pay to play - Printable Version

pay to play - Printable Version

+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Hogsmeade (https://www.darkmark.ro/f-hogsmeade)
+--- Thread: pay to play (/t-pay-to-play)

Pages: 1 2 3

pay to play - Lexie Stryder - 19 Jul 2012

pay to play
[Image: mmrra.gif]

I'll write down everything I've learned
and edit down to a single word: love.
me and ROBB

Lexie ieşi din pivniţa viperinilor cu un ciudat sentiment de tristeţe că pleacă din nou de la castel. Cu toate că, în timp ce stătuse singură în castelul pustiu, voise să se întoarcă în Hogsmeade, acum parcă ar mai fii tras de timp, ca şi cum nu o lăsa inima să părăsească din nou acel loc. Şi totuşi, în mintea ei totul era amplificat în acel moment, pentru că nimic nu era chiar atât de dramatic. Locuia în Hogsmeade, nu îi era greu să se întoarcă la castel chiar şi pentru câteva ore.

Se găsi pe coridorul grandios care te întâmpina când intrai in castel, însă ea ieşi afară, fără să privească înapoi. Aştepta cu drag momentul în care se va întoarce acolo şi castelul va fi plin de colegii ei, unii cu care nu se mai întâlnise de aproape două luni. Merse pe jos până la marginea Pădurii Interzise, apoi ocoli lacul şi ieşi de pe domeniile castelului. Ajunse la cele două plăcuţe care arătau în două direcţii opuse, bătute pe un stâlp înalt de lemn. Pe una scria clar, cu litere negre, simple 'Hogwarts', iar pe cealaltă 'Hogsmeade'.

Lexie schiţă un zâmbet, însă prefera Dispariţia în favoarea plimbării până in satucul în care locuia. Apăru chiar la marginea acestuia, însă, în loc să intre printre căsuţe şi magazine, viperina făcu stânga-mprejur şi se îndreptă spre o casă mică, discretă, complet desprinsă de restul. Casă, dulce casă, îşi spuse în momentul în care păşi pragul cu un sentiment de euforie greu de stăpânit. Avea chef de o plimbare, şi era sigură că va găsi pe cineva cunoscut în Hogsmeade. Mulţi elevi îşi pierdusera vremea prin sat pe timpul vacanţei de vară. Îşi aminti că, acum câteva săptămâni, făcusera un fel de reuniune şi se întâlniseră, majoritatea din întamplare in Hogsmeade.

Ieşi din casă, simtind cum soarele străluceşte din nou, încălzind pământul pietruit. Viperina nu se simţise niciodată extraordinar de bine la căldură. De obicei, vara îi plăcea să meargă oriunde unde exista un lac sau ceva să se poată răcori. Nu ştia cum rezistau oamenii să facă plajă.
Îşi adânci mâinile în buzunarele blugilor deschişi la culoare, scrutând cu privirea aleea. Era ciudat de pustie. Maxim trei oameni în afara viperinei îşi vedeau de treaba pe acea stradă şi Lexie se întrebă pentru o clipă dacă era ceva în neregulă. Se întoarse pe călcâie, însă simţi cum se loveşte brusc de ceva, sau cineva şi se dădu câţiva paşi înapoi, uşor ameţită.
"Îmi pare rău," spuse, privind acum bărbatul de care dăduse.

RE: pay to play - Vincent Thorbjörn - 19 Jul 2012

De ce Jenn a omorât pisica? De ce ar omorî Jenn o creatură nevinovată? Era Jenn o criminală de pisici? Nu, nu era, dar avea nevoie de un răspuns căci de asta depindea deznodământul noii lui cărţi. Hmm, nu suna prea bine. Noul lui roman? Nici asta. Viitoarea lui capodoperă. Da, asta era. Romanul psihologic despre viaţa unei femei văduve, care descoperă că fiul ei e dependent de droguri, iar fiica ei are o relaţie cu un profesor. Iar moartea pisicii...la naiba cu pisica, era aiurea! Ce să caute o pisică moartă într-un roman care nu avea nici o legătură cu pisici?

Şi totuşi, avea nevoie de un deznodământ, ceva care să ţină cititorul în suspans. Ceva original, şi totuşi, puţin clişeic. Dar ce? Tot gândindu-se aşa, începu să creadă că o criză ar fi fost mai bine, însă era prea clişeic. Fiul ei să moară? Să vândă televizorul? Nuu, clişee...Fiica ei să rămână însărcinată? La naiba, şi mai clişeic.

Simţi cum, absorbit în gândurile sale, se ciocneşte de cineva, şi fu pe cale să răspundă că nu e nimic şi să plece mai departe, când îşi dădu seama că figura îi era cunoscută. Nu îi fu prea greu să îşi dea seama că era Lexie Stryder, fosta lui elevă de la Hogwarts, care acum nu prea mai arăta ca o elevă, totuşi.
"Domnişoară Stryder, ce surpriză! Mă mai ţii minte? Ţi-am predat Istoria Magiei un an. Dar bineînţeles, nimeni nu vede frumuseţea în acea materie, nici măcar eu...", spuse el, realizând că vorbea mai mult decât ar fi trebuit.

RE: pay to play - Lexie Stryder - 19 Jul 2012

Lexie ridică din sprâncene, surprinsă. Într-adevăr, se ciocnise de domnul Elliot, îi fusese profesor în anul trei sau patru, nu mai ţinea minte exact. Zâmbi când îşi dădu seama că, într-adevăr, se întâlnise cu o persoană cunoscută. Robb Elliot nu era decât cu câţiva ani mai în vârstă decât ea.

"Robb Elliot în persoană," spuse ea, ridicând din sprâncene apreciativ. "Am crezut că nu te vom mai vedea vreodată."
Îşi amintea cu drag de toate orele de Istoria Magiei pe când Robb le fusese profesor. Nu trecea nicio oră fără să râdă sau să se distreze. Îşi amintea că fusese foarte tânăr când începuse să predea şi că mai multe fete, din anul ei şi mai mari avuseseră ceva fantezii în legătură cu 'noul profesor de Istoria Magiei'.

Ei bine, acum că se gândea, nu le putea judeca, Robb era într-adevăr, un bărbat chipeş. Numai că ideea de a te îndrăgosti de un profesor sau chiar a avea o relaţie cu unul fusese şi încă era revoltătoare în ochii viperinei. Îşi dădu părul la o parte din ochi şi îi zâmbi din nou bărbatului, simţindu-se ciudat de fericită că dăduse peste el.
"Cum de te-ai întors?" întrebă viperina, punându-şi lejer mâinile în buzunarele de la spate a blugilor.

RE: pay to play - Vincent Thorbjörn - 19 Jul 2012

Începu să râdă la spusele fetei-femeii, la naiba, nu ştia cum să o vadă-, şi se bucură în sinea sa că nu fusese uitat. Pe vremea aceea, nici el nu ştia prea multe despre materia pe care o preda, aşa că, în loc să terorizeze elevii cu cunoştinţe vagi şi obositoare, încerca mereu să pună în scena tot felul de piese, sperând că aşa vor învăţa câte ceva-şi prin ei referindu-se şi la el-.
"Ehh, oi îmbătrâni eu, dar nu scăpaţi voi de mine", răspunse el, înlăturând gândurile despre romanul pe care îl continua în minte.

Auzind întrebarea lui Lexie, se gândi o clipă, încercând să-şi aducă aminte ce făcuse în ultimii ani. Se refugiase în scris şi în ziarul pe care plănuia să-l facă şi mai bun decât era deja, Profetul Zilei.
"Dar cine spune că am plecat vreodată? Am fost mereu aici, în voi toţi, dar nu aţi avut cunoştinţă de mine, domnişoară Stryder. Domnişoară, da? Sper că nu voi fi nevoit să ţi te adresez cu doamnă", continuă.

Îşi aduse aminte de Lauren, şi de greşeala pe care o făcuse prin însuratul cu ea, fiind tânăr, neexperimentat şi vulnerabil. Oamenii din zilele astea se grăbeau tot mai mult cu căsătoriile, şi începea să se simta bătrân şi singur, deşi nu era deloc nici una dintre acestea două. Era în "floarea vârstei", cum se spune, şi întotdeauna putea găsi pe cineva cu care să-şi petreacă timpul.

RE: pay to play - Lexie Stryder - 19 Jul 2012

Lexie ridică din umeri. Destul de corect. La cât de absorbită fusese de propria viaţă în ultimii ani, nu era chiar mirată că nu se mai întâlnise cu 'domnul profesor Elliot' niciodată de când plecase de la castel. Când auzi întrebarea lui Robb, se gândi că poate nu exista nimic mai stupid pe lumea asta decât să te căsătoreşti la mai puţin de optsprezece ani. Şi tptuşi mulţi făcuseră acea greşeală. Şi la unii se dovediseră a fii alegerea corectă. Însă viperina prefera să aştepte.

Până când era mai matură şi era mai sigură pe ceea ce vrea. Voia să se căsătorească o singură dată, şi cu persoana potrivită.
"Ah, nu, nici nu se pune problema să fiu doamnă," spuse viperina cu un râset scurt. "Dar spune-mi Lexie, nu îmi plac formalităţile."

Aruncă o privire împrejur şi îşi dădu seama că era pe o stradă aproape pustie cu acel bărbat despre care nu ştia prea multe. Însă nu simţea nici urmă de frică.
"Hai la o plimbare," sugeră viperina, zâmbind. "Deci, spune-mi, ce ai făcut de când ai părăsit Hogwarts-ul?

RE: pay to play - Vincent Thorbjörn - 20 Jul 2012

Robb îi zâmbi blând, iar întrebarea ei îl puse pe gânduri. Fuseseră două momente când părăsise Hogwarts-ul, însă nu credea că se referă la primul. Oricum, căsătoria cu Lauren fusese o greşeală cât se poate de îngrozitoare, însă, într-un fel, nu o regreta. Fără ea nu ar mai fi învăţat să nu se arunce ca un prost în mariaje. Şi slavă cerului că nu făcuse şi Lexie această greşeală.
"După ce am plecat? Am publicat câteva nuvele-adică 2-, am terminat un roman, m-am angajat la Profetul zilei, unde luna trecută am fost avansat ca redactor-şef. Dar tu? Ai terminat şcoala?"

Era ciudat cum de îşi aducea aşa de bine aminte de ea, deşi îşi amintea de mulţi foşti elevi. Până atunci nu o sesizase prea mult la oră, dar acum era curios cum de îi tot venea în minte diverse faze şi momente cu ea. Perfect, acum se simţea şi ca un pedofil!

RE: pay to play - Lexie Stryder - 21 Jul 2012

Lexie încuviinţă apreciativ când auzi ce realizase Robb după Hogwarts. Nu era rău. Chiar deloc. Se gândi pentru o clipă de ce vorbise numai despre viaţa lui pe plan profesional, însă îşi alungă acel gânduri repde, dându-şi seama că nu ar fi fost chiar normal să vorbească despre altceva cu una dintre fostele lui eleve de la castel.

"Nu, mai am un an," răspunse viperina cu un zâmbet.
Viperina avea optsprezece ani recent împliniţi şi simţea că mai are multe de făcut înainte să se desprindă de şcoală, de castel şi de colegi.
Îşi încrucişă degetele absentă, jucându-se ca de obicei cu ele, un obicei deprins de când fusese la orfelinat şi îi era frică să nu facă ceva şi sa dea foc clădirii din greşeală. Nu ştia exact de ce, însă se simţea exact la fel, ca şi cum ceva ar fi putut lua foc exact între ea şi Robb, ceva ciudat, care, pe de o parte o speria, şi pe de altă parte o încânta mai mult decât orice altceva.

"Oricum, plănuiesc să mai rămân ceva timp la Hogwarts pe postul de profesoară de Poţiuni," punctă viperina cu un zâmbet. Era destul de mândră că reuşise să capete o slujbă atât de buna pentru o fată abia trectă de pubertate şi iniţializată în lumea adulţilor.

RE: pay to play - Vincent Thorbjörn - 22 Jul 2012

Dădu apreciativ şi încurajator din cap când auzi cât de norocoasă era Lexie, şi se gândi că trebuia să fii foarte bun pentru a obţine un asemean post la Hogwarts. Poţiunile nu erau şi cea mai uşoara materie posibilă, din contră, era una foarte grea, şi care avea nevoie de multă pricepere şi isteţime.
"Bravo ţie, e destul de greu să obţii postul ăla la vârsta ta"

Având în vedere că Lexie mai avea un an până la absolvire, se simţea şi mai pedofil plimbându-se cu ea, deşi fata era majoră. În plus, nu avea nici o intenţie cu fosta sa elevă, aşa că aceste sentimente nu erau deloc întemeiate. Şi totuşi, se simţea destul de aiurea.
"Ţi-ai găsit vreun amorez la Hogwarts?"se auzi el întrebând, după care îşi dădu mintal o palmă. Uneori putea fi complet lipsit de tact.

RE: pay to play - Lexie Stryder - 22 Jul 2012

Lexie îi mulţumi din priviri pentru felicitări, apoi se uită prin vitrinele magazinelor cu o slabă intrigare. Nu se putu să nu zâmbească când îi auzi întrebarea lui Robb. Îşi drese glasul, simţindu-se uşor incomod. Nu se obişnuise să vorbească despre viaţa sa amoroasă cu nimeni, singura căreia îi mai împărtăşea acele lucruri fiind Isa.

"Ei bine, nu, mulţumesc că ai subliniat asta," glumi viperina, încercând să fie diplomată şi, totodată prietenoasă. Încă se simţea ca şi cum ar fi vorbit cu unul dintre profesorii ei, însă spera ca acea senzaţie să dispară cât de repede. Era cu cel mult cinci ani mai mare decât ea, ceea ce nu era chiar puţin, însă nu suficient de mult încât să se simtă ca şi cum ar fi trebuit să îl ea cu formalităţi.

Strâmbă din nas gândindu-se că, probabil, ca toţi oamenii cu care se întâlnise, Robb o credea o adolescentă care nu ştia ce e bine pentru ea, zăpăcită şi nehotărâtă, condusă de hormoni. I se îmtâmplase şi înainte. Îi plăcea să fie 'cea mică', însă s-ar fii bucurat de puţină consideraţie din partea unor adulţi care nu reuşiseră până atunci să facă ce făcuse ea. Bine, aici nu era vorba de Robb, pe el îl aprecia enorm, doar că voia să nu se simtă ca o fetiţă.
"Este evident că nu ştii cum e, însă persoanele de sex opus nu sunt chiar foarte impresionate de cum arăt," spuse viperina, înainte să se poată opri.

Lexie era foarte mulţumită de cum arăta, însă ştia că nu era o regină a frumuseţii. Faptul că insinuase că Robb era mai mult decât arătos o deranja acum. Ce o apucase?

RE: pay to play - Vincent Thorbjörn - 23 Jul 2012

Simţi un val ciudat de uşurare când auzi că Lexie era liberă, şi se înjura în gând pentru asta. Ce făcea el? Se dădea la fosta lui elevă, care încă mai era elevă? Mdah, îl apucase nebunia.

Începu să râdă când auzi comentariul tinerei, şi o privi analitic câteva secunde. Nu era o persoană care să facă furori, însă arăta bine şi mai avea încă aerul acela copilăresc, amestecat cu maturitatea şi senzualitatea feminină care punea stăpânire pe ea. În doar câteva minute de când se reîntâlniseră, îi deveni tare simpatică, şi bănui care era motivul, însă deocamdată nu dori să recunoască. Mai târziu.
"Crede-mă, am văzut fete mult, dar mult mai hidoase decât tine care aveau o listă lungă de pretendenţi în spate. Însă ai dreptate, eşti urâtă, foarte. Eşti atât de urâtă încât ochii mei mă înjură cu fiecare clipă care trece uitându-mă la tine", glumi el, încă râzând.

Făcu o pauză, uitându-se la norii care se întunecau pe cer.
"Eh, vrei să punem pariu că în aproximativ 20 de minute începe să plouă?"