the north remembers - Isolde du Maurier - 30 May 2012
Winter will never come for the likes of us. Should we die in battle, they will surely sing of us, and it’s always summer in the songs. In the songs all knights are gallant, all maids are beautiful, and the sun is always shining
Callysto and Ivy
- Soarele strălucea din ce în ce mai slab, lăsând luminii palide a lunii să îşi facă rândul. Callysto privi tristă pe geamul cabinei în care se afla, întrebându-se în cât timp avea să ajungă şi sora ei. Oare primise bufniţa? Auzi o ciocănitură în uşă, apoi cineva intră, privind-o supus.
"Da, James, ce s-a întâmplat?"întrebă ea, netulburată.
"Miss Thibault, oamenii sunt cam îngrijoraţi. Vor să ştie la ce se angajează"
Se vedea după cum vorbea că îi era greu să îi transmită toate astea.
"Căpitane...Lancanster, spune-le oamenilor că au jurat credinţă tatălui meu şi urmaşilor săi. Şi dacă au avut încredere în el, să aiba şi în mine, nu fac decât să îi urmez ordinele"
Bărbatul înclină capul şi ieşi. Războiul abia începea
RE: the north remembers - Ivy Thibault - 30 May 2012
- Ivy se simţea foarte revigorată şi cu chef de acţiune. Se trezise devreme în acea dimineaţă, descoperind un bilet pe perna din dreapta ei, în locul lui Mike, ceea ce era ciudat. Scria că avusese ceva urgent de făcut şi că se va întoarce cât de repede putea. Îşi făcuse duşul de dimineaţă şi tot ce trebuia, apoi găsi o scrisoare lăsată pe pervazul ferestrei uriaşe ce acoperea jumătate din peretele estic.
Fu mirată să afle că scrisoarea era de la Cally. Scria doar că voia să vorbească cu ea, locul şi ora unde se vor întâlni.
Era acolo acum şi se uita după sora ei. Habar nu avea unde era. Oricum, era destul de multă lume, încât să se piardă.
"Mă scuzaţi, aş vrea să vorbasc cu Cally Thibault," spuse ea, prinzându-l de umăr pe un om din apropiere.
Acesta o privi mirat.
"E în cabina de acolo," îi răspunse ca şi cum ar fi fost evident.
Ivy îi mulţumi şi se îndreptă spre ea. Bătu de două ori la uşă şi aşteptă să răspundă cineva.
RE: the north remembers - Isolde du Maurier - 30 May 2012
- Auzi un ciocanit in usa si isi simti inima deplasandu-se ceva, insa incerca sa o calmeze. Era sigura ca era capitanul Lancanster, cu cine stie ce alte treburi. Insa, avu o surpriza si mai mare cand deschise usa. Rasufla usurata cand vazu ca era de fapt sora sa, Ivy, realizand ca isi facuse mai multe griji decat dorise sa recunoasca. Hades era mereu credincioasa, si de data asta, fara sa o dezamageasca. Avea sa-i dea un soricel drept rasplata, mai tarziu.
"Ah, Ivy! Te asteptam", replica ea, strangandu-i mana calduros, si facandu-i semn sa intre. Inchise imediat usa, pentru a impiedica frigul sa intre, si totodata, zapada. Nordul era aspru, insa misiunea trebuia sa continue.
"Ia loc, trebuie sa-ti explic cum va decurge planul"
Se aseza si ea, la o masa rotunda, in fata surorii sale, in timp ce o admira in liniste. Desi nu semanau prea mult, ea fiind bruneta si Ivy blond-roscata, putea sa-si dea seama ca aveau cam acelasi nas, iar forma corpului lor era asemanatoare.
"Acum cateva zile, in timp ce faceam curat in podul casei parintilor nostri, am gasit o cutie cu numele meu pe ea. Inauntru se aflau planurile de razboi pe care tata le-a facut inainte sa moara. Un razboi impotriva familiei O'Zerra, din motive nu prea cunoscute de mine in acest moment. Inauntru mai era o scrisoare, dar pe aceasta am pierdut-o chiar inainte sa vin aici. Insa spunea ca eu, si alti posibili mostenitori ai lui, care vor aparea in caz ca el moare, trebuie sa continue acest razboi"
Facu o pauza, dezlipindu-si ochii verzi de pe cei ai surorii sale. Si ochii erau un alt punct comun.
"Oamenii de afara sunt armata pe care a strans-o, inainte de a muri. Oameni care ne asculta fara sa cracneasca"
RE: the north remembers - Ivy Thibault - 31 May 2012
- Ivy se încruntă, luată prin surprindere. Se aşteptase la ceva reuniune de familie (în acest caz surori), însă îşi dădu seama că greşise. Nu ştia absolut nimic de familia O'Zerra, deşi asta nu însemna prea mult pentru că ea nu prea cunoştea vechile familii vrăjitoreşti.
"Deci să văd dacă am înţeles bine," spuse Ivy, lăsându-se pe spătarul scaunului. "Tata a început un război pe care noi trebuie să îl continuăm. Şi toţi oamenii aceia de afară vor să ne ajute."
Logic că se băga şi ea. Chiar şi dacă nu ar fi fost vorba de tatăl ei s-ar fi băgat. Toată lumea ştia că îi plac războiale şi acţiunea.
"Totuşi, ce au făcut aceşti membrii ai familiei O'Zerra ca să atragă ura atâtor oameni?" întrebă fata, gândindu-se ce îi leagă pe toţi acei oameni de afară împotriva duşmanilor.
RE: the north remembers - Isolde du Maurier - 01 Jun 2012
- "Nu am nici cea mai vaga idee. Capitanul Lancanster s-a oferit sa-mi spuna, dar vroiam sa fii si tu de fata, ca sa nu fie nevoit sa repete de prea multe ori", raspunse ea, uitandu-se inspre usa.
Se ridica, indreptandu-se spre aceasta, o deschise, si isi scoase capul pe ea, chemandu-l pe tanarul Lancanster, cel atat de devotat ei. Ii sopti ceva la ureche, apoi se intoarse la locul ei, asteptand ca barbatul sa-si termine treburile, si sa se intoarca in cabana.
"Domnisoara Thibault aici de fata este incantatoarea mea sora. Ivy Thibault. Te poti increde in ea la fel de mult ca si in mine. Ivy, el e Jon Lancanster, capitanul care conduce armata noastra."
Capitanul facu un semn cu capul, uitandu-se la cele doua, apoi isi drese glasul, insa nu vorbi, lasand-o pe Callysto sa ia cuvantul.
"Deci, capitane, ce e cu familia O'Zerra?"
"Doamna mea, se pare ca aceasta familie are sute de ani, si de generatii intregi fac probleme tuturor familiilor de vrajitori. In fiecare an, aleg una dintre famiile stravechi, si le vaneaza unul dintre membri, pana cand reusesc sa-l captureze. Apoi il tortureaza pana la moarte. Oamenii de afara au fiecare cate o ruda omorata de O'Zerras"
Callysto se incrunta, privind-o pe Ivy ingrijorata.
"Cat de multi sunt acesti O'Zerra?"[b]dadu ea glas intrebarii care o chinuia.
[b]"Nu stim exact, dar stim sigur ca si-au format o armata aproape, daca nu si mai numeroasa ca a noastra"
Vrajitoarea se uita la Ivy, incercand sa zareasca reactia acesteia.
RE: the north remembers - Ivy Thibault - 03 Jun 2012
- Ivy zâmbi uşor, simţind provocarea care începea să crească în privinţa acestei familii. Erau mulţi, da, dar asta nu înseamnă şi mai buni. Normal că Ivy nu va sta deoparte, ea nu dădea deoparte nicio provocare cât de mică. În plus, tatăl ei dorise să facă asta, ea şi Cally, aşa că îi va respecta dorinţa.
"Care e planul de luptă? Cum şi unde vreţi să îi atacăm?" întrebă fata, făcând un semn din baghetă. O hartă apăru pe masa mare în jurul căreia stăteau cei trei.
Aveau nevoie de un plan bine pus la punct. lui Ivy i-ar fi plăcut să meargă măcar o dată înainte de luptă, la locul unde se va desfăşura războiul. Pentru că trebuiau să ştie fiecare mică ieşire, fiecare crăpătură şi fiecare posibilă ascunzătoare ca toare astea să meargă. Se uită la cei doi pe rând, şi aşteptă ca unul dintre ei să îi arate locul pe hartă.
RE: the north remembers - Isolde du Maurier - 03 Jun 2012
- Callysto realiza cat de nestiutoare era. Insa asta nu o descuraja, caci stia ca avea alaturi oameni de incredere. Ignora privirea insistenta a capitanului, si il zori sa ii raspunda intrebarii surorii ei. Acesta se sprijini cu palmele de masa, inspectand timp de cateva minute harta, dupa care arata cu degetul un punct pe care scria "Vila Inghetata"
"Cel mai bine ar fi sa atacam sediul lor", incepu el sa vorbeasca.
"Dar daca atacam sediul, ne vor incolti din toate partile", il intrerupse Callysto.
Lancanster o privi incurcat pentru cateva secunde, apoi continua:
"Da, posibil sa ai dreptate, insa ei nu stiu ca noi vrem sa ii oprim. Ei nu stiu de noi"
Pentru a doua oara, barbatul fu opri de o bubuitura, ce parea a fi un sac de cartofi care cazu de pe acoperis. Alarmata, vrajitoarea se indrepta inspre el, observand panicata cum un baiat cu o pelerina uriasa fugea cat il tinea picioarele in directia opusa.
"Ei, acum or sa stie",raspunse ea dezamagita, realizand ca era mult prea departe acum pentru a fi oprit.
RE: the north remembers - Ivy Thibault - 03 Jun 2012
- Ivy scrâşni enervată din dinţi. Fusese prea absorbită de toate informaţiile noi pe care i le dădea Cally, încât nici unul dintre ei nu observaseră că fuseseră spionaţi. Elementul surpriză era important şi nu era deloc bine că îl pierduseră.
Ivy inspiră adânc aer în piept, încercând să scoată ceva bun din răul care se întâmplase. Puse o vrajă pentru a nu putea să îi audă nimeni altcineva, înainte de a vorbi.
"Poate că e mai bine aşa. Omul acela, cine or fi fost, va ajunge destul de repede la ei şi le va spune tot ce a auzit. Ideea e că atunci ei vor ieşi din cuibul lor pentru a ne ataca pe noi. Ei vor crede că noi nu vom fi pregătiţi, că vom fi dezorganizaţi şi lipsiţi de apărare. Nu uitaţi, că probabil o familie cu tradiţie ne consideră pe noi două nişte copilandre. Însă noi vom fi pregătiţi."
Suna a plan bun, însă ştia că asta însemna să antreneze armata pe care o strânse sora ei şi să vină cu un plan de luptă în mai puţin de patru ore, timp pe care îl socotise necesar pregătirilor de luptă ale inamicului. Însă era totuşi bine că nu trebuia să le facă pe toate singură.
RE: the north remembers - Isolde du Maurier - 05 Jun 2012
- India o asculta pe Ivy, si realiza ca intr-adevar era mai bine. Acum puteau sa ii atace, desi aveau sa o faca intr-un alt mod. Inainte sa apuce sa vorbeasca, Lancanster i-o lua inainte:
"Aveti dreptate, domnisoara Thibault. Doar ca acum va trebui sa ne facem alt plan. Daca O'Zerras cred ca noi ii atacam direct, atunci va trebui sa concepem alt plan."
Vrajitoarea se incrunta, incercand sa se gandeasca. Cum ar fi fost mai bine sa-i atace? Acum nu mai puteau in mod direct, insa poate ca daca ii luau pe nepregatite, atunci vor reusi. Insa intrebarea era cum?
"Jon", vorbi ea, "nu ai nici o idee?"
Barbatul o privi ingandurat, insa nu spuse nimic. Elementul surpriza dus, acum era si mai greu sa gasesti ceva fara fisuri.
RE: the north remembers - Ivy Thibault - 05 Jun 2012
- Ivy se gândi câteva secunde, ducându-şi ambele mâini la tâmple. Trebuiau să vină cu un plan şi destul de repede. Închise ochii şi se concentră, însă îşi dădea seama că arăta ca şi cum ar vrea să mute ceva cu puterea minţii, aşa că se lăsă pe spătarul scaunului şi îşi încrucişă braţele.
"Ce-ar fi dacă ne-am despărţi în două grupuri. Unul care să stea aici, de vreo cincizeci de oameni. Pe când vor veni ei va fi întuneric. Putem să îi păcălim. Fiecare va avea o torţă la el şi vor face cât mai multă gălăgie. Vor sta răsfiraţi, astfel încât, de la distanţă, se vor vedea pe puţin o sută de oameni acolo, unii fără torţe, pe lourile goale dintre cei cu torţe. Atunci ei se vor speria şi probabil o vor da înapoi. Însă va fi prea târziu pentru că celălalt grup se va furişa între timp prin spatele lor şi le vor bloca calea de ieşire. Aşa, îi vom îngonjura şi vom putea termina totul repede, fără supravieţuitori."
I se părea un plan destul de bun, însă aşteptă ca sora ei şi Jon să-şi dea cu părerea.
|