Quote:Minutele se scurgeau încetul cu încetul, ceasul de la mâna băiatului ticăind fiecare secundă, lăsând în urma zeci, sute de clipe. Era ora 22:10, Isabella trebuia să fie deja acolo, însă gândul că aceasta ar putea ajunge la fix îl făcu pe Matt să zâmbească și să ridice capul, închizând ochii și stând rezemat de perete.
De când o știa pe Isabella, aceasta a întârziat, măcar câteva minute. Chiar și în prima zi când s-au revăzut, după un an în care au fost despărțiți, aceasta a ajuns cu 15 minute mai târziu iar băiatul a fost nevoit să îi plătească și taxiul. Gândindu-se la acest fapt, fostul viperin începu să râdă singur, în liniștea sumbră ce acoperea întregul castel.

Un zgomot îl făcu sa deschidă ochii și să tresară. În dreapta lui, ceva se mișca iar umbra acelei creaturi se întindea pe peretele din fața lui Matt, făcându-l să își înghită nodul din gât și să se uite în direcția respectivă. Umbra se apropia tot mai mult, până când în cele din urmă o pisică se ivi de după colț. Era Doamna Norris, iscodind ca de obicei holurile Castelului în căutare de elevi ce nu erau în pat sau în camera de zi a casei lor.

Oftând adânc, Matt începu sa râdă iar. Avea obiceiul să râdă mult, chiar și de unul singur, ceea ce era un lucru extrem de bizar. Însă nu ii dădea atenție, cât timp se simțea bine în pielea lui. Se întoarse pe călcâie și un țipăt speriat îi scăpă..

"- Doamne, vrei să mă omori ?!" întrebă acesta. Fata se mulțumi să râdă și să îl strângă în brate.
"- Ce motan fricos ești." replică Isabella

Doamna Norris mieuna în dezaprobare și dispăru după un alt colț.