+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Padurea lui Dean (https://www.darkmark.ro/f-padurea-lui-dean)
+--- Thread: never let anyone know your weaknesses (/t-never-let-anyone-know-your-weaknesses)
never let anyone know your weaknesses - Arlin van Iver - 20 May 2012
![[Image: 2lsb789.gif]](http://i48.tinypic.com/2lsb789.gif)
Klaus wants.
Incerca sa deschida ochii. Putea distinge crengile copacilor pe cerul care abia se lumina de ziua. Simtea o durere ingrozitoare de cap. Se sprijini in coate si analiza imprejurimile. Copaci. Era intr-o padure.Era chiar in mijlocul padurii si era frig. Avea o zgarietura urata pe frunte si ii era frig. De cat timp statea acolo? Si ce se intamplase?
Ii lua ceva timp sa observe ca blugii ei erau murdari in zona tibiei. Probabil din cauza ranii de la picior isi pierduse echilibrul si cazuse lovindu-se de trunchiul copacului aluia. Nu era la curent cu ce se intamplase mai exact. Isi numai niste umbre. Ea fugind de cineva...apoi o sageata si BUF!. Adormise. Oare de cat timp era acolo? Cum rezistase atata timp? Cum de nu venise niciun animal sa o infulece? Noroc? Eeei..cum sa nu.
Isi sufleca manecile cardiganului gros, gri si-si scoase bagheta. Cu ajutorul acesteia isi bandaja piciorul. Cel putin putea sa se miste. Si pe unde urma sa o ia? Daca dadea de necazuri si mai mari? Dar de ce se plangea? Acestea erau doar gandurile ei. Nu trebuia sa gandeasca astfel. Trebuia sa ..sa fie optimista. Era intreaga si avea bagheta la ea. Daca creatura care o atacase prima data avea sa se intoarca atunci era pregatita. Auzi niste fosnituri in tufisuri, ceea ce o descuraja putin. Se intoarse brusc simtind cum respiratia ei calda lua forma unor norisori gri in aer apoi disparea.
RE: never let anyone know your weaknesses - Klaus Lovel - 20 May 2012
- Isi sufleca manecile de la camasa in carouri albastra si ofta scurt holbandu-se in oglinda. Isi lua pe el o pereche de blugi negri si tenesi albi pe care i purta mereu caci considera ca i aduceau noroc si iesi din conac. Inchise usa dupa el sau mai bine zis o trantise, dar nu inainte sa de-a de veste spiridusilor ca avea sa plece cateva ore bune.
Avea nevoie de putina relaxare asa ca nu-i strica o mini-plimbare, insa nu avea o tinta exacta acuma. Se plimba prin jur si brusc gandul i zbura sa cutreiere putin Padurea lui Dean. Insipira aerul adanc si ajunse in capatul padurii, nu stia care si nici nu-i pasa doar avea sa se plimbe cateva ore pentru a-si pune ordine in ganduri. O da, avea nevoie de timp ca sa-si puna ordine in ganduri caci avea o gramada de chestii pe cap si multe de rezolvat.
Insa acum voia ca macar o ora sa nu se gandeasca la nimic si apoi sa inceapa rand pe rand sa-si puna ordine si sa-si organizeze gandurile cum trebuia. Rupse o frunza si incepu sa fluiere, nepasandu-i daca mai era cineva in padure, insa brusc observa o tanara in fata lui. Si cum sa nu o recunoasca pe Arlin? Era frumoasa, trasaturi de papusa..si in plus i captase atentia, sa o sperie sau sa nu? Cand ea se intoarse brusc el aparu langa ea, zicand:
- Buna, papusa. Ce te aduce pe aici singurica?
RE: never let anyone know your weaknesses - Arlin van Iver - 20 May 2012
- Se intoarse cu greu in spate, si brusc facu contact vizual cu o persoana. Ii parea cunoscut. Era Klaus, sau cam asa.Uitase numele lui. Se intampla asa cand nu avea chef sa retina datele despre respectiva persoana. Duse mana la piept si inspira speriata.
"Fir-ar! Tu esti cumva umbra mea?"intreba ea nervoasa, privindu-l tinta. Linia buzelor era accentuata si scoasa in evidenta de parul lung care-i atarna pe langa tample, acoperindu-i obrajii.
Privi in jur speriata. De ce dadea mereu peste el? In toate locurile in care mergea era si el. Era ca un..ca uuun..ca un nor de ploaie. Cand iesea soarele aveai timp de liniste,dar cand se intuneca din nou, atunci aparea el. Nu ca l-ar fi antipatizat. Ci doar nu avusese timp sa-l cunoasca mai bine si de aceea acum credea ca prezenta lui ii aduce necazuri.
"Habar nu am! M-am trezit pur si simplu aici. Probabil inca visez acum.."spuse in cele din urma, ridicand ironic din cap si zambind tot ironic in coltul gurii.
RE: never let anyone know your weaknesses - Klaus Lovel - 20 May 2012
- - Haide, nu mai fa pe speriata ca nu-ti merge. Continua el pe un ton glumet si isi arcui ambele sprancene miscandu-le in sus si in jos, intr-un ritm alert. Era ciudat, dadea de ea peste tot si in cele mai ciudate locuri. Ce naiba putea face o fata in Padurea lui Dean sau orice alta Padure? Avea sa ramana un mister pentru el insa acum nu era important asta.
Isi indrepta privirea spre ea, analizand-o din cap pana in picioare. Da, exact cum gandise..trasaturi fine, frumoasa si in plus avea gusturi si la haine. Ce iti trebuia mai mult de atat? Nu puteai spune ca e pervers, insa asa era firea barbateasca: sa capteze orice de sexul feminin si mai ales cand ele se imbracau dinadins pentru a atrage privirile barbatilor, iar el nu era o exceptia in a privi arta divina.
- Nu sunt umbra ta si nici nu as vrea sa fiu, insa e o coincidenta ca ne-am intalnit aici. Ce crezi? Ca sunt genul sa urmaresc o tipa neinteresanta ca tine? zise el si incepu sa rada ironic.
RE: never let anyone know your weaknesses - Arlin van Iver - 20 May 2012
- Isi arcui usor spatele privindu-l suspicios. Era cumva genul acela de baiat indiferent care vroia sa fie alergat de fete bune nu sa alerge? Ei bine nu vroia sa-si piarda timpul cu de-al de ei. Era oricum destul de ocupata. Timpul era scurt si simtea cum muschii piciorului o lasa...Isi pierdu din nou echilibrul si o lua la vale prinzandu-si bratele de umerii lui Klaus.
"Scuze,scuze,scuzee!"spuse ea cu o voce destul de pitigaiata pentru varsta ei. Arata ca o maimutica in semibalans, si adopta puppyface, fiindca piciorul o durea ingrozitor , iar bandajele nu ameliorau deloc rana.Deloc,deloc,deloc!
Se ridica cu greu, sprijinindu-se de copac, si privindu-l pe Klaus usor stanjenita. Probabil acum arata ca o tipa in calduri care nu se putea avtine sa nu sara pe oameni. Mai exact pe baieti.Iar el se considera acum ..hot, si BOSS.
"Sa inteleg ca sunt atat de neinteresanta incat ai putea pleca de aici si m-ai putea parasi, lasandu-ma hrana animalelor magice.."Minte bolnava.
RE: never let anyone know your weaknesses - Klaus Lovel - 20 May 2012
- Simti cum ea se sprijina de el, iar el isi indoi genunchi si o prinse tinand-o bine. Fata asta ori era anorexica fiindca nu manca ori voia sa faca pe nevinovata pentru a pica in bratele lui si sa-i capteze atentia. Dupa expresia fetei nu era nici una nici alta, probabil o rana superficiala. O prinse bine de talie tragand-o spre el, privind-o in ochii, razand ironic cand isi ceruse scuze.
- Nu te mai agita atata, nu e nimica. Continua el si o prinse de picioare si talie, luand-o in brate. Era usoara, deci nu avea sa fie greu transportatul ei pana la cel mai apropiat butuc pentru a se aseza jos. In cateva minute dadusera peste acel miraculos butuc si o aseza jos, auzindu-i vorbele zicand:
- Da poate, dar n-am sa fac asta..sunt eu egoist si narcisist, dar asta nu inseamna ca si nesimtit. Continua el cu o voce calda, privind-o..la naiba era frumoasa, insa nu putea actiona, nu acum.
- Ce ti s-a intamplat? continua el si observa o rana la piciorul ei, mai exact la glezna. Era destul de urata chiar daca era bandajata de niste pansamente. Desfacu usor pansamentele si se uita la rana, tipa asta era nebuna ?! Rana aia trebuia vindecata cat mai repede, daramite sa mai alerge prin padure cu ea.
- Esti nebuna? Cum sa te plimbi prin padure cu rana asta, daca dai peste un varcolac te asigur ca in secunda urmatoare te va sfasia.
RE: never let anyone know your weaknesses - Arlin van Iver - 20 May 2012
- Nu avea de nevoie de un Print pe cal alb. Intalnise destui la vremea ei, desi avea doar optsprezece ani. Se stramba nervoasa cand acesta ii desfacu bandajele. Aproape se ridica protestand.
"Oh, stii , eu m-am rabit de una singura. Sunt o fire mai salbatica si cred ca am si muscat din picior. Esti realist? Ti-am spus ca nu stiu cum am ajuns aici. Probabil..numai daca exista centauri prin padurea asta. Am o retinere.."
Barbatul parea a fi destul de ingrijorat, desi dupa cum spusese si el, era mai narcisist de felul sau. Insa il ierta de data aceea. Nu avea de unde sti.
Isi arcui spatele in fata pozitionandu-si mana pe fata acestuia. "Sunt mai nebuna decat crezi."
Probabil caracterul ei era de vina. Nu prea petrecea timp cu cei din jur, si de aceea se simtea urmarita. Ca ceilali vor sa o chinuie pentru a afla diferite lucruri.Nununu. Nu era genul. De fapt la prima vedere nu stiai cum sa o iei.
RE: never let anyone know your weaknesses - Klaus Lovel - 20 May 2012
- La dracu, de fiecare data cand incerca sa fie bun ea sarea ca o nebuna si incepea sa faca pe desteapta. De ce era asa? Bine, poate parea un narcisist si un egoist, chiar era..dar nu era un nesimtit si nu o jignise cu nimic, deci nu avea de ce sa-si faca crizele acelea pe care incepea sa nu le mai suporte, insa norocul ei ca era draguta si era femeie, altfel nu s-ar fi abtinut sa nu-i traga vreo 2 palmi.
- Bine, incetezi sa te mai ambalezi ca o prajitura si sa vorbesti mai FRUMOS? Eu am incercat sa fiu tipul dragut care te ajuta, insa se pare ca mica printesa i trebuie sa vina un print pe cal alb, blond cu ochii albastri si sa aiba muschi. Ei bine eu nu sunt acela si nici nu intentionez sa fiu..asa ca ori te calmezi ori ramai singura. zise el pe un ton serios.
Era cat se poate de serios, tipa era enervanta de la un timp cu caracterul ei care nu il intelegea el daramite inca cineva care nu o cunostea. Era evident ca nu o cunostea intr-u totul dar nu avea sa se enerveze cu ea, asa ca ori il lasa sa o ajute ori pleca, pentru el era foarte simplu.
- Deci?
RE: never let anyone know your weaknesses - Arlin van Iver - 20 May 2012
- Isi incrucisa bratele la piept stiind ca nu avea de ales. Okay, accepta situatia, doar daca Klaus accepta faptul ca existau si mici crize. Nu avea dreptul sa se enerveze din moment ce era prima data cand Arlin se comporta asa..si de fata cu el. Linia buzelor era accentuata si o facea sa arate diferit de celelalte fete. Nu stia de ce, insa asa era. Probabil mostenise asta de la amma sa. Ceea ce era destul de ciudat, fiindca nu-si vazuse mama, poate doar in cateva fotografii, dar nu recunoscuse asta acolo.
"Nu,nu,nu..intelegi gresit Klaus. De fapt, chiar am nevoie de ajutorul tau. Insa doar de ajutorul nu si de comportamentul de baiat de cartier.Okay?"
Cu astea zise, doar zambi si-i povesti cam cum ajunsese in Padurea lui Dean. Fusese trimisa intr-o misiune si din pacate nu avea matura la indemna ceea ce o determinase sa traverseze pe jos padurea. Probabil in calea ei se ivira niste centauri. O sageata de-a lor facuse rana de la piciorul ei. Trist.
RE: never let anyone know your weaknesses - Klaus Lovel - 21 May 2012
- Surase scurt cand observa gesturile ei ca ale unui copil ce refuzi sa i dai ce i trebuie, in special bomboane caci, cand esti mic mereu iti doresti cate ceva dulce si cand nu-ti da nimeni iti incrucisezi bratele la piept si faci pe bosumflatul/ bosumflata. Se uita in jur, auzind zgomote..ciudat caci acum cateva minute erau doar ei doi nu si inca cineva nepoftit in plus.
Se intoarse insa nu vazu pe nimeni asa ca dadu absent din umeri.
- Bine, haide sa facem asa. Eu las din orgoliul meu si tu lasi din atitudinea ta aroganta care " ma da pe spate"..continua el cu un zambet malitios.
Nu avea nimic cu ea, doar ca nu suporta persoanele arogante si nu voia sa o vada pe ea ca o fata aroganta sau care mereu daca nu primeste ceva incepe sa tipe si sa se crizeze, gah..genul asta de persoane i venea sa le stranga de gat.