The Hunting Games - Wanda J. Bennet - 26 Jun 2012
CHASE & CAROLINE
- Inghiti in sec si continua sa mearga catre Azkaban. Normal acum ar fi trebuit sa fie acasa la caldura si nu sa mearga la inchisoare unde nu avea ce sa faca, chiar daca tatal ei zacea acolo. Inghiti in sec cand ajunse in apropierea inchisorii si observa Dementorii cum pluteau in jurul ei. Isi freca mainile una de alta caci era destul de frig, avand in vedere ca venise pentru a-l vedea pe tatal ei. Inchisoarea iti dadea un aer morbid si mirosea ingrozitor, dar acum trebuia sa se sacrifice..de ce ea? Isi puse din nou gluga neagra prin cap si se strecura in inchisoare, cu chiu cu vai. Se uita in jur si peretii aratau destul de ingrozitor si infricosatori, avand in vedere ca, camera ei era in tonuri pastelate iar inchisoarea era total opusul. Continua sa mearga si cu greu o puteai destinge caci se camufla usor. Ofta scurt si pasea incet dar astfel incat sa nu fie auzita, ghinionul ei daca ar fi prinsa caci tura trecuta iesise cu greu de acolo si incerca sa nu-si mai aminteasca de asta, doar sa uite. Ajunse langa celula tatalui ei si observa ce era goala. Isi marii ochii si continua sa mearga cautandu-l pe tatal ei, probabil il mutase. Insa brusc se izbi de cineva. Nu isi ridica privirea in sus, dar zise:
- Scuza-ma.
RE: The Hunting Games - Chase L. Delmore - 26 Jun 2012
"Ingropati-l in gradina..in sectorul 16..a fost un ratat..deci sa stea printre ratati." Comenta scurt fara sa schiteze nici un zambet, caci Azkaban nu era un parc de distractii sau un circ unde se faceau glume, se mira cum de vrajitorii de acolo suportau toata umezeala, raceala..ciupercile pe pereti care emanau un miros ingrozitor, dar asa era nimic pe langa Dementorii care patrulau zilnic, fara oprire. Chiar daca in general ii placea mai mult frigul, asta era exagerat de intepator..uneori simtea cum il ciupeste gerul de obraji..o senzatie nu foarte placuta. Deci, isi facuse treaba aici, era simplu..trebuia doar sa elimine un detinut, desigur ar fi fost mult mai palpitant sa-l vezi cum se usuca in celula insa nimeni nu iti da garantie ca o sa-si tina limba. Isi puse mainele in buzunar tinand degetele stranse de manerul baghetei, nu avea incredere in nimeni de acolo.
Se plimba liber pe coridoare savurand linistea care era strabatuta din cand in cand de un strigat ascutit al unui detinut, nu era o noutate, se intampla des. Numara fiecare pas, uitandu-se limitat doar inainte pe un unghi vizual bine determinat. Lasa ochii in jos pentru a-si verifica luciul pantofilor cand se izbi de cineva..
"La naiba..stii sa fii atent?" Striga iritat la paznicul care avusese neindemanarea sa se izbeasca de el. Ii auzi glasul..Scuze? Probabil era o gluma..de fapt, era normal sa-si ceara scuze in fata lui, avand in vedere ca era o persoana respectata in Azkaban..insa nu cu un glas de fata. Facu un pas inainte ca sa o ocoleasca si cand se asigura ca ea nu era atenta ii prinse mainile ducandu-i-le la spate, tinand-o bine asa isi duse o mana la gura ei pentru a stagna orice cuvand care ar fi venit. O forta sa mearga inainte tinandu-i in continuare mainele prizoniere la spatele ei. "Cauti pe cineva?" zise el scurt uitandu-se in jur doar ca apoi ajungand pe o straduta laturanlica, sa o puna la propriu la zid pe domnita si sa o priveasca cu cea mai mare relaxare.
RE: The Hunting Games - Wanda J. Bennet - 26 Jun 2012
- Cand se izbi brusc si frontal de el nici nu apuca sa zica mare lucru caci tipul i duse mainile la spate si i puse una dintre maini la gura. Se zbatu ce se zbatu dar se lasa pagubasa stiind ca nu se putea masura cu puterea masculina. Inchise ochii pentru cateva secunde si cand i deschise brusc se vazu pe o strada ingusta, fara lumina foarte mare, decat lumina lunii caci era o luna plina in aceea seara si vantul care batea destul de puternic. Inghiti in sec si incerca sa-si adune nervii ca sa nu izbugneasca. Tipul asta era ciudat si in plus in loc sa-l caute pe tatal ei, ea statea acolo cu el!
- Pe tatal meu! Dar se pare ca norocul nu e de partea mea in seara asta, caci trebuia tu sa apari sa-mi strici planurile! continua ea destul de iritata de faptul ca o adusese aici si ea nu avea nicio treaba cu el. Defapt nu il mai vazuse in viata ei desi trasaturile lui nu erau greu de retinut sau mai bine zis niciun reprezentant al sexului masculin nu puteai zice ca nu era frumos.
- Acum imi poti da drumul sau trebuie sa te rog frumos sau mai bine scuteste-ma de asta? continua ea uitandu-se fix la el, mai bine zis il fugera din priviri. Nu era planuit sa ajunga acolo, defapt viata ei nu fusese planuita niciodata si nici nu avea sa fie, dar incerca sa se calmeze zicandu-si " Nu-i nimica, o sa-ti gasesti tatal si o sa fie bine!" dar chiar daca zicea cuvintele astea, era destul de nesigura. Gluga i aluneca de pe cap si lasa parul blond sa i curga peste umeri, dandu-i un aer feminin, iar parfumul ei raspandindu-se peste tot.
|