+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Padurea lui Dean (https://www.darkmark.ro/f-padurea-lui-dean)
+--- Thread: Come as you are (/t-come-as-you-are)
Come as you are - Julieta D. Thibault - 24 Apr 2012
Julieta & Artimei
- Privi in jurul celor patru pereti din dormitorul cercetasilor. Era plictisitor si devenea din ce in ce mai enervant faptul ca era doar ea, sau mai bine zis toti dormeau. Probabil daca avea companie putea sa poarte o conversatie, dar toti se culcasera deja. Era trecut de ora 24: 00 si nu avea somn, trebuia sa faca ceva interesant, mai ales ca era noapte. Se ridica brusc din pat si isi lua pe ea o pereche de blugi, tocurile, bluza si geaca de piele peste neagra pentru a se putea strecura mai usor in castel. Inghiti in sec si dadu sa iasa de pe usa, o deschise usor si subtil ca apoi sa o inchida la fel de linistit. Nu voia sa trezeasca pe nimeni, iesi din Camera de Zi si ajunse pe scarile de marmura ale castelului. Pasi usor pe ele, ecoul tocurilor auzindu-se si stramba din nas pana ajunse jos. Iesi intr-un final pe usa din spate si o inchise din greseala trantind-o. "La naiba!" isi zise ca apoi intr-o clipita sa ajunga in Padurea lui Dean pentru o mica plimbare. Pasi pe cararea din padure auzind zgomote dintr-o parte si in alta, tinandu-si bagheta in mana intorcandu-se intr-o parte si in alta, observand ca totul se linistise. Dadu absenta din umeri si mergea inainte, fredonand cate o melodie care si-o amintea.
RE: Come as you are - Artimei N. Denver - 25 Apr 2012
Era a cincea oara cind cadea jos de pe canapea. Noaptea aia trebuia sa intre in istorie. Desi patul lui mare si moale il astepta la etaj, simpla lene il facuse sa doarma pe canapeaua ingusta si incomoda din living. De data asta nu se mai ridica ca sa se culce inapoi, dar dupa o analiza realiza ca probabilitatea de a cadea din nou de pe canapea este de 100%. In consecinta imbraca o pereche de blugi, un tricou, ghetele si iesise repede pe usa incuind-o din urma sa cu o vraja.
Nu avea de gind sa se mai chinuie cu somnul daca acesta nu-i aducea prea mare beneficiu si nu ca nu ar fost om, dar ori cu dinsul, ori fara dinsul tot era obosit din cauza cosmarurilor. Cel putin era o noapte placuta si putea sa devina una si interesanta daca dadea din pura intimplare peste cineva pe acolo pe unde se plimba de obicei. Padurea lui Dean nu era locatia sa favorita, dar ma rog, era mai putin pufoasa, adica era mai periculoasa decit strazile orasului sufocant. Cind ajunsese la doua sute de metri departare de maginea padurii incepuse sa se simta mai bine. Aerul era mai curat si mai multa linistea decit pe linga autostrazile pe care se mai abatea cite un nebun insomnatic.
Un sunet ce nu parea a face parte din gama fonica pe care o putea da padure ii atrase atentia. Era un detaliu micut si neobservabil pentru oricine, numai nu pentru el. Se indrepta spre sursa sunetului. Cu fiecare pas acesta se intensifica pina cind ajunsese in spatele citorva arbusti. Bine daca el era insomnatic, atunci tipa aia ii dadea senzatia unei lunatice. Era o pustoaica care fugise din castel. Bine si el facea escapade nocturne, dar nu-si omora tipul cu cintatul prin paduri, facea ceva util pentru personalitatea sa, cum ar fi extragerea citorva ingrediente a dracului se scumpe dintr-un magazin pntru o potiune din una din cartile ce se tavaleau un sectorul intrezis si multe altele. Facuse citiva pasi pina ajunsese in fata tufelor, dar acolo se opri. Nu avea de gind sa o duca la un stop cardiac, si ar fi facut asta daca se apropia de ea sau daca ii spunea macar un singur cuvintel, astepta sa fie observat.
RE: Come as you are - Julieta D. Thibault - 25 Apr 2012
- Vantul rece i batea printre buclele roscate si incepea sa bata din ce in ce mai tare de cum treceau minutele. Probabil nu avea sa faca nimic interesant prin Padure, doar prin simplul fapt ca se plimba ca sa mai schimbe putin din aerul sufocant din castel. Da, avea claustrofobie dar asta nu o impiedica sa-si continue viata. Nu suporta locurile inchise si nici sa fie prinsa intre patru pereti ingusti, dar de cand venise la Hogwarts claustrofobia mai incetase incet incet, incepand sa se amelioreze. Isi dadu o mana prin parul roscat si se intoarse brusc auzind din nou zgomote.
Probabil uni ar fi zis ca e nebuna, si aude zgomote dar incerca sa se relaxeze, doar pentru asta a venit. In ultimul timp examenele devenisera tot mai intense si oricine era stresat din cauza lor, inclusiv ea. Inghiti in sec si incepu sa paseasca usor pe carare si fredona tot asa cate o melodie. Spera sa fie singura, doar prin simplul fapt ca avea nevoie de momente de singuratate, chiar daca acestea erau rare. Avea momente cand nu voia sa vada pe nimeni si se izola ori in padure, ori sa citeasca o carte buna in biblioteca. Era ciudat, acum avea senzatia ca avea nevoie sa citeasca dar alesese sa vina in padure.
Se intoarse brusc, scotandu-si bagheta din buzunar si se indrepta spre locul de unde se auzea zgomotul... Bine acum chiar nu era nebuna si ceva auzise, si nu era vreo creatura a padurii. Simti prezenta acelei persoane de cand ajunsese, si se indrepta spre cativa arbusti. Puse mana pe unul si observa un ...tip?! in spatele lor. Rase ironic, zicand:
- O sa ai nevoie de ascunzatoare mai buna ca asta.
RE: Come as you are - Artimei N. Denver - 25 Apr 2012
Un zimbet ciudat de cald aparuse pe buzele sale. Isi ridica ochii din pamint si o privi pe sub gene, dar privirea era departe de a emana caldura, mai degraba respingere. Se rezemase de un copac in timp ce asteptase sa fie gasit, si se pare ca domnita era un cautator foarte bune, sau el un ascunzator destul de prost, in fine fusese gasit, desi acesta si era scopul lui. Nu ma ascundeam, asteptam sa fiu gasit. Era ceva straniu la tipul ala in acel moment. Avea zimbet cald pe buze, respingere in ochi si spunea totul cu un ton mai mult plictisit. Oferea trei senzatii complet diferite in acelas timp.
Facuse doar citiva pasi spare ea, suficient incit distanta di ei sa fie numai de un metru. Realizase ca-i incalca spatiul ei personal, dar n-avea incotro, voia sa vada ce fel de speciment sa afla in fata lui, iar analiza o putea face doar cind era aproape de obiectul studiat.
Nu numai ca vintul se intetea si se juca cu parul ei izbitor de frumos si de roscat, dar cerul se si acoperise de o patura de nori. Auzise ceva la meteo despre ploi, dar nu stiuse ca va fi chiar in timpul plimbarii lui nocturne. Poate ca precipitatiile o sa se duca spre oras si nu o sa cada peste figura lui. Citeva fulgere sclipisera in zare, undeva in spatele ei. Ar fi spus ceva despre vremea nepotrivita, dar cuvintele ramasesera blocate undeva intre creier si buze, le pierduse undeva pe jos si nu le putea gasi. Ura acest nou sentiment ce te facea sa te crezi neajutorat. Cuvintul era una dintre armele pe care o utiliza cela mai desi si acum aparuse in fata lui o oarecrae Miss Roscata si il deposedase de ea?
Scutura de citeva ori din cap si continua sa se uite le ea. Nu vedea nimic deosebit in figra ei de adolescenta. Clipi de citeva ori in asteptare unui cuvint din partea ei, caci ale lui au disparut undeva in mod misterios.
RE: Come as you are - Julieta D. Thibault - 25 Apr 2012
- Privi nepasatoare si se dadu cativa pasi in spate. Nu prea era nimic interesant la el, sau nu vedea ea nimic interesant noaptea la un tip. Dadu din umeri absenta si totusi il privea analizandu-l din cap pana in picioare. Isi dadu o mana prin parul roscat, si ofta scurt la gandul ca avea probabil sa ploua. Inghiti in sec si isi musca buza inferioara din greseala pana la sange, dar apoi linse rapid rana si isi reveni la starea initiala.
I auzi vorbele si un zambet malitios i aparu in coltul gurii. Era total dezinteresata de o conversatie acum, dar fiindca fusese crescuta bine nu avea sa dea inapoi. Isi prinse roba mai bine in jurul taliei si isi ridica capul in sus privind luna care era pe cer deja de multa vreme, ca apoi sa isi intoarca privirea spre el, zicand:
- Ei bine, dorinta ti-a fost indeplinita. Eu sunt Julieta.. continua ea intinzandu-i mana prieteneste.
In fond nu avea de ce sa se comporte urat, deocamdata. Nu il cunostea si il recunoscu ca nu era de la Hogwarts, sau probabil terminase deja. Era buna la ghicit chestii dinastea, chiar daca uneori gresea..de multe ori le nimerea. Observa cum ajunge drept in drept cu ea si respiratia i se intretaie putin, ca apoi sa revina la normal incetul cu incetul. Inca il analiza din cap pana in picioare, incercand sa-si de-a seama de cate ceva despre el.
RE: Come as you are - Artimei N. Denver - 25 Apr 2012
Nu era asta cea mai arzatoare dorinta pe care o avusese in ultimile ore, dar este singura care se indeplinise. Vazuse reactia ei la apropiere si nu protesta cu vreo miscare atunci cind fata se daduse inapoi citiv pasi. Stia ca poate fi nesuferit uneori si nu ca ar spune ceva, doar ca egoul lui era urias si personalitatea puternica. Era o fata foarte educata desi nu vroia sa poarte cu el vreo discutie. I se vedea dezinteresul, dar ii place ca facea un efort pentru un idiot ca el. Da asa se simte in acel moment, un idiot. Habar nu avea de ce, nu facuse nimic rau, sau poate ca radacinile acelui sentiment erau anume acolo, in lipsa sa de actiune. In mod normal s-ar fi prezentat, i-ar fi adresat citeva complimente, dar el statea ca o stana de piatra si doar clipea dulce.
Cind se trezise la realitatea ea deja spusese cum se numeste si ii vazuse mina intinsa. O lua si o atinse usor cu buzele dupa care nu-i daduse drumul asa, cum ar fi trebuit sa faca. Imi pare rau pentru tine, Julieta. Ma numesc Arty, nu Romeo. Ii mai parea rau si de faptul ca avusese nenorocul sa-l intilnesca pe el, un fost viperin ce introduse spaima in multi colegi de casa si nu numai, dar ma rog vremurile se schimba si oamenii se schimba. Ei bine se schimba doar la suprafata, ei cred ca se schimba, dar in realitate esenta ramine aceeasi. Doar o camufleaza fara ca sa-si dea seama de acel lucru. Poate ca arata el a baiat de treaba, insa in esenta ramesese acelas monstru care ar dori sa aiba tot ce-si doreste, iar in acela moment el dorea sa nu se mai simta asa aiurea. Iar pierduse cuvintele undeva si nu le putea gasi, ii venea sa urle, dar si acesta fugise undeva, se pare ca doar atunci cind ea vorbeste el gaseste cuvintele si lasa gesturile intr-o parte.
RE: Come as you are - Julieta D. Thibault - 25 Apr 2012
- Ofta scurt, probabil ca nu isi aratase latura care trebuia, dar uneori chiar avea nevoie sa poarte o conversatie cu cineva. Avea si ea momente cand raspundea mai sarcastic sau pe un ton ironic, dar in general i placea sa lase de la ea si sa nu se prea bage in certuri. Si ei bine, daca o prindeai intr-una din zilele ei proaste, nu aveai sa-ti auzi mai mult de un "Pa!" spus ironic, si spre norocul celor din jur acele zile erau rare si devenisera din ce in ce mai rare decum treceau anii pe langa ea. Il analiza din nou pe baiat si parea destul de simpatic, iar un zambet i aparu in coltul gurii cand i auzi numele. De fiecare data cand incerca sa spuna ceva cuvintele i se incalceau, si iesea o tampenie.
Probabil asa era ea in prezenta unor baieti, si defectul asta o calca pe nervi de fiecare data. Ura acele momente cand nu-si gasea cuvintele sau pur si simplu nu stia ce sa zica pe moment. Normal, nu mai trebuia sa stea la o conversatie, dar baiatul i trezise un interes si o curiozitate de a-l cunoaste in continuare. Inghiti in sec si isi musca buza inferioara din nou, avand acel tic de cand era mica. Asta era, nu era perfecta si nici nu voia sa fie. Perfectiunea nu exista, iar ea ura acele persoane care se credeau perfecte si defapt erau doar niste persoane fara viitor.
Cand acesta i lua mana si o atinse usor cu buzele, tresari si respiratia i se lua brusc, dar apoi reveni la normal ca deobicei. Incerca sa mascheze asta, ca deobicei nevrand sa para slaba in fata nimanui. Anumite defecte sau ticuri te faceau sa pari slaba si ea nu voia asta... niciodata nu vruse sa arate slaba si mai ales in fata unui baiat. Surase scurt, zicand:
-Incantata ! Continua ea cu o pauza sa rasufle usor si continua. Romeo poate avea mai multe nume in zilele noastre, nu crezi?
RE: Come as you are - Artimei N. Denver - 25 Apr 2012
Observa ca fata isi muscase buza pentru a doua oara. Se pare ca era un obicei al ei, care o facea sa para atit de draguta. Isi revenise din starea sa de timpit si incetul cu incetul realiza ca s ecimportase ca si Arty e acum trei ani, trist. Pe la 15 ani se bloca doar cind o fata il privea, doar ca acum, gasea mereu iesire din situatie. Desi intilnirea asta neasteptata in toiul noptii il prinse in ungher, spera ca se se va gasi acea idee salvatoare. Cuvintele ei sunau acum mai dulce, parca le unse cu miere. Zimbi strengareste dupa care intinse mina si cu degetul cel mare trecuse peste buza pe care ea o muscase pina atunci. Sterse singele ce se scurgea intr-un fir subtire.
Poate ca ai dreptate, sper ca doar numele sa fie diferit, dar in linii generale sa fi pastrat aceleas calitati. Cit despre Juliete sunt din ce in ce mai putine si vad ca cele existente isi mutileaza buzele. Incearca sa nu le mai face asta, sunt prea frumoase. Incepea sa revina in apalele lui. Putea sa inceapa o conversatie reala. Citiva stropi de ploaie cazusera la el pe git si nu era cea mai placuta senzatie. Stropii mari, reci si rari cadeau sigur pe frunze, iar citiva si pe pielea celor doi.
RE: Come as you are - Julieta D. Thibault - 25 Apr 2012
- Da, era un tic de al ei de mica sa-si muste buza inferioara si mereu si-o musca pana la sange. Observa ca baiatul isi reveni la starea lui initiala, si momentan era in apele lui. I placea asta, i placea ca o persoana sa se relaxeze in prezenta ei si nu sa fie agitata sau total opusul relaxarii. In fond purtau o conversatie si momentan nu aveau de ce sa nu se comporte cat mai relaxat. Il fixa cu privirea si surase scurt cand i observa zambetul strengaresc, care il faceau deobicei baietii. Rosii usor cand i auzi vorbele, obrajii devenind un roz mai pal.
Tresari din nou scurt, cand acesta i puse degetul pe buza inferioara pe care si-o muscase deja de doua ori. Nici ei nu-i placea acel tic, dar se pare ca nu putea scapa de el nicicum. Bine ca avea doar un simplu tic si nu altceva mai rau, ca si in cazul altor persoane. Isi dadu o mana prin parul roscat si usor buclat, care acum statea in toate partile din cauza vantului rece. Isi stranse roba pe ea mai bine, deoarece frigul i ajunse pana in maduva oaselor si inchise ochii pentru cateva secunde doar ca apoi sa-si revina brusc,zicand:
- Un tic de cand eram mica de care nu pot scapa, de fapt sunt mai multe, nu sunt perfecta din cate se vede. Ce faci asa tarziu prin padure?Continua ea cu un suras pe buze ajungand drept in drept cu el fixandu-l cu privirea ca apoi sa-si miste privirea din ochii lui, ezita acest lucru..nu stia de ce.
OCC: Gresisem la faza cu "un tic din nastere" =)))) era " un tic de cand eram mica"..
RE: Come as you are - Artimei N. Denver - 25 Apr 2012
Zimbetul i se largi cind auzise urmatoarele ei cuvinte. I se parea ca fata frustrata si dura pe care o intilnise acum citeva minute se evaporase undeva lasind in acel loc doar o domnisoara cu o naivitate si un curaj impresionant. Chiar nu era la locul ei faza cu „ce faci in padure”, cel putin el trebuia sa-i dea acea intrebare. Cit despre perfectiune. Ura acel cuvint, nu exista asa ceva. Fiecare lucru, fenomen si mai ales om are minusuri si minusuri inca foarte mari.
De ce ti se pare ca mi-ai dat impresia unei fete perfecte. Simplul fapt ca te afli aici la ora asta demonstreaza ca esti rebela. Plus ca acea perfcetiune nu exista, stii pentru ce indragim personele? Doar pentru defectele pe care le poseda si le fac sa fie dragute si chiar neajutorate. La drept vorbind am si eu multe defecte, imi place sa distrug, da o data am spart toate geamurile casei si fara magie, fiind foarte calm in acelas timp. Vorbise prea mult si prea filozofic in unele momente, dar asa era el cind se simtea stapin pe sine. Spune multe, aiurea si incerca sa fie cit mai relaxat pentru a lichida orice incordare ce ar fi putut exista intre el si interlocutorul lui, in acest caz, fermecatoarea lui interlocutoare.
Revenind la intrebarea ta... am decis sa ma dau batut in lupta pentru un somn bun cind am cazut a cincea oara de pe canapea, desi patul meu m-ar fi primit cu mare placere. Tu? Cum ai ajuns aici in mijlocul unei paduri in care ar tebui sa-ti fie teama sa intri ziua in amiza mare, nu inca la miezul noptii si vorbesti cu un baiat despre care nu stii mai nimic. Avea un ton mustrator, dar se abtinuse cu greu sa nu rida de dinsul.