OOC: Julieta A. Thibault și Jenet A. Vandalism :3

IC: Se plictisea?Da.Se plictisea,îngrozitor,viața ca și fantomă nu era atăt de interesantă pe cât crede lumea,înafara faptului că poți speria oamenii incredibil de ușor nu era nimic noi.De fapt,vrăjitori,toate creaturile se sperie atât de ușor,erau niște ființe incredibil de slabe,fără vlagă.Îi plăcea că încă are putere,simțea însă că scădea pe zi ce trece,având în vedere că nu prea exersase.Statui,nu se putea baza doar pe distrugerea acestora,însă fata încă menținea conexiunile cu dementorii,avea nevoie de informații noi,picante.Lucruri care să îi mențină atenția,știa că era aici doar pentru a face pe fata cea bună doar pentru a afla noutățile și punctele slabe ale școlii.Jenet se îndepartă de fereastră,mergând lângă un dulap unde era mai multă sticlărie,cristal,preferata ei,scotea un zgomot ieșit din comun,drăguț pentur ea.Și astfel începu să spargă câte un pahar,unul după altul,începând să râdă ușor.

În jocul ei prostesc nu dădu ascultare vorbelor fetei la început,deoarece nici numai era atentă la ceea ce se întâmpla în jurul ei.Când se opri,se uita prin mica încăpere,înghițind in sec când văzu o persoană acolo,dându-și ochii ușor peste cap.O analiză ușor nu putea să iși dea seama ce era cu ea și nici de la ce casă venea,având în vedere că nu purta uniforma.Mereu o induceau în eroare elevii ca ea,nu era ghicitoare ca să știe de la ce casă provine tânăra faptură.Se îndreptă rapid spre ea,unul din lucrurile bune când ești fantomă,faptul că te poți mișca repede.Oprindu-se la câțiva centrimetri de aceasta,uitându-se la ea cu o sprânceană ridicată.
De ce?
Întrebase îngândurată,sau cel puțin așa vroia să pară,deoarece răspunsul venea de la sine și îl știa și ea.In fond,erau ectrem de puține persoane cărora le plăcea gălăgia și extrem de multe cărora le plăcea liniștea,lenevia mai exact.
Ah,de la ce casă provii,tânără fată?
Pentru binele ei trebuia,nu era obligată să nu spună "cercetașii"

OCC: Scuze că a durat atât,doar că am fost plecată la mare :3

IC: O ascultă pe fata asta până când firul întâmplărilor se rupse,pentru o clipă Jenet înțepeni,uitânnd unde și de ce se află în acel loc.Cercetași.O spuse atât de repede și plină de încredere încât un fior de ghiață îi străbătu șira spinării.În fond care era vina ei la ce casă fusese sortată?Era decat o vrăjitoare,nimic inedit.Totuși casa din care provenea o scotea într-adevăr în evidența.
Brusc,se trezi la realitate și asta datorită unui fulger.Afară era furtună și încă una nu foarte frumoasă.Îmghiți în sec,apo își aprinse o țigară.Îi urmări fiecare mișcare a fetei,fuma,interesant,având în vedere că nu mulți de aici nu o fac.Avea gesturile unei fete bine crescute dar totodată impertinente.Și așa nu e bine să judeci un om după primele vorbe,indiferent de casă,din pacate tocmai asta îi încețoșă mintea roșcatei,casa.
Îți place?
Întrebase scurt,cu o ușoară urmă de curiozitate,speră ca își va da seama la ce se referea,fară să mai fie nevoită să explice.Era o fire care îți pierdea răbdarea foarte ușor,poate mult prea ușor,lucru care nu o ajută prea mult în viața.Nu se așeză lângă ea,ci trecu prin ea,ca mai apoi să revină fară nici o explicație.Ba da,era una.Nerăbdarea.

Știa. Era sigură că tânăra nu îi înțelese întrebarea cu adevărat, nu o putea învinovăți pentru acest lucru, ar fi fost total nedrept și lipsit de sens. Încă de când era o simplă vrăjitoare care abea pășise pe meleagurile Hogwartsțului cu un pachet de vise mărețe într-o mână și în cealaltă o simplă baghetă, încă de pe vremea aceea avea pretenția să fie înțeleasă fără să spună prea multe. Avea răspunsuri mereu pregătite, bine gndite fiind gata pentru orice, iar întrebările punea persoana cu care purta o conversație mereu încurcau și lăsau cealaltă jumătate de întrebare în aer. Era acolo, undeva, suspendată de ceea ce nu se vede și crede. Se gândi la răspunsul tinerei cercetașe, care interpretase cu totul greșit. Îi plăcea să fumeze, era unul din viciile care îi acaparau din ce în ce mai multă lume, din păcate, pe jumătate era ca ea când era în viață. Jenn se întrebă de ce nu îi plăcea furtuna, era atât de minunată și maestoasă, incredibila, astfel îți crea iluzia de putere fără sfârșit. Defapt o parte din ea credea asta, iar cealaltă că era mai mult semnul unui sfârșit brusc. În ceea ce o privea pe ea, sfârșitul l-a simțit deja, destul de răspicat și bursc, fără niciun advertisment. Nu vroia o moarte ușoară, ci una demnă de statutul de vrăjitoare, pe care desigur că o onora. Dar un blestem îi înconjura sfârșitul, faptul că acuma era o fantomă nu era pe lista ei de ”lucruri de făcut după moarte”. Defapt, nu se afla nimic pe acea listă.

Cum e să fi fantomă? aceasta întrebare i se învârti amețor prin cap, un fior rece cuprizându-i întreg corpul. Pentru câteva clipe înțepeni în loc, ce putea să îi răspundă? Nu știa exact, dar a cam călcat-o pe coadă acea cercetașă mult prea curioasă pentru vârsta ei. Nu e de mirare că se supărase atunci când stătea pe ea practic, se ridicase nervoasă, deși în gândul ei încerca să se aduce, cât să nu explodeze pe acolo.
O e minunat. E incredibil să nu poți face nimic, să nu fi capabil să bați un nesuferit de copil cu întrebări mult prea dubioase.Nu uită nici întrbare dininte, cu răspunsul schimbat, doar, că se gândi cum să o formuleze cât să înțeleagă și ea.
Nu. Mă refeream dacă îți place să fi la cercetași, dăă! Își închise ochi pentru câteva clipe, frecându-și tâmplele, nu ave rost, se putea enerva și încă foarte ușor, însă nu simțea cu adevărat starea de nervozitate. Câteodată o copleșea și simțea că ar fi înstare de orice, numai să treacă odată în lumea celor care nu cuvântă.