+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Little Whinging (https://www.darkmark.ro/f-little-whinging)
+--- Thread: fear of the dark (/t-fear-of-the-dark--7409)
fear of the dark - Victor A. Olivier - 11 Jul 2012
![[Image: tumblr_m6yxtlT1B41qi7tiyo2_r2_250.gif]](http://24.media.tumblr.com/tumblr_m6yxtlT1B41qi7tiyo2_r2_250.gif)
![[Image: tumblr_m6yxtlT1B41qi7tiyo3_r1_250.gif]](http://25.media.tumblr.com/tumblr_m6yxtlT1B41qi7tiyo3_r1_250.gif)
don't let yourself go; everybody cries and everybody hurts sometimes
- Era trecut de miezul noptii, stia asta. Si mai stia ca duhnea a alcool. Era un geniu prapadit si betivan. Incetase cu mult timp in urma sa-si mai planga de mila, insa asta nu insemna ca undeva inauntrul lui, nu il durea. Isi dorea sa fie un om mai bun, dar era un criminal, si asta era imposibil. Era un monstru, care nu cruta linistea persoanelor moarte, duse din aceasta lume. Si pana la urma, era vina lui? Stia ca tatal lui, daca era cel al carui nume-l purta, si care era acum inchis in Azkaban, era de vina pentru viciul lui. Nu stia daca asemenea lucru era ereditar, insa in cazul lui, era. Nu simtise pana acum lipsa mamei sale, si uneori ii parea rau pentru frumusetea ei, insa cam atat.
Din fericire, reusise sa inventeze un leac pentru toata betia lui, iar acum putea fi macar sigur ca nu va ucide sau viola orice intalnea in cale. Oftand, scoase din buzunar micuta sticla plina cu lichid cenusiu, si arunca capacul, dand-o pe gat. Acum se simtea ceva mai bine, insa arsura din gatul lui inca persista, si si-ar fi infipt dintii in prima sticla de alcool pe care ar fi vazut-o, insa gandurile lui zburara la o mica pasare, si asta era ca un unguent pentru durerea lui. Daca nu pentru el, atunci macar pentru ea sa ramana demn, desi nu se simtea.
OOC: anyone
RE: fear of the dark - Ophelia Tristesse - 12 Jul 2012
Strazile ingramadite de Incuiati ii provocau o reactie puternic organica; simplul act al respiratiei devenea, in prezenta lor, un proces greoi si anevoios, parca subliniand incompatibilitatea dintre fiinta ei si monstruozitatea acelei lumi.
Vulnerabilitatea aproape innebunitoare a acelor gramajoare de oase, zidite in formele cele mai grotesti, a caror puls mecanic ar putea fi atat de usor de oprit cu o simpla miscare a baghetei sale.
Privindu-i, Ophelia se lasa prada unei torturi placute: imaginea a zeci de chipuri terifiate de constientizarea efemeritatii lor, rugaminti fierbinti de a li se permite continuitatea unei trairi atat de casante, dublate de o moralitate inadecvata, o latura a personalitatii sale pe care incerca cu intensitate sa o reprime.
Captiva reveriei sale bolnavicioase, pierdu atat notiunea spatiului cat si a timpului si se trezi in apropierea unui tanar inalt, cu un chip vag familiar, dar pe care, fara a avea vreun fundament, il asocie instinctiv cu lumea magiei.
Il privi usor tematoare, dar se apropie de banca pe care acesta era asezat.
Ochii sai negri pareau tulburati de un adanc conflict interior, atat de intens incat, privindu-i, acel amalgam de emotii ii strabatu fiinta, lasandu-i un sentiment de usoara tristete si parere de rau.
Isi aprinse o tigara si printre rotocoalele de fum, sopti: Uneori as da orice sa pot evada.
RE: fear of the dark - Victor A. Olivier - 13 Jul 2012
- Inainte de a o vedea pe tanara care se afla la cativa metri de el, simti prezenta ei omeneasca. Isi ridica privirea de la sticluta pe care o invartea in maini, si o privi pe vrajitoarea care incepuse sa fumeze. Daca ar fi fost intr-o stare mai buna, i-ar fi smuls tigarea din maini, insa nu se simtea in stare. De obicei ii placea sa enerveze oamenii luandu-le acele prostii din maini, aruncandu-le, sau stingandu-le. Insa in aceasta seara nu era tocmai in apele lui, si nu avea chef de certuri. Oftand, continua s-o priveasca pe fata.
"Nu trebuie decat sa iti doresti cu adevarat sa evadezi", spuse el, desi stia ca tanara nu i se adresase.
Asa se simtise el in anul V la Hogwarts, inainte sa paraseasca scoala. Desi fusese un elev bun si promitator, ajuns vedeta datorita inteligentei sale mult peste medie, se simtise prizonierul unor materii stupide, care nu aveau nici o importanta. Cel putin, pentru el. Asa ca facuse ceea ce ar fi trebuit sa faca: plecase sa-si creeze singur rostul. Iar acum era liber, desi prins in mrejele alcoolului. Insa stia ca va reusi sa scape si de acest viciu cu putina ambitie.