Darkmark RPG Forum
A woman's worth - Printable Version

+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Coltul Creativ (https://www.darkmark.ro/f-coltul-creativ)
+--- Forum: Writers' Hangout (https://www.darkmark.ro/f-writers-hangout)
+--- Thread: A woman's worth (/t-a-woman-s-worth)

A woman's worth - Kurt F. Malfoy - 22 Jul 2012

Da,m-am intors,destul de repede,intr-adevar,insa nu ma puteam abtine ^^" Anyway,postez deocamdata introducerea

[Image: tumblr_m74w3lF2Ph1rtkvgdo1_500.jpg]

'Cause a real man knows a real woman when he sees her


Introducere
  • - Doar nu cumva...?
    - E sclipitor si a costat o avere. Ar trebui sa fiti fericiti.
    Melody continua sa isi miste mainile,sa gesticuleze,chiar sa bata din palme doar pentru ca domnul si doamna Kroetz,dragii ei parinti,sa observe superba bijuterie. In entuziasmul ei,incurajata fiind de spiritul euforic oferit de catre idee,de catre momentul respectiv in sine,tanara avea dreptate. Inelul cu perle care costase 3000 de lire chiar era frumos. Pacat ca barbatul care i-l oferise spre a-i deveni sot nu era chiar pe placul celor doua creaturi care ii dadusera viata acelei frumoase zeite. Dupa ce nici comandantul si nici sotia lui nu schitara vreun zambet,vreun gest de multumire sau incantare,Melody realiza ca ceva nu era la locul lui. Luni de zile incercase sa ii faca sa il placa pe Benjamin Weltberg,un tanar comerciant evreu,insa din cauza rasismului si a convingerilor religioase,parintii erau de neinduplecat. Acum faptul era consumat caci tanara deja intocmise lista cu invitati si isi comandase o rochie de mireasa,croita dupa ultima moda.
    - Tocmai am iesit din razboi si tu vrei nunta? intreba domnul Kroetz extrem de iritat
    - Din moment ce nu mai exista sanse ca unul din voi sa moara - din pacate - m-am gandit ca ar fi bine ca eu si Ben sa ne unim destinele.
    - Si consideri ca o fata de conditia ta ar trebui sa devina femeia unui evreu fara viitor?
    - Imi pare rau sa te dezamagesc,tata,insa nici numele nostru nu este foarte britanic.
    Domnul Kroetz se inrosi la fata si,printr-un singur salt se repezi langa fiica lui,luand-o de brat. Melody compara gestul cu cel al unui leu care isi ataca prada. Tatal ei era la fel de indraznet si curajos precum regele animalelor dar la fel de lenes si nechibzuit,lasand femeia sa rezolve toate problema,repede si radical,el folosindu-se mai degraba de furie,de agresivitate. Se inrolase in armata si devenise comandant numai din cauza spiritului sadic cu care natura il inzestrase si pe care i-l oferise si unicului fiu,Walter,care din fericire nu era acolo in acea clipa,in caz contrar,cealalta mana a lui Melody ar fi fost stransa de tovarasul ei de joaca cu care impartise acelasi pantec si alaturi de care venise pe lume in acelasi timp.
    Fata incerca sa se smulga din stransoare,doamna Kroetz rugandu-se de sotul ei sa isi ierte copilul pacatos si repezit si de data aceasta. Femeia era la polul opus. Era o fire pasnica,bisericoasa si extrem de usor de influentat. In timpul razboiului cateva vecine si prietene bune din inalta societate ii spusesera ca armatele lui Hitler aveau sa ocupe absolut totul,inclusiv Marea Britanie si nordul Statelor Unite pana in luna septembrie a anului respectiv iar femeia le crezuse atat de sincer incat noaptea incepea sa vorbeasca in somn numai despre asta. Urmasera cateva saptamani in care nu-si luase ochii de pe gemeni si in care ii scrisese zilnic sotului ei. Desigur,dupa cum istoria ne spune,cuvintele au ramas doar cuvinte si temerile doamnei Kroetz,doar temeri.
    - Si cum ti-a oferit acest inelus,fetito? L-a furat cumva? Sau a ucis pentru el? Haide,stim amandoi cat de corect este el.
    - El macar nu a ucis un om nevinovat doar pentru ca a refuzat sa i se supuna.
    Barbatul ii dadu drumul brusc,privind-o si mai furios,mai animalic. Daca nu ar fi fost tatal ei si daca nu ar fi avut o reputatie de aparat,atunci probabil ca ar fi calcat-o in picioare. Un singur lucru ura acel om si anume nesupunerea. Si din cauza nesupunerii ar fi fost in stare sa distruga toata populatia Terrei,caci in viziunea lui,in conceptia lui bolnava,pana si regina ar fi trebuit sa zica 'Da' hotarat in fata lui si sa ii accepte ideile si planurile fara macar a sovai o clipa. Din fericire nici unul din cei doi copii ai lui nu aveau o astfel de gandire,atat de egocentrista si auto-distructiva ci dimpotriva,preferau sa ii lase pe altii sa straluceasca. Dar daca nu se afisau,daca nu se laudau cu meritele lor - reale sau inchipuite - nu insemna ca nu aveau o importanta. Ei lucrau din intuneric si atunci cand isi duceau munca la capat,intindeau o capcana mortala. Subtilitatea era calitatea de baza a tinerei Melody,astfel si reusise sa se logodeasca cu Ben fara a atrage atentia.
    - Spuneti mereu ca le sunteti superior germanilor fiindca armata noastra i-a infrant. Da,le-ati fost superior din punct de vedere militar,domnule,insa daca ati preluat aceasta doctrina,daca antisemitismul este lucrul dupa care va ghidati si dupa care hotarati fericirea fiicei dumneavoastra,atunci va pot spune ca nu sunteti cu nimic mai prejos decat un soldat simplu care apasa pe tragaci si ia viata unui biet detinut de la Auschwitz.
    Aceasta fusese picatura care umpluse paharul. Comandantul Kroetz se intoarse cu spatele la ea,indreptandu-se catre masuta pe care se afla sticla cu irish whiskey si cele doua pahare. Isi turna din continutul alcoolic,golind paharul in mai putin de cateva clipe apoi isi atinti privirea asupra fiicei si sotiei lui. Prima,atat de mandra si hotarata,cu parul blond-satent cazandu-i frumos pe umerii rotunzi,in rochia de un roz pal,simpla,dar atat de potrivita pentru trupul ei alb,feciorelnic. Cealalta,trecuta de varsta tineretii si a frumusetii,dar fiind idealul sotiei perfecte - credincioasa,supusa si iubitoare. Prima,frumusetea divina. A doua,sufletul cel mai cald. Barbatul realiza brusc un lucru,un lucru important ce ii fura un zambet sardonic si totusi admirativ de pe buze.
    - Ma intreb ce zei m-au blestemat?! Fratele tau e moale si incearca sa para puternic iar tu esti atat de dura,atat de calita desi ai numai douazeci de ani. De ce nu te-ai nascut baiat,Melody? Si numele tau,pana la urma,e atat de femeiesc. Ironic,nici nu ai ureche muzicala.
    - Ba da,tata. Am ascultat cantecul gloantelor si a mortii de la mile departare. Nu tu sau mama m-ati crescut,ci acesti sase ani in care m-am format cu frica de a pieri dar si onoarea ca as face-o pe pamantul meu,cu sufletul si gandul la Regina si la Tara.
    - Si totusi,te oferi cu atata ardoare unui strain.
    - Un strain care a devenit protestant si care mi-a zis ca si-ar schimba pana si numele de dragul meu.
    Ambii parinti o privira extrem de uimiti. Se simteau flatati si totodata socati. Se asteptau ca fiica lor sa fie nevoita sa faca o asemenea schimbare cand in fapt era invers. Sotia generalului ridica privirea inspre Cer si Il intreba daca aceea era voia Lui,daca ii era dat unicei sale fiice sa se intoarca catre El,catre poporul israelit,poporul Tatalui Suprem. Oh,cum de nu se gandise la asta? S-ar fi unit cu un om din Tara Sfanta,ar fi fost unul din cei mai buni si mai iubiti copii ai lui Dumnezeu. Dintr-o data,parca nu i se mai parea atat de ingrozitoare situatia. Sotul ei,insa,era de neclintit in hotararea lui. El nu isi dadea fiica unui om care nu stia ce era razboiul,care de abia isi incepuse o afacere si care nu reprezenta o persoana pe care sa te poti baza.
    - Nu.
    - Poftim,John,ai innebunit? sari mama fetei
    - Nu,doamna mea,nu. Alege,copila,o data pentru totdeauna : noi sau el?
    Melody ii privi si,oferindu-le un zambet larg,mandru,ca si cum ar fi invins o lupta in arena sub privirile cezarului,le raspunse,fara a sovai:
    - Deja imi e dor de voi.


RE: A woman's worth - Ivy Thibault - 22 Jul 2012

  • E superb Love
    Melody e un personaj foarte bine definit, complex, cu un caracter puternic, extrem de Anca-ish.
    Părinţii ei sunt genul de părinţi ai copiilor răzvrătiţi, genul de părinţi care ar vrea să facă totul pentru copii lor, care nu i-ar lăsa să îşi trăiască viaţa.
    Despre Ben nu am apucat să îmi fac o părere, însă povestea pare promiţătoare şi aş vrea să văd ce se întâmplă mai departe Love.


RE: A woman's worth - Aylee L. Lovel - 22 Jul 2012

In primul rand, lasa-ma sa te felicit ca ai inceput deja un nou fic. Eu scriu la al meu din an in paste, pe cand tu le scoti pe banda rulanta. >Happywide<
Ceea ce m-a atras prima oara la el a fost titlul, indicatorul faptului ca urmeaza un fic cu personajul principal feminin, rar vazut la tine. Nu e prea bine sa incepi cu dialog, insa la tine nu m-a deranjat, ba chiar mi s-a parut potrivit. Imi place de Melody, ea fiind atat de diferita de restul personajelor tale. O femeie uternica, tanara, independenta, care stie ce vrea si nu se multumeste cu mai putin. Imi place de asemenea si faptul ca ti-ai plasat actiunea dupa al doilea razboi mondial, una dintre perioadele mele favorite. O introducere foarte promitatoare la care ii astept continuarea >Happywide<

RE: A woman's worth - Lexie Stryder - 22 Jul 2012

Ei bine, fetele au cam spus totul.
Melody e o zeiţă a frumuseţii din câte am observat, însă care nu e doar un chip frumos, ci şi o minte ageră şi o fire independentă şi puternică. Faptul că îşi înfruntă părinţii atât de direct, că este pregătită să plece de lângă ei pentru o viaţă cu logodnicul său o caracterizează ca fiind curajoasă şi încrezătoare, două dintre calităţile necesare pentru o femeie puternică.
Îmi place perioada pe care ai ales-o pentru acest fic, multitudinea de personaje pe care le-ai prezentat doar în introducere şi povestea promite mult, mai ales dacă e în mâinile tale.
Felicitări! >Happywide<

RE: A woman's worth - Agnes Marie Lovel - 27 Jul 2012

  • In primul rand ma fascineaza comportamnetul hotarat al lui Melody.Love
    In al doilea, ador gemenii frate/sora. 8-> my fav. Banuiesc ca Melody este Fecioara.. nu banuiesc. As pune pariu.Finna

    Cazul este clasic, insa scris de tine pare unic. Cum devine fiica renegata, pentru dragostea vietii ei.. este uau. Am incercat sa mi-o imaginez eu, insa vazusem deja poza si mna.. slabe sanse. Dupa cum stii, cred ca voi citi ficul asta pagina cu pagina, plus comentarii, devenind astfel o cititoare fidela. Te-ai ales cu o cititoare fidela a ficurilor tale. Da, ma mandresc.:>
    Succes in continuare!;*


RE: A woman's worth - Kurt F. Malfoy - 28 Jul 2012

@ Kate: Nu,nu e ea asa...ca in poza. Aia era doar copera,ca sa zic eu. Tiparul de real woman. thanks.
  • @Lexie,Ivy,Aylee: mais thank you. sunteti foarte dragute. apreciez.

    cap. 1 vine in cateva zile ^^

    edit : uite,a venit

  • Cap.1: Predestinati

    Iesi din casa cu maini tremurande,simtind parca cum greutatea inelului ii apasa pe degete,ii zdrobea carnea,oasele. Nu isi dorise sa se termine asa,la urma urmei,niciodata nu se termina bine,insa macar acum isi dorea alta viata. Sa fii copilul unui comandant nu era ceva extraordinar,ci dimpotriva. Vedeai fetele de la bacanie luandu-si tatal in brate,sau fiicele florareselor. Fiecare copil avea un tata,dar tatal ei era plecat mereu. Amitirea copilariei nu fusese niciodata un balsam impotriva durerii,ci o otrava,o intepatura care facea ca zilele de chin sa devina interminabile. Asa ca atunci cand ajunse la varsta maturitatii,Melody se gandise ca cel mai bine ar fi fost sa fie fericita,departe de gandul razboiului,departe de gandul razbunarii.
    Vroia sa traga pe cineva la raspundere pentru lipsa unei copilarii normale. Fiecare duminica la biserica,in rochita crem,fiecare rugaciune soptita,cu un ton pios,dar prefacut in esenta,fiecare discurs patriotic care umplea ochii celorlalti cu lacrimi. Nu,nu vroia sa mai fie fetita din trecut,vroia sa fie femeia prezentului si sa dovedeasca faptul ca se putea mai mult. In bratele lui Ben se putea intampla orice asa ca deschise usa casutei de pe strada principala si se arunca in bratele lui scheletice,negricioase. Parul lui brunet ii cadea pe frunte iar ochii de culoarea jadului o priveau plini de speranta si fericire. Ceea ce nu le spusese parintilor era ca Ben se imbolnavise si ea trebuia sa aiba grija de el.Dorinta de a se casatori aparu atunci cand aflase ca nu se mai putea face nimic si ca barbatul vietii ei se stingea,incet-incet. Era dureros,dar inca o luna insemna eternitatea pentru ea,acea eternitate pe care trebuia s-o traiasca langa el,s-o guste,s-o faca una cu fiinta ei,sa se daruiasca lui intru-totul,caci nimeni si nimic nu avea sa-i mai desparta daca boala si grija aveau sa para miere si zahar,o usurare,nu un chin.
    Ben se intinse incet pe pat,cu Melody la pieptul lui. O privi indelung. Buclele ei usoare se odihneau pe pieptul lui iar bratele albe precum laptele il prinsera intr-o stransoare ce trada durerea si disperarea. O iubea. O iubea mai mult decat pe el insusi,mai mult decat orice altceva. O iubea caci ea era fecioara lui,ingerul lui pe care avea sa-l transforme in femeie imediat dupa ce aveau sa-si uneasca destinele. Cu parul ravasit,cu privirea plina de mila si adoratie,Benjamin o vedea ca fiind cel mai minunat lucru care i se putu intampla vreodata,cea mai perfecta fiinta.
    '' Parintii mei au spus nu,iubitule. Au spus nu.''
    '' Nici nu ma asteptam la altceva,sincer sa fiu.''
    Melody il stranse si mai mult,de parca urma sa vina ultima clipa,ultima suflare a iubitului ei. Putea muri oricand. Doctorii spuneau ca e tuberculoza,ca se declansase in urma faptului ca nu avea grija de el,ca locuia intr-o casa derapanata,nu intr-una cu conditii relativ bune. Melody dadea vina pe parintii ei,pe faptul ca il suparasera si venise in casa lor pentru a ii trage la raspundere,dar dupa nunta. Si-ar fi dorit sa ii induplece,sa le castige increderea apoi sa spuna ca il deranjasera pe Ben si cand acesta ar fi murit,sa spuna ca ei erau criminalii,ca ei il imbolnavisera,si ca era vina lor. Insa comandatul Kroetz ii daduse planurile peste cap si acum era clar ca numai din cauza conditiilor de trai,Ben era bolnav,la doar treizeci si ceva de zile departare de un deces dureros,sfasietor.
    '' De ce sa ne casatorim? La urma urmei,tot o sa raman vaduva.De ce?''
    '' Vrei sa iti gasesti pe cineva dupa ce mor eu? Ai spus ca ma vei iubi pana ce tu vei muri.''
    Melody ii puse mainile pe chip,mangaindu-l. Avea ceva exotic,ceva fascinant in adancul lui,ceva interzis. Si-l dorea atat de mult,pentru eternitate,insa din pacate asa ceva nu era permis. Destinele lor se intersectasera intr-un punct si continuara inspre fatalitate. El era veriga slaba,stiuse asta dintotdeaua. Insa nu vroia sa il faca sa se simta astfel caci el era tot ce conta. Nu ea,nu viata,nu parintii ei. Ci numai el. Ii saruta deci crestetul,spunandu-i:
    '' Vreau sa ne casatorim in seara aceasta.''
    '' Dar Melody...''
    Isi indeparta rochia incet,lasandu-l sa-i exploreze corpul,goliciunea feciorelnica. El,ingrozit,incerca sa scape insa ea il urma,rugandu-l sa o faca a lui. Dorinta carnala nu fusese niciodata ceva ce el avusese vreodata,ci dimpotriva. Melody era reala,Melody vroia pasiunea trupului,nu a spiritului,din pacate. Asa ca nu avea decat sa ramana in fata lui,sa il ademeneasca. Lumanarile se stinsera si noaptea le apartinuse,incepand cu un sarut.

    ***

    Asta fu tot ce isi mai amiti dupa ce femeile o tinura ca sa nu se arunce dupa el in groapa. Inca il vedea intins pe pat,tusind. Sangele ii atinse chipul,ea se manji toata si promise ca nimic nu avea sa-l inlocuiasca. Ii promise ca avea sa fie primul si ultimul. Ca timpul avea sa ramana in loc din acea clipa. Palariuta ei cu plasa neagra,brodata,ii cazu de pe frunte si simti nevoia sa isi sfasie hainele,pielea,carnea,sa isi inlature organele din corp. Auto-mutilare,auto-condamnare. Sotii Kroetz nu fusesera chemati la inmormantare. Nu ar fi venit,indiferent daca Melody ar fi clacat ca acum sau ar fi ramas calma,asa cum ar fi trebuit sa se intample. Nu,nu vroia catusi de putin sa renunte la statutul de femeie a lui,vroia sa fie femeia lui Bejamin,un comerciant evreu,detestat de toti,nu fiica lui John Kroetz,comandant de armata,care luptase impotriva germanilor.
    Reusira lacrimile fierbinti. Se simtea aruncata intr-un abis.
    '' De ce eu,Iisuse,de ce eu? De ce eu si nu...''
    Dar nu auzi ce avea de spus caci in final sa o inlature de langa groapa,nu inainte de a arunca un trandafir alb pe capacul sicriului,promitandu-i ca avea sa ramana mereu a lui.
    Unii cunoscuti se gandira chiar ca Melody innebunise insa nu era asa. Melody,in ciuda spasmelor si a starii isterice pe care o avea,era mai lucida ca niciodata. Se aseza la masa,servi -caci rugase invitatii sa ramana sa manance in casuta ei - apoi,dupa ce ei plecara,facu ceea ce isi dorise de mult: isi indeparta rochia,isi desfacu parul saten-blond,extrem de ravasit si se privi in oglinda. Slaba ca un cadavru,cu ochii rosii si pielea mai alba ca niciodata. Incidentul nu-i rapise din frumusete,ci dimpotriva,o adusese de la frumusetea unei zeite la cea normala,care fura ochiul majoritatii masculine. Pacat ca isi dorea sa ramana singura pentru totdeauna,pacat ca viata ei nu mai avea sens. Se ridica deci de pe scaunel,plimbandu-se goala prin odaita. De abia de vedea pe unde umbla,caci privirea ii era impaienjanita si mainile continuau sa tremure,incalzite din cand in cand de ramase impietrita,cautand prind gramada cu rufe murdare. Rochia de luna trecuta era imbibata in sange,cea de acum,era curata. Isi atinse abdomenul si incepu sa planga,de fericire si teama,deopotriva.