A long and sad story - Calliope A. Dubois - 15 Jul 2012
OCC: Waitin` for Lexie > <
- O noaptea furtunoasa? Da, asta vedea tanara fantoma pe fereastra mare din Pivnita Viperinilor. Momentan nu o vedea nimeni si nici nu voia sa se faca vazuta, i placea sa priveasca oamenii si sa-i vada in mediul lor natural. Isi aminti brusc ce frumos ar fi fost acum..acum copilul ei ar fi avut 1 an, 1 an implinit fix in ziua asta. Isi imagina cum ar fi avut aceea familie fericita cu Gaspard, lipsita de griji si de toate cele. Ofta scurt si se aseza pe pervazul de la viperini si observa cum camera de Zi se goleste. Grozav, din nou avea sa fie singura, insa se obisnuise.
In ultimul timp nu mai voia sa vada pe nimeni, desi daca cineva voia sa vorbeasca cu ea era dispusa sa accepte, in fond..putea sa mai faca ceva? Nu, raspunsul era nu si nu si nu. Inghiti in sec si isi ridica privirea observand lumina aceea, care ar duce-o fix intr-un loc linistit, dupa cum spunea lumea si celelalte fantome. Dar ea nu putea sa plece pana nu-i spunea tot adevarul lui Gaspard si probabil atunci s-ar fi simtit implinita si sa paraseasca lumea in care locul nu-i mai era. Isi ridica privirea din pamant si se facu vizibila in momentul in care observa o viperina venind spre ea.
RE: A long and sad story - Lexie Stryder - 15 Jul 2012
- Lexie isi deschise gura intr-un cascat de plictiseala in momentul in care isi inchise cartea pe care o citea. Nu stia de ce, insa in ultimul timp, era gasita citind mai mereu. Probabil pentru ca se pregatea sufleteste pentru ceea ce urma in Lumea Vrajitoreasca si isi dadea seama ca razboiul nu mai incepea.
Nu putea sa se planga pentru ca nu era ea chiar foarte nerabdatoare ca acel razboi sa inceapa pentru ca reprezenta un ingrozitor neprevazut in viata ei si a celor dragi ei.
Se dadu jos din patul din dormitorul ei din Pivnita Viperinilor. In ziua aceea avea sa mearga din nou la biblioteca, apoi in Camera Fantomelor sa o caute pe Calliope. Nu isi terminase resursele.
Daca nici de data aceasta nu va reusi sa o convinga sa ii spuna povestea ei, atunci avea sa renunte, Se va interesa in alta parte si pana la urma tot va stii. Rabdare, Lexie, rabdare.
Iesi din dormitori si cobori scarile spriala pana in Camera de Zi. Fu surprinsa sa vada conturul translucid al unei fantorme pe pervazul geamului. Era prea subtire ca sa fie Baronul Sangeros si rochia alba si cunoscuta nu era nici decum insangerata.
"Calliope," sopti viperina mai mult pentru sine, pe un ton plin de speranta.
Se apropie de ea si se aseza pe un fotoliu de langa fereastra, cu fata spre fantoma.
"Hei," saluta Lexie, zambind bland.
RE: A long and sad story - Calliope A. Dubois - 15 Jul 2012
- I zambi scurt si continua sa o priveasca, toata lumea venise la ea ca sa le povesteasca ce patise si mereu disparuse, dar in fata viperinei nu avea sa se ascunda.
Fantomele aveau darul de a simti orice sentiment sau orice gand sau rau avea persoana cu care vorbeau.
Ei bine, existau si parti bune sa fi fantoma dar mai bine sa fi om decat ce era ea acuma, cel putin ea inca nu-si acceptase soarta.
Merse langa Lexie pe canapea si se aseza cu picioarele pe ea stand si privind-o pe tanara ca apoi sa zica:
-De unde imi stii numele? Sau deja a circulat prin tot castelul povestea despre moartea mea? Zise ea cu o lacrima curgandu-i pe obrazul palid si albicios ca apoi sa ofteze scurt.
I era greu sa vorbeasca despre asta, insa trebuia. Trebuia sa se descarce si avea sa o faca daca Lexie o lasa.
RE: A long and sad story - Lexie Stryder - 16 Jul 2012
- Viperina se incrunta, din nou incruncata de lipsa deospitalitate de care dadea dovada fantoma. Si totusi, in situatia ei, stia sigur ca ea ar fi fost si mai rau. Ii intinse mana in care tinea inca cartea din care ii aflase numele.
"De fapt, nu cred ca stie nimeni de povestea ta inca. Cel putin de la Hogwarts," spuse ea, incruntandu-se apologetic. "Insa ti-am aflat numele de aici."
Se ridica de pe fotoliu si se apropie de pervazul ferestrei pe care statea. Ii inmana cartea.
]"Am gasit-o la biblioteca," adauga repede. "Stii, sunt ceva zvonuri prin Hogsmeade despre o poveste de acum cativa ani. Cu doi tineri care se casatoreau. Se spune ca mireasa a fost omorata tocmai de cel care urma sa ii fie sot. Si acel cineva s-a intors si eu am vrut sa aflu mai multe ca sa stiu daca locuiesc pe o strada cu un criminal sau nu."
Ridica din sprancene si zambi. Voia ca fantoma sa stie ca nu ii voia raul, ca voia doar sa afle ce s-a intamplat. Apoi o va lasa in pace daca asta dorea.
RE: A long and sad story - Calliope A. Dubois - 16 Jul 2012
- Se incrunta la randul ei si pleca capul in jos, din nou amintirile i se derulau in minte ca un film.
-Uhm...scuza-ma, inca nu am acceptat chestia ca sunt moarta si sunt o fantoma..stii, nu e o chestie care o poti accepta usor! Zise ea privind-o pe Lexie cu o inocenta pura, chiar i parea rau ca o luase tare din prima doar ca toata lumea o intreba si se saturase sa le zica ca nu voia sa-si spuna povestea.
Insa se mira cand auzi ca in aceea carte chiar se afla povestea ei adevarata, dar nu voia sa-l bage pe Gaspard de vina..pentru ca nu era, avusese un motiv desi el nu stiuse ca ea era insarcinata cu copilul lui.
- Uhm..nu stiu despre cine e vorba, probabil cartea e veche.. Zise ea mintind, nu ca nu voia sa-i spuna adevarul doar ca nu voia sa il bage pe Gaspard in probleme mai mult de cat era.
- Sunt sigura ca barbatul acela a facut-o cu un motiv, altfel de ce sa-ti omori sotia fix in padure in ziua nuntii? Continua ea insa incerca sa o faca pe viperina sa uite ca zisese padure..prea mare coincidenta sa le stie pe toate.
RE: A long and sad story - Lexie Stryder - 17 Jul 2012
- Lexie ridica din sprancene, usor surprinsa. Fusese aproape sigura ca aceea era Calliope pe care o cauta ea. Toate semnele duceau spre ea. Ok, deci ajunse de unde incepuse: fara niciun indiciu. Inspira adanc aer in piept, apoi ii zambi fantomei trist.
"Oh, ok," se balbai ea. "Imi pare rau, presupun ca m-am inselat."
Tinu cartea in ambele maini si ridica din umeri. Insa ceva ii atrase atentia brusc. 'In padure'. De unde stia ca scena se petrecuse in padura? Nu scria in carte, si daca ar fi citit-o. Scria doar ce se intamplase, fara loc sau timp.
"Hei, de unde stii ca s-a intamplat in padure?" intreba viperina, posibilitatea ca fantoma sa minta aparandu-i brusc in minte.
Ce motiv avea sa ascunda adevarul? voia sa protejeze pe cineva sau era prea dureros sa se intoarca inapoi?
RE: A long and sad story - Calliope A. Dubois - 17 Jul 2012
- Se panica prima data. Nu era buna la mintit deoarece ea nu era genul sa minta, dar pentru Gaspard ar fi facut-o oricand si acum. Nu mai conta ea in momentele astea, oricum era doar o fantoma si nu avea sa rezolve nimic daca zicea adevarul. Isi trecu o mana prin par si isi feri privirea de cea a viperinei, probabil asa nu isi va da seama ca a mintit.
- Uhm..pai fantomele pot stii..unele chesti...sii..si de acolo stiu. Continua ea dand absenta din umeri, o explicatie proasta in adevaratul sens al cuvantului chiar daca ce zisese era adevarat, doar ca ea nu stia de acolo. Ea stia pentru ca traise pe pielea ei povestea aceea, insa nu voia ca sa-l bage pe Gaspard in probleme, desi el era singurul vinovat de moartea ei.
- Bine..bine, stiu asta pentru ca am trait-o pe pielea mea! Continua ea privind-o trista pe Lexie.
RE: A long and sad story - Lexie Stryder - 18 Jul 2012
- Lexie se încruntă când auzi vaga explicaţie a fantomei pentru faptul că ştiuse locul în care fusese ucisă Calliope pe care o căuta viperina. Se vedea clar că minte. Ori ea era acea Calliope - cea mai probabilă şi simplă explicaţie - ori proteja una dintre persoanele implicate in crimă.
Viperina se aşeză din nou pe fotoliu, hotărâtă să afle ce ii ascundea fantoma. Îşi încrucişă braţele la piept si când îi auzi confesiunea, Lexie zâmbi încurajator.
Era sigură ca ea era Calliope cea pe care o căuta şi că îi putea spune unde, cum, când şi de cine fusese omorâtă. Nu voia să afle pentru a judeca, ci pentru a fii linistită că ştia adevărul, de cine trebuia să se ferească şi de cine nu.
"Ştiu că e greu, însă aş vrea să ştiu ce s-a întâmplat cu tine," spuse viperina pe un ton blând. Nu voia să o sperie pe Calliope mai mult decât o făcuse deja prin interesul ei sporit în legătură cu povestea vieţii spiritului şi a detaliilor morţii ei.
RE: A long and sad story - Calliope A. Dubois - 19 Jul 2012
- Tanara fantoma isi musca buza inferioara cand Lexie vorbi. Nu stia daca putea sa aiba sau nu incredere in ea. Ofta scurt, nu o prea cunoscuse in mare parte cat fusese la castel pe Lexie, dat fiind ca ea era mai mare decat ea cu vreo 2-3 ani. Insa acum ce mai conta? Varsta nu mai conta, era doar o amintire sau mai bine zis un numar care ramanea in trecut, pe veci.
Se aseza mai aproape de viperina pe canapea si privi in jur pret de cateva secunde. Nu avea nevoie sa isi mai aminteasca ce i se intamplase, dar dat fiind ca nu o putea refuza pe Lexie avea sa scurteze povestea si sa nu-l bage pe Gaspard in asta. El facuse doar ce i ceruse inima, era vina Devoratorilor. Intre ea si Devoratori alesese Devoratorii, chiar daca ea fusese insarcinata cu el si el nu stiuse asta.
- Pai..s-a intamplat in ziua nuntii. Defapt cu cateva minute inainte de casatorie, am mers in padure..si pur si simplu am murit din cauza..unui barbat, din cauza unui blestem.
RE: A long and sad story - Lexie Stryder - 22 Jul 2012
- Lexie ridică din sprâncene într-un mod scpetic. Serios? Atâta tot? Era ceva ce Calliope nu voia să îi spună. Până acum nu dezvăluise identitatea bărbatului care a omorât-o, însă Lexie citise că fusese viitorul ei soţ, cel cu care avea să se căsătorească. Era destul de evident că fantoma încerca să îl protejeze.
Era şi logic de altfel. Poate că încă îl mai iubea, aşa s-ar explica faptul că nu voia să îl demasce, să îi distrugă viaţa cu Azkaban-ul sau orice altă pedeapsă ar fii primit dacă povestea ar fi ajuns la Minister cu dovezi mai mari decât vorbele de pe stradă şi o carte veche plină cu legende şi poveşti.
Aşa că următoarea strategie va fii să o convingă pe Calliope că e de încredere, că nu va spune la nimeni. Secretul ei, sau cel pe care îl protejează erau în siguranţă cu Lexie. Nu avea de gând să spună nimic nimănui.
"Ascultă, nu am de gând să spun nimic din ce îmi spui, ok? începu tânăra cu un zâmbet blând. "Sunt aici ca să fiu eu împăcată nu ca să bag pe cineva în Azkaban. Aşa că poţi să îmi spui ce s-a întâmplat. O poveste lungă şi tristă."
|