanel

Quote:Pe mine ma interesa doar ca nu mai mergea masina de spalat si ca pierdeam maratonul de desene animate,ceea ce insemna ca nu mai aveam sa scriu pentru vreo 5-7 luni din lipsa de inspiratie.

Quote:Dar eu eram iarna pura,iarna vie.

Quote:simtind lama briceagului lipindu-se de clavicula ei in timp ce redactorul probabil ca zacea lesinat intr-un colt

Quote:Corpul ei se izbi birou,in acelasi loc in care sangele meu se scurse din radacina unghiilor apoi am iesit din birou,urmand drumul spre casa

• Esti fenomenala
  Banuiam eu ca va fi ceva cu o criza de nervi :> insa am asteptat sa aflu daca banuielile mele se adeveresc .Imi place ca descrii in detaliu 8-> Cum ar fi :

  Quote: Unghiile mele se prinsera de marginea biroului,zgariind lacul si rasucindu-se putin,lucru care avu un impact puternic la radacina,unde am simtit o durere brusca,intepatoare.[/qote]
  
  Adica deja mi-am imaginat cum aratau unghiile lui infipte in birou .
  
  [quote]Dumnezeu sa binecuvanteze televiziunea prin cablu si pe toti cei ce lucrau la Ford!

  Ai dreptate 8->.Ma rog in legatura cu televiziunea .
  Dupa cum ai spus si tu .. asta e doar pretextul :> Deci voi avea nevoie de niste franghii pentru partea urmatoare .