+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Aleea Nocturn (https://www.darkmark.ro/f-aleea-nocturn)
+--- Thread: You found me (/t-you-found-me--7191)
You found me - Will O'Shea - 25 May 2012
![[Image: nickandfreyja.png]](http://i1256.photobucket.com/albums/ii486/lexie035/nickandfreyja.png)
- Nick isi adanci mainile in buzunar imediat ce baga cheia de la usa in cutia postala, unde statea de obicei. Zeus ramase cuminte in curte, insa la fel cum stia ca, cainele va iesi, asa stia ca se va si intoarce. O lua cativa pasi pe aleea mult prea cunoscuta din Hogsmeade.
Nu ii durase mult pana sa isi dea seama ca este falit si ca nu isi mai poate permite nici macar darapanatura de casa pe care o avea. Ar fi trebuit sa isi caute de lucru cat mai repede. Singurul lui venit venea din acele stupide desene. Pacat ca nu era suficient incat sa ii acopere traiul. Era de ajuns doar pentru mancare. Care oricum nu era suficienta.
Oricum, nu se plangea, nu rezolva nimic cu asta. Avea sa isi vada de viata si de drum si sa caute ceva din care sa scoata destui bani incat sa isi ia o casa decenta si de ce nu sa isi intemeieze o familie peste cativa ani. Bineinteles, planurile cu familia mai aveau de asteptat.
Nick avea douazeci de ani si nicio intentie sa aiba o familie a lui prea curand. In primul rand nu gasise persoana si in al doilea, nu era pregatit psihic. Isi scoase bagheta din buzunarul din spate al blugilor, o invarti de doua ori ca mai apoi sa Dispara. Aparu in urmatoarea secunda pe Aleea Diagon cu acea ameteala obisnuita si ciudata, specifica Disparitiei. Sincer, nu avea nicio idee ce cauta acolo, insa avea un presentiment bun.
RE: You found me - Freyja Maegan Guðríðr - 25 May 2012
- Incepand sa mearga mai repede, realiza cat de putin timp o mai despartea de folosirea legala a magiei. Doar cateva ore, iar apoi, putea sa o foloseasca oricand dorea, ceea ce era absolut perfect. De mult timp isi dorise sa poata sa foloseasca Disparitia in vacante pentru a nu mai pierde atat de mult timp, dar si multe alte vraji. Isi masa mana pe care cazuse in timp ce fusese alergata de alti viperini idioti, si isi curata rochia subtire, albastra, de praf.
'Nu, nu acum!Nu iar!', gandi ea deznadajduita cand se vazu ratacita din nou pe Aleea Nocturn. De ce trebuia sa fie mereu atat de aiurita si sa nu isi dea seama cand o lua pe drumul cel prost? Isi trecu mana prin par, oftand incurcata, si se gandi ca era in mare pericol. Ura Aleea aceea si toti cei care o frecventau.
Muscandu-si buza, se invarti, incercand sa isi dea seama daca realiza pe unde ar fi trebuit sa o ia. Zari o silueta care ii parea cunoscuta, si se apropie de ea, cu inima batandu-i cu putere. Era acel tip, Nick Stevens, pe care il intalnise in Hogsmeade, si cu care se plimbase, inainte de a fugi suparata de niste mitocani din anul ei. Tresari cand auzi o usa inchizandu-se si scoase un icnet scurt.
RE: You found me - Will O'Shea - 25 May 2012
- Nick constientiza faptul ca era tarziu si ca se afla pe Aleea Nocturn cu nimic decat o bagheta care sa il protejeze. Si totusi, avea nevoie de mai mult? Nimeni nu avea nevoie de mai mult decat necesarul pentru o singura zi. Poti face multe intr-o zi, nu? Asa traia el, de pe o zi pe alta. Si nu numai el, ci si mult altii. Insa nu avea pretentia ca cineva sa fie interesat de asta. La urma urmei nu avea nevoie de mila celorlalti. Avea nevoie de puterea lui proprie.
Se intoarse cand auzi pasi in spatele lui si ramase nemiscat pentru cateva secunde. Il lovi destul de tare un chip cunoscut, pe care il vedea in fiecare zi intre desenele lui. Totusi, niciunul nu putea sa ii imite frumusetea fireasca. Se intalnisera in Hogsmeade acum cateva saptamani. Freyja o chema pe fata. Era eleva la Hogwarts. Viperina, mai exact. Insa parea mereu parasita, abandonata. Nick avusese impresia ca nu e apreciata cum ar trebui din momentul inc are ii observase usoara ezitare inainte sa vorbeasca cu el.
Nu putu sa isi reprime un zambet.
"Hey," spuse, intrebadu-se de ce se simtea brusc constient de faptul ca nu se pieptanase si ca avea niste blugi ponositi pe el. "Singura pe aici?"
RE: You found me - Freyja Maegan Guðríðr - 25 May 2012
- Nu constientiza cand ochii sai se marira de mirara, iar obrajii se colorara intr-o usoara tenta trandifirie, ceva neobisnuit pentru pielea ei exagerat de alba. Incercand sa ignore acele voci micute din capul ei care-i strigau ca nu e destul de aranjata, zambi si incepu sa se fastaceasca anormal. Realizand cat de stupid se purta, se intoarse cu spatele, lua o gura mare de aer, si apoi se intoarse din nou, privindu-l pe Nick.
"M-am ratacit, eram pe Diagon si...", replica ea, uitandu-se in jos, la bratul sau putin vanat si plin de praf, iar pe alocuri cu mici zgarieturi. "...am avut anumite probleme cu anumiti indivizi", continua fara vlaga.
In orice caz, nu mai conta. In doar cateva ore avea sa devina un adult, si atunci s-ar fi putut folosi de magie pentru a Disparea.
"Tu nu locuiesti pe aici, nu?"
RE: You found me - Will O'Shea - 25 May 2012
- Nick se incrunta usor la auzul cuvintelor fetei. Nu intelegea prea bine despre ce era vorba, insa se intreba daca viperina chiar avea sa ii raspunda daca o intreba. Probabil ca nu. Sau probabil ar fi evitat intrebarea. Oricum ar fi fost, nu voia sa lase subiectul ala deoparte pur si simplu.
"Nu, nu locuiesc aici," spuse, nedand importanta acelor cuvinte. Acum se aflau la o distanta suficient de apropiata incat sa vorbeasca ca doi oameni normai. De aproape, Freyja era si mai draguta. Parul ei stralucea, dandu-i tente argintii, iar corpul suplu si zvelt ii era acoperit de rochita albatra, din panza subtire.
Avea pielea alba si usor translucida, venele aratandu-si urmele violete si albastre in unele locuri. Pe o mana avea cateva vanatai destul de urate si zgarieturi rosii, usor inflamate. Cum de numai acum le observase?
"Hei, ce ai patit? Cine, ce a avut cu tine?" intreba Nick, vocea transformandu-i-se brusc intr-una serioasa. "Si data trecuta ai intrat in probleme. Care e motivul?"
Adevarul era ca el chiar voia sa stie ce era cu ea de intra in atatea belele. Mereu urmarita, mereu batjocorita sau calcata in picioare. De ce?
RE: You found me - Freyja Maegan Guðríðr - 26 May 2012
- Se uita in jur cand tanarul ii raspunse ca nu aceasta era locul unde locuia, si rasufla usurata, desi nu stia de ce. Probabil pentru ca nu-i placea acest loc, mult prea sumbru si groaznic.Totusi, ce motiv avea ea sa-i nu-i convina o asemenea locuinta pentru el, ramanea un mister pentru ea. Isi musca buzele cand auzi urmatoarele lui replici, si aproape ca se enerva pe toata lumea. Chiar trebuia sa-i puna o asemenea intrebare? De fapt, asemenea intrebari? Stia ca nu le putea evita, si nu se putea preface ca nu exista, si nici nu le putea ignora, sau minti.
Inghiti in sec, incercand sa traga de timp, astfel incat sa isi mai lungeasca aceste clipe frumoase, inainte sa-i spuna adevarul. Inainte sa aud iar dispretul strapungandu-i mintea. Ochii lui albastri atat de luminosi aveau sa se intunece si sa prinda o nuanta de batjocorire. Stia asta.
"Motivul e simplu. Sunt un sange-mal."
RE: You found me - Will O'Shea - 26 May 2012
- Nick ridica din sprancene la auzul cuvintelor ei. Fu surprins, nu putea sa nege asta, pentru ca fata parea genul de viperina tipica, in ciuda liniei de sange. Insa ce il surprinse pe el fusese ca...era doar atat? Adica, pentru un lucru atat de mic fusese silita de catre cei din jurul ei sa se subaprecieze atat de mult? Parea un lucru stupid, insa Nick stia ca era adevarat. Erau vremuri grele pentru cei cu sange necurat.
"Deci asta e?" intreba barbatul, simtindu-se putin ranit de faptul ca fata nu ii spuse pana acum. "Ce, credeai ca daca imi vei spune voi incepe sa arunc cu pietre in tine sau pur si simplu sa plec? Credeai ca mie imi pasa de chestiile astea?"
Vocea lui era la fel de calma ca si cand ar fi purtat o conversatie despre vreme. Nu ii placea sa strige, si acum nici nu avea un motiv intemeiat. La urma urmei, multa lume reactiona urat la auzul cuvantului sange-mal. Insa acea fata nu merita sa poarte asupra ei un asemenea cuvant. Era mult prea deosebita, mult prea interesanta si misterioasa pentru a fi jignita. Insa prefera sa tina asta pentru el. Ar fi fost ciudat sa ii spuna.
RE: You found me - Freyja Maegan Guðríðr - 26 May 2012
- Tresari cand ii auzi vocea calma, atat de suava ca cea a unui cantec mult indragit. Aproape ca incepuse sa se legene pe calcaie, cand isi dadu seama ce facea si se opri. Serios? Chiar asa? Ea, Freyja, sange-malul, fusese acceptata de unul pur? Cineva care nu rase de ea de cum ii descoperi cosmarul si care nu o privi dezgustat? Isi musca buzele, incercand sa nu il priveasca in ochi, si sa nu il lase sa ii vada lacrimile de recunostinta.
"Ei bine, asta e reactia tuturor. Trebuia sa-mi dau seama ca esti diferit. Iarta-ma"
Desi ii fusese greu sa-si adune curajul necesar sa rosteasca acele cuvinte, realiza ca se inselase, si se blestema pentru asta. Stia ca el era diferit, insa nu isi inchipuise ca era chiar atat de diferit incat sa accepte un sange-mal. Instinctiv, si fara sa isi dea prea mult seama, se apropie de el, inclestandu-si mainile in jurul trupului sau bine proportionat, strangand cu toata puterea fragila de care dispunea. Nu vroia sa se mai desprinda de el, si nici sa ca timpul sa treaca si el sa o indeparteze. Isi dorea ca timpul sa se opreasca, si sa ramana asa pe veci.
RE: You found me - Will O'Shea - 27 May 2012
- Nick fu surprins de reactia fetei. Isi infasura mainile pe dupa talia ei si o sustinu in timp ce ea il strangea usor. Avea fata ingropata in pieptul lui si o stranse acolo pentru cateva minute. Se pare ca pentru Freyja insemna ceva acceptarea. Ceva mai mult decat cat insemna pentru ceilalti oameni. Era atat de trist cand se gandea ca purii primesc acceptarea aceasta de care societate de la nastere, si nici macar nu realizeaza nimic pentru ea in timp ce impurii se straduiesc si realizeaza atat de mult in viata si acceptarea aceea tot lipseste.
Nu era corect. Mai ales ceea ce i se intampla Freyjei. Era o fata atat de extraordinara, din toate punctele de vedere. Era frumoasa, inteligenta, cu o viziune reala si obiectiva asupra lumii din jurul ei, cu o finete si fragilitate rar intalnita. Cum putea cineva sa se lege de ea? Pentru un moment, Nick voia sa o puna sa ii spuna cine ii facuse toate chestiile alea, sa mearga acolo si sa ii bata mar. Senzatia trecu imediat ce ii simti din nou bratele fetei agatate de trupul lui.
Nu stia sigur care era motivul acelei imbratisari. Poate era legata de faptul ca el o accepta, sau poate pentru ca ea chiar il placea. Sau poate amandoua. Oricum, erau doua lucruri diferite, insa in acel moment, Nick incepu sa nu mai gandeasca logic. Dupa cateva momente, barbatul ii lua fata in maini si o saruta pe buze. Simti un fel de electricitate ce ii strabatu corpul, si o lipi de el, vrand mai mult. Se opri imediat totusi, slabind stransoarea si eliberandu-i fetei buzele. Nu stia exact ce voia ea, daca avea de gand sa il accepte si sa ii raspunda sau nu.
RE: You found me - Freyja Maegan Guðríðr - 27 May 2012
Desi nu intelegea ce se intampla cu ea, se bucura enorm ca Nick nu se desprinsese de ea si nu o indepartase. Ii era greu sa accepte ca putea sa se apropie de ea, si ii era frica sa o faca, pentru a nu fi dezamagita. Nu il cunostea, si ii era frica sa o faca, caci nu vroia sa descopere pe altcineva in locul celui pe care il credea, si asta avea sa doara. Desi, desi, desi. De ce mereu existau 'desi'-uri si 'dar'-uri? Oare lumea nu putea sa fie doar atat? Fara 'desi' si 'dar'?
Gandurile ei confuze fura brusc intrerupte de buzele tanarului, care se lipira de ale sale, dandu-i o stare de soc. Oare chiar se intamplase? Oare nu fusese totul in mintea ei bolnava? Realiza ca nu se putea, din moment ce tot ce simtea era real. Si nu doar tot ce simtea fizic, ci si...la nivel emotional. Ar fi vrut sa fuga, sa plece, sa se ascunda undeva, sa fie singura si sa planga. Ii era destul de greu sa se ataseze de el, dar sa-l si placa? Era ceva gen: mereu te-am placut, dar nu am vrut sa recunosc. Si acum se intampla la fel. Nu vroia sa-si marturiseasca asta, vroia sa nege, sa refuze, vroia ...Ce vroia?
Se uita ingrozita la el cand buzele lor se despartira. Ii furase primul sarut, ceea ce nu i se parea corect, insa nu putea sa se planga. Desi(!) ii era greu sa recunoasca asta, ii placuse. Ceva ce nu i se mai intamplase, intr-un mod in care nu mai simtise. Isi musca buza inferioara, parca dinadins, pentru a simti locul unde acesteia i se furase inocenta (si totusi, ce idee stupida!).