![]() |
Dragon blood - Printable Version +- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro) +-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei) +--- Forum: Padurea lui Dean (https://www.darkmark.ro/f-padurea-lui-dean) +--- Thread: Dragon blood (/t-dragon-blood) |
Dragon blood - Julieta D. Thibault - 24 Jun 2012 EMA & JULIETA
RE: Everything for me - Ema Snow - 24 Jun 2012 Degetele lungi mangaiara penele albe ale bufnitei. Trecuse ceva vreme de cand Ema nu mai avusese grija de moralul lui Artemait. Nu cine stie ce, dar suficient de multa vreme incat bufnita sa refuze sa mai duca scrisorile Soimencei. " Eii... Artie!" Ema aproape ca latra cuvintele cand bufnita o ciupi de deget, vanandu-i atentia. Insa nu apuca sa spuna ceva. Sunetul inconfundabil al unei aparitii se facu auzit, iar fata isi intoarse privirea. [i]' Julieta?'[/b] Abia daca observa ca nu era decat un gand, ca nu-i daduse glas, dar Ema se culese imediat de la baza copacului la care statea. Artemait i se muta din poala pe antebrat. Cand si-a auzit numele, nu mai era niciun dubiu, iar Ema s-a grabit sa o imbratiseze pe Cercetasa. " Julieta! Ma bucur sa te vad!" spuse pe nerasuflate. " Ce faci pe aici?" RE: Everything for me - Julieta D. Thibault - 24 Jun 2012
RE: Everything for me - Ema Snow - 24 Jun 2012 Ema nu se opri din zambit. Se bucura ca totul era in regula. Din cine stie ce motiv, fiecare persoana pe care o intalnea in Padurea lui Dean trebuia sa aiba o problema serioasa, de la o mana rupta pana la amenintari cu moarte. Se abtinu cu greu sa nu-si dea ochii peste cap. Cand Julieta se apropie de Artemait, aceasta isi umfla penele si isi ridica ciocul, luand cea mai impozanta pozitie realizabila. Soimeanca chicoti. " Imi platesc datoria fata de Inaltimea sa..." Artemait isi infoie aripile, aratand mai 'regal' ca niciodata. Scena nu dura mult, iar bufnita isi intoarse capul intr-un unghi ciudat sub atingerea Emei. Tanara mai ca isi imagina un caine ce se intoarce pe spate ca sa fie mangaiat pe burta. " E cea mai rasfatata bufnita pe care o cunosc!" sopti cu un ton ciudat. " Trebuia sa o scot la o plimbare ca sa-i pot trimite surorii mele o scrisoare. Bufnitele scolii sunt eficiente, dar daca as trimite una din ele, Artemait nu mi-ar mai face niciun serviciu pentru urmatorii doi ani. [i]Nu ca ar avea alta datorie...[i]" Ema isi privi bufnita si ridica o spranceana, accentuand sarcastic ultima propizitie. Se reintoarse spre Julieta. " Sa lasam asta... Ce ai mai facut tu?" RE: Everything for me - Julieta D. Thibault - 24 Jun 2012
RE: Everything for me - Ema Snow - 24 Jun 2012 Artemait nu mai putea de mandrie, iar Ema se vazu nevoita sa-si scuture bratul de cateva ori. Bufnita isi lua zborul plina de indignare. Nu era ceva secret faptul ca Ema si Artie se ciondaneau, desi tineau una la alta. Soimeanca crescuse alaturi de albicioasa impanata si nu-si putea dori alta, dar uneori era suficient. Bufnita ateriza aproape de Julieta, aruncand ocazional priviri mortale spre stapana sa. Ema isi intinse mainile in laturi, lasand vantul delicat sa-i fluture camasa descheiata. I se pusese piticu' in ultima vreme sa poarte camasi peste tricouri, desi nu-si putea explica de unde ii venise dorinta asta. Oricum, stia ca mintea ei este suficient de complicata si fara sa analizeze impulsurile de moment. Se aseza langa Cercetasa, cu privirea atintita spre umbrele padurii. " Nu ma pot lauda cu ceva interesant..." se stramba ea. " Singurul lucru 'memorabil' e faptul ca am reusit sa invat o carte de psihologie. E folositor sa citesti pentru ce va urma dupa terminarea scolii, dar na... uneori pur si simplu nu-ti trebuie..." Ema se intreba daca nu cumva vorbele ei isi pierdusera sensul. Atentia ii fugea mereu spre copaci, iar gandurile se prindeau in cuvinte. Cat mai subtil posibil, verifica daca inca mai avea bagheta agatata de curea. Odata lamurita problema, se intoarse sa-i zambeasca Julietei. " Scuze... m-a luat valul" RE: Everything for me - Julieta D. Thibault - 24 Jun 2012
RE: Everything for me - Ema Snow - 28 Jun 2012 Soimeanca isi trase bagheta de la curea si se apleca usor in fata, cu ochii mereu pe miscarea creaturii. Era ingrozitor de rapida. Ema nu-si amintea sa mai fi vazut ceva asemanator. Ce-i drept, nu prea isi putea da seama ce era. Remarca faptul ca era de un negru nobil, destul de mare si cu o forma nedeslusita. Creatura avea o gratie extraodinara in sariturile acelea. Ii veni in minte imaginea lui Touplenden, un dragon Negru Vienez de la Sanctuar. Neagra si supla, Toup o sfida mereu cu ochii ei mari si albastri, dar o lasa sa ii mangaie solzii matasosi de pe cap din cand in cand. Sa stea in preajma unui Negru Vienez era o senzatie plina de adrenalina. Mereu in tensiune, in asteptarea momentului cand va sari la tine, dar totodata relaxat, privind in ochii mari si comparand dimensiunile corpului. " Gratie mortala..." sopti usor Ema, apropiindu-se de Julieta. 'Intrusul' paru sa o auda. Isi intoarse brusc capul si facu o miscare rapida spre ele. " Lumos maxima!" spuse tanara cat de calm, iar creatura se retrase din fata luminii. Cu pasi mici, dar incercand sa para cat de impunatoare se poate, Ema inainta, facandu-i semn Julietei. Trebuia sa afle ce era fiinta ghemuita acum sub lumina puternica din varful baghetei, la cativa metri in fata lor RE: Everything for me - Julieta D. Thibault - 29 Jun 2012
RE: Everything for me - Ema Snow - 30 Jun 2012 Urechile mari si date pe spate, ochii ce priveau cu atentie... Ema tresari, luata prin surprindere de retragerea creaturii. Se intoarse s-o priveasca pe Julieta. " Acum depinde de ce intelegi tu prin noroc..." vorbi ea incet. " Nu bag mana in foc, dar cred ca acela era un pui de Negru Vienez" Dand glas gandurilor, Soimeanca se apropie de locul unde cu doar cateva clipe inainte se ghemuise ciudata fiinta. Nu mai auzise de prezenta dragonilor in Padurea lui Dean, dar invatase de-a lungul vietii ca nimic nu e imposibil. Ofta, iar privirea i se fixa pe pata intunecata de pe pamant. Curioasa din fire, o atinse cu degetul. Ema isi ridica mana si o intoarse spre Cercetasa. " Ce zici? Mergem dupa el?" o intreba ea, stergandu-si sangele de pe deget de plantutele din jur. Isi privi pielea relativ curata si nu schita niciun gest in timp ce urmarea linia de pe index. Ema isi amintea foarte bine cum capatase cicatricea aceea. Si atunci avusese de a face cu un animal, un inorog, doar ca acela era mort de-a binelea, nu doar usor ranit. Nu era ceva ce iesea foarte usor in evidenta, dar o deranjase prezenta acelui semn. Totusi, dupa atatia ani, tanara se obisnuise, iar cicatricea devenise o parte din identitatea ei. |