Darkmark RPG Forum
field of innocence - Printable Version

+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Hogsmeade (https://www.darkmark.ro/f-hogsmeade)
+--- Thread: field of innocence (/t-field-of-innocence)

Pages: 1 2 3 4 5 6

field of innocence - Lexie Stryder - 30 Jun 2012

field of innocence
"I still remember the world from the eyes of a child"

[Image: StbkL.gif] [Image: DK82e.gif]
oricine

  • Lexie se imbraca lejer, in blugi si un tricou simplu inainte sa iasa din dormitorul ei din Pivnita. Ramasese la castel in ultimul timp mai mult decat isi planuise. Probabil ca voia sa aiba acea senzatie de acceptare si blandete care isi lasase amprenta asupra ei inca din prima zi petrecita la Hogwarts. Era casa multor suflete si uneori te coplesea cand iti dadeai seama cate momente istorice isi avusesera locul pe coridoarele, in salile de clasa si pe domeniile grandiosului castel. Viperina auzise multe pareri asupra faptului ca atmosfera din castel se schimbase, ca noile generatii stricasera traditionalismul si frumusetea Hogwarts-ului si nu numai cu 'mofturi' si alte chestii. Insa Lexie nu stia ce sa spuna. I se parea ca inca se vedeau clar vechile calitati ale vrajitorilor in elevii noi de la castel, specifice fiecarei casa si a fiecarei persoane in sine. Atmosfera acelor coridoare nu se va schimba niciodata si nu vor inceta sa insemne un 'acasa' pentru multe persoane si aici nu era vorba numai despre ea.

    Stia ca toti oamenii care calcasera pe acel domeniu, in calitate de profesor sau elev, aveau aceleasi sentimente. Unii mai puternice, altii mai putin puternice, insa existau in fiecare suflet care avusese pana si o mica legatura cu magia Hogwarts-ului.
    Tanara vrajitoare isi agata cu blandete, si in acelasi timp mandrie, roba de cuierul lustruit din dormitorul ei, apoi strabatu Camera de Zi a viperinilor, care era pustie si se indrepta spre usa mare de lemn care facea legatura dintre coridor si Pivnita. Isi aseza mai bine geanta sport pe umar, apoi iesi. Nu urca scarile din marmura spre un alt loc al castelului, ci se indrepta spre iesirea din castel. In castel nu ramasese prea mult lume pe timpul vacantei. Filch mai era acolo si cativa elevi, care, din cate intelesese Lexie, isi propusera sa ramana cateva saptamani acolo si sa isi faca de cap. Isi cerusera permisiunea de la viperina, si ea le spusese un 'dati-i bataie' hotarat, fericita ca cineva avea sa se distreze pe acolo.

    Iesi in aerul cald al verii si inainta intr-o plimbare spre lac. Ajunsa acolo, lua barcuta mica care avea sa o conduca pana de cealalta parte a lacului unde sa poata sa Dispara fara probleme. Uneori era enervant faptul ca nu putea sa Dispara si sa Apara din sau in castel, insa le dadea dreptate celor care spuneau ca e mult mai sigur in acel mod.
    Nu dura mai mult de zece minute sa ajunga dincolo si barcuta isi porni singura drumul inapoi. Lexie Disparu cu un zgomot infundat si Aparu pe stradutele inghesuite ale satucului Hogsmeade cu un zambet pe buze.
    Acea zi era de relaxare si ardea de nerabdare sa se intalneasca cu cineva cunoscut. Isi adanci mainile in buzunar in timp ce se plimba usor absenta pe strada aglomerata.


RE: field of innocence - Alice Morris - 30 Jun 2012

Briza racoroasa a unei dimineti de vara ii flutura pletele negre astropufei, in timp ce se plimba pe strazile incalcite ale Hogsmeade'ului. Vizitase casa in care a locuit Mellisa cu parintii ei, pana cand acestia plecara in Europa continentala. Anul era pe sfarsite, si mai avea cateva zile in care sa hoinareasca prin imprejurimi pana la venirea Expresului de Hogwarts.
Adora zilele in care se putea plimba in voie, singura, sau insotita de o persoana draga. Ii placea sa poarte hainele pe care le purta acasa, in Londra, unde trebuia mereu sa tina pasul cu moda, si ii placea sa poata face tot ce isi doreste, fara sa ii fie pusa vreo intrebare. Straduta pe care se plimba era pe terminate, si era pe punctul de a iesi pe strada principala. Printre multele persoane care treceau prin fata ei, reusi sa vada o fata cunoscuta. O colega viperina, foarte draga ei, pe care nu o vazuse de ceva vreme.
"Hey, Lexie!" striga ea inainte sa o piarda pe strada aglomerata.

RE: field of innocence - Isabella River - 30 Jun 2012

  • Isabella se imbraca in graba si isi iesi din Pivnita Viperinilor fara sa-si mai ia roba de aceasta data - oricat de mandra ar fi fost sa poarte insemnele Viperinilor si sa le fie Sefa de Casa, in acea zi era mult prea cald.
    Nu-si mai prinse parul, ci pur si simplu il lasa pe spate.

    Matt era plecat alaturi de Raizen intr-o calatorie, iar ea refuzase sa mearga cu ei - stia ce se intamplase in cautarea Esmeraldei si stia cum ea trebuise sa se ocupe de absolut tot si cum directorul de la Hogwarts practic ii drogase.
    Un zambet ii inflori in coltul gurii si rase in sinea ei - trebuia sa recunoasca, fusese amuzant, insa nu-i placuse sa vada unicorni zburand pe cerul roz si sa stea pe iarba moale care pana la urma se dovedise a fi nisipuri miscatoare.

    Viperina clatina din cap ca sa-si alunge acele amintiri si se grabi sa iasa din Castel - elevii din anii mai mici faceau multa galagie in jurul ei, alergand si razand in hohote.
    Ridica o spranceana privind absenta in jur, apoi doar ofta, conformandu-se ca totul se schimbase si ca timpul nu asteapta pe nimeni - schimbari aveau sa se produca in mod continuu.
    Cu fiecare generatie care trecea, Hogwarts'ul in sine imbatranea si se schimba - singurul lucru care ramanea neschimbat era modul in care elevii, profesorii, vrajitorii care fusesera la Hogwarts, vedeau Castelul; ca pe un loc primitor, acasa cum ii spunea Raizen, sau.. intr-un mod diferit.

    Cand ajunse in Hogsmeade se trezi inconjurata de vrajitori care mergeau grabiti in stanga si-n dreapta, inainte si inapoi, fara sa recunoasca vreun chip cunoscut.
    Ea nu se grabea. Spera doar sa se intalneasca cu niste prieteni vechi si sa stea de vorba pentru un timp - de dragul vremurilor bune.


RE: field of innocence - Scarlett Soul - 30 Jun 2012

- Se face târziu.
- Ar trebui să mergem.

"Copii .. " își spuse, auzind o conversație oarecare. Ce știau ei ? Aveau oare și altă grijă în afară de a ajunge la o anumită doamnă sau domn, cine știe, într-un interval de timp specificat ? Îi veni să radă, dar se abținu, zicându-și că nu era nevoie să atragă atenția prea mult. Păși tăcută, ocolindu-i pe cei doi, care încă păreau să-și negocieze plecarea și coti la stânga ajungând pe o străduță ceva mai puțin aglomerată. Era ușurată. Nu prea avea chef de companie, așa că încet încet începu să regrete că venise aici.

Oare se mai schimbase ceva ? Și îi simțise cineva lipsa ? ... Unde te duci când nu te așteaptă nimeni ? Atât de multe întrebări i se roteau în cap, dar Scarlett încerca să nu îi dea atenție nici uneia, concentrându-se pe fețele oamenilor, pe mersul lor, felul în care fumau sau pur și simplu la ochii lor, la intensitatea cu care te priveau sau dacă își luau privirea. Nu știa ce altceva să facă ca să uite de toate grijile pe care le avea acum. Așa că fugea. Asta făcuse întotdeauna. Fugise de oamenii care îi făcuseră rău,de cei care o umiliseră, de cei care au vrut să o abandoneze... Fugise de el, de mine, de voi ... Fugise când era de-ajuns să meargă încet, pentru că oricum nimeni nu ar fi venit să o prindă din urmă. Fugise de iluzii, vise, iubire ...
"Toată viața mea am fost o fugară. Din loc în loc, din suflet în suflet ... până am ajuns la ideea că așa trebuie."

Scutură din cap, obosită de tot ce o înconjura și în definitiv de ea însăși. Se săturase să i se spună necontenint că nimic din ceea ce făcea nu era bine și că nu se potrivea nici unde. Poate de asta simțise nevoia să fugă și să lase totul în urmă, poate pentru că nici unul din lucrurile pe care le iubise nu rămăseseră alături de ea. Poate că ... dar nu, aici era doar ea. Fără trecut și fără regrete. În definitiv ... Ce înseamnă să regreți când nu ai nici o altă variantă ?
- Nu, nu te gândești. Scarlett, nimănui nu-i pasă, lasă trecutul.
Simțea nevoia să audă acele vorbe cu voce tare. Să le simtă puterea și să uite cum este să întorci capul spre locul unde se varsă trecutul în regrete.


RE: field of innocence - Karlie E. Grimaldi - 01 Jul 2012

  • Încă două zeci de minute irosite Gândi Karlie, privind, rezemată de peretele localului 'La trei mături', vrăjitorii şi vrăjitoarele ce treceau în grabă pe lângă ea. Erau atâtea chipuri necunoscute, dar niciunul al persoanei pe care o căuta. Îşi verifică din nou ceasul din piele albă de pe încheietura dreaptă şi clătină din cap. Nu întârziase şi nici nu venise prea devreme. O lăsase baltă Şi nu era pentru prima dată. De reţinut, să îi ţină bunei sale 'prietene' o predică despre încredere. Nu obişnuia să certe prea multe persoane , însă de data asta o călcase rău de tot pe 'coadă'.

    Karlie bombăni ceva nemulţumită, în timp ce căută pentru o ultimă dată, cu privirea, în zadar, prin mulţime. Îşi dădu buclele jucăuşe aurii din ochii de culoarea smaraldelor neşlefuite şi se îndepărtă încet de local. O luă la pas, încet, lejer, ajungând să lovească sau să fie lovită de diferite persoane grăbite, fără o direcţie anume. Chiar nu înţelegea de ce se grăbeau atât de mult unii oameni. Era vacanţa şi dimineaţa devreme. Ea , nici dacă ar fi vrut nu s-ar fi putut mişca mai repede. Oricum, nu avea de ce. Pentru următoarele câteva ore programul îi era liber.

    Privirea i se plimba ageră şi cercetătoare la chipurile ce treceau pe lângă ea,în căutare de cunoscuţi. Greu lucru, mai ales când majoritatea timpului de la Hogwarts şi-l petrecuse închisă în camera sa, sau cu nasul prin cărţi. Totuşi acum că venise vacanţa, se gândea că nu ar strica să schimbe puţin situaţia. În plus, mereu era nevoie de aliaţi

    "Bună" Rosti pe un ton blajin, timid, unor fete ce le recunoscu ca fiind eleve la Hogwarts. Una din ele era profesoara de Poţiuni, materia sa preferată, iar cealaltă era Şefa de Casă la Astropufi, dacă nu se înşela.


RE: field of innocence - Isabella River - 01 Jul 2012

  • Isabella inainta plictisita pe straduta ingusta a satului vrajitoresc, ignorand zarva din jurul ei si privind din cand in cand catre vitrinele magazinelor.
    Continua sa mearga pana cand ochii ii intalnira o figura cunoscuta si se opri, pentru a o studia cu mai multa atentie pe eleva. Se incrunta ganditoare si brusc isi aminti cine era si nu se putu abtine sa nu zambeasca.

    Trecuse atat de mult timp incat nici nu-i venea sa creada.
    Asa se intampla cand pierdeai contactul cu o persoana draga un timp indelungat si apoi o revedeai, iar ca sa fii convins ca nu e altcineva si sa nu te faci de ras prin a merge si sari cu imbratisarile, trebuia sa o analizezi un timp. Desigur, si acest lucru avea riscuri - nu era tocmai normal sa stai in mijlocul strazii si sa te holbezi la cineva.

    Intr-un final, Isabella se mobiliza si merse catre fata, inca pastrandu-si zambetul.
    "Te rog, zi-mi ca nu ma insel, te rog, te rog."
    "- Scarlett. Chiar Scarlett Soul." reusi Viperina sa spuna, apoi astepta reactia Cercetasei.


RE: field of innocence - Julieta D. Thibault - 01 Jul 2012

  • Inghiti in sec si continua sa se plimbe dintr-o parte in alta a conacului. Ciudat, era o zi splendida in care te puteai plimba si ea isi irosea ziua stand in casa. Fugi rapid sus si isi lua o rochita lejera pe ea si merse rapid sa se aranjeze. In cateva minute era ca si noua. Dadu de veste spiridusilor ca pleaca si tranti usa in urma ei lasand un parfum in tot conacul Miller. Ajunse in fata casei si se opri pentru a lua un trandafir pe care il prinse in cocul frumos facut.

    Isi ridica bagheta si in cateva minute ajunse in Hogsmeade. Privi multumita straduta ingusta dar aglomerata si se incrunta atunci cand un val de caldura i trecu prin tot corpul. Nu putea spune ca i placea iarna doar ca prea multa caldura deja era peste limita simturilor ei. Isi dadu o mana pentru a aranja cocul la loc pentru ca se desfacuse si continua sa mearga. In fata ei observa cateva silueta si continua sa mearga. Prima data nu le destinse, dar observa ca erau: Isabella, Lexie, Alice si..o cercetasa? Nu o stia dar era sigura ca o va cunoaste in curand.

    Se apropie de ele facandu-si loc printre multimea de oameni care pareau ca nu isi mai gaseau locul. Zambi apoi gingas, zicand:
    - Hei fetelor.


RE: field of innocence - Lexie Stryder - 01 Jul 2012

  • Se plimba linistita pe straduta aglumerata, usor visatoare. Nu ii statea in caracter sa nu fie prezenta, insa in acea zi avea o stare ciudata si totusi fericita. Isi adanci mainile in buzunarele blugilor si se trezi brusc cand isi auzi numele strigat de undeva din spatele ei. Se intoarse si dadu cu ochii de insasi Alice, Sefa de Casa a astropufilor. Se cunosteau de destul de mult timp si Lexie stia ca femeia era deosebita din toate punctele de vedere. Ii zambi calduros.

    "Hei, Alice," spuse, in momentul in care astropufa ajunsese in dreptul ei. Tanara era foarte draguta si Lexie avusese mereu un sentiment de admiratie pentru ea. Era mereu atat de gingasa si placuta.
    Voia sa o intrebe ce mai facea, ce planuri de vacanta avea si restul, sa povesteasca la un ceai sau o bere-zero daca tot erau acolo. Totusi, inainte sa spuna ceva, o eleva se apropie de ele si le saluta cu un zambet timid. Lexie era nouazeci la suta sigura ca era o cercetasa. O mai vazuse pe coridoare, insa niciodata nu intrase in vorba cu ea. Era ciudat cum inca mai avea atata lume de cunoscut la castel. O saluta pe fata cu un zambet.

    "Sunt Lexie," se prezenta ea, intinzandu-i o mana si zambind. "Iar ea e Alice."
    Viperina isi plimba privirea printre vrajitorii din jurul lor. Se bucura ca se intalnise cu Alice si cu cercetasa blonda. Stia ca aveau sa se imprieteneasa pana peste cateva minute...
    Se opri pentru o clipa din gandit, simtind cum un fel de usurare o cuprinde cand o zari pe Isabella la mai putin de doi metri departare de fete. Era in compania unei tinere necunoscute pentru Lexie.

    "Uite-o pe Isa," le spuse ea fetelor, zambind bland, apoi le facu semn sa vina dupa ea in timp ce inainta spre sora ei. "Isa!" spuse ea, in semn de salut si o stranse intr-o imbratisare calda. "Ce faci aici? Am crezut ca ai plecat cu Matt si Raizen."
    Ii zambi larg si o elibera din imbratisare, apoi isi baga mainile in buzunare, simtindu-se mai bine ca niciodata. Ii zambi fetei necunoscute in semn de salut, insa, inainte sa se prezinte, o alta voce cunoscuta se auzi aproape de ea.
    Se intoarse cu un zambet cand o recunoscu pe Julieta.
    "Hei, Julieta," spuse viperina pe un ton calduros. "Ce va aduce pe toti aici?"


RE: field of innocence - Julieta D. Thibault - 01 Jul 2012

  • Se uita in jur observand agitatia cu care vrajitorii mergeau intr-o parte si in alta. Ura aglomeratia, niciodata nu pricepuse de ce unele persoane se grabesc la orice lucruri minuscule si nu fac lucrurile cu calm cum le ea ia. De multe ori daca se grabise i iesise tot prost asa ca mai bine lua totul incet si pe rand fiecare lucru chiar daca era neinsemnat sau minuscul. Ofta scurt si isi indrepta privirea catre fete imbratisandu-le pe rand pe: Lexie, Alice, Isabella si facu cunostiinta cu cele doua, care se pare ca erau din aceeasi casa cu ea, adica Cercetasi.

    - Eu sunt Julieta. zise ea cu un zambet pe buze ca apoi sa se intoarca la fetele care le cunostea. Nu le mai vazuse de mult pe viperine dar nici pe astropufa si i parea bine ca se aflau toate aici. Era ciudat, caci se pare ca fiecare venise cu gandul de a se relaxa si a se plimba sigur, dar se pare ca o reuniune a fetelor aparu pe neasteptate. Julietei i placeau astfel de lucruri, mai schimbau vorbe una-alta, conversau si se cunosteau mai bine, cel mai placut mod sa-ti petreci o zi cand nu ai ce face in casa sau la castel, nu?

    - Uhm...eu imi prevazusem ziua cu o plimbare prin Hogsmeade, dar se pare ca soarta mi-a pregatit o reuniune a fetelor. continua ea razand, raspunzandu-i la intrebarea lui Lexie ca apoi sa se intoarca spre Isabella.
    - Chiar, tu de ce nu ai mers cu Matt si Raizen?


RE: field of innocence - Kurt F. Malfoy - 01 Jul 2012

  • Tic-tac,tic-tac,tic... Stop. Pana acum ceasul mintii lui spunea ca trebuie neaparat sa ajunga intr-un anumit loc,ii programase fiecare miscare,intervalul de timp la care facea pasii,fiecare zambet,fiecare grimasa plina de ura. Era ca o masinarie in acea zi,nu avea chef de nimic,poate doar de o salvare. Se vroia salvat din cotidian,rutina aproape ca-l ucidea,si-ar fi dorit din suflet sa se schimbe ceva,orice. Si dorinta avea sa i se indeplineasca. Asta cat mai curand.

    Ajunse in Hogsmeade desi nu era foarte constient cum de reusise aceasta performanta si observa grupul de fete. Ca intotdeauna,singurul mascul printre femei,ceea ce il facea uneori sa isi puna anumite semne de intrebare,mai ales cand amicii de sex masculin ii ziceau '' Nu-l mai luati pe Kurt la bere,el sta la prajituri si manichiura cu fetele. '' Miseii! Dar fiindca Lexie se afla acolo,la fel si Isabella - doua dintre preferatele lui,doua dintre cele mai bune prietene - nu putea decat sa li se alature,macar pentru o perioada scurta de timp.

    Auzi intrebarea brunetei - probabil Cercetasa- si se vazu nevoit sa raspunda tipic lui, 'spargand petrecerea domnisoarelor'. '' Nu e cu ei doi pentru ca trebuia sa fie aici. Multumesc Cerului ca s-a intamplat astfel.'' Se prezenta scurt apoi le zambi celor doua surori - singurele fete din grup pe care le stia,de altfel.