+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Imprejurimile Hogwarts-ului (https://www.darkmark.ro/f-imprejurimile-hogwarts-ului)
+---- Forum: Padurea Interzisa (https://www.darkmark.ro/f-padurea-interzisa)
+---- Thread: Past and Present Dangers (/t-past-and-present-dangers)
Past and Present Dangers - Ema Snow - 04 Sep 2012
Past and Present Dangers
Rosalie & Ema
Rosalie & Ema
The past is always after you, no matter what you do...
’ De ce am vorbit despre asta?’
Cand intrebarea a aparut prima oara in mintea Emei, raspunsurile se invarteau in jurul aceleiasi teme: trecutul a devenit o problema pentru ea, tanara nu mai poate sa ramana asa cum era si, chiar daca devenise mai rece, mai distanta, in anul pe care il petrecuse in afara Hogwarts-ului, putea sa se reincalzeasca. Cand intrebarea pur si simplu nu mai murea, Soimeanca a devenit creativa, incercand sa se distreze macar. ’ De ce? Pentru ca nu bei suficient alcool!’. Neah… Nu era in genu’ ei. Ema nu bea. Intr-un final, a invatat ca ea nici macar nu astepta un raspuns. Deja il stia, dar enervarea si, de ce nu, agonia o fortau sa dea glas intrebarii la nesfarsit.
Tanara isi ridica privirea spre crengile inalte. Da, intotdeauna se putea baza pe linistea din Padurea Interzisa si pe protectia umbrelor de aici. Oare de cat timp mergea ca o naluca printre copaci? Nu-si putea da seama si, ce-i drept, nici nu prea o interesa. Venise aici ca sa-si limpezeasca mintea. Galagia din Turn nu o ajuta si nici nu prea o atragea ideea de a porni in cautarea unei camere sau sali de clasa goala. In plus, aerul proaspat ii facea bine, iar Ema adora mirosul umed al rasinii coniferelor dupa ploaie. Furtuna se terminase de ceva vreme, asa ca Soimeanca nu mai asteptase si pornise hai-hui pe domenii. Cu fiecare pas grabit pe care-l facea, Ema isi simtea nervii calmandu-se. Desi, spre surprinderea ei, dormise chiar bine in timpul noptii, fata se simtea de parca tocmai o pocnise cineva cu un ciocan urias in cap. Se simtea obosita psihic. Si mai era si ceva in aer, un fel de tensiune, ceva de care Ema se indoia ca ar fi din cauza furtunii.
RE: Past and Present Dangers - Rosalie Vivienne Alden - 04 Sep 2012
Rosalie, Rosalie .. De ce avea din nou acea stare de tensiune continuă? Nu se mai simţise atât de nesigură pe ea încă de când se încheiase povestea cu Tomas Porrin. Avea o stare de agitaţie şi ştia că poate să şi-o stăpânească într-un singur fel : Pădurea Interzisă. Ori avea sa îşi revină, ori să se simtă şi mai constrânsă de problemele din jurul său. Partea cea mai ciudată era însă, că nu ştia care erau acestea. Era extrem de întuneric, dar acest lucru nu o mai speria de foarte mult timp. Singura făclie care mai exista prin împrejurimi era măreata lună care se încăpăţâna să rămână trează, spre bucuria Şoimencei. Nu putea să spună că îi era teamă, trecuse prin atât de multe în ultimii doi ani, încât nici cea mai josnică lovitură nu ar putea-o doborî în acel moment. Înaintă către pădure cu capul îndreptat către cer. Nicio stea .. să fie oare semn de ploaie? Sau de ceva mult mai rau ..? Timpurile întunecate să se fi întors? Prea multe întrebări şi nici măcar un răspuns de consolare. Nici macar unul! Acum, în asemenea clipe voia să aibă un prieten alături şi nu se putea gândi la o persoană anume, deoarece mulţi fuseseră lângă ea la greu. Totuşi ..
"Auch" , rostise Rose împiedicându-se de o creangă. Auzise încă un foşnet în liniştea aceea înfiorătoare şi ştia că nu mai era de la ea fiindcă se oprise exact la timp înaintea unei căderi bruşte printre sute de alte crengi cu ..spini. O siluetă i se părea cunoscută, dar nu era sigură. Era o persoană pe care nu o mai văzuse de o bună bucată de vreme .. Să fi fost posibil? Să fie draga sa colegă, Ema? Ea .. care nu mai dăduse un semn de viaţă în atât de mult timp? Ea, care oricând îi fusese alături când avusese parte de cele mai mari probleme? Ea .. fosta şefă de casă a Şoimilor? Se apropie de ea încercând să desluşească ceva prin bezna nopţii. Într-un final îşi făcuse curaj .. şi o strigase. Trebuia să o facă.
"Ema?" O scurtă pauză . "O,Doamne! Chiar tu eşti." , strigase entuziasmată, dar se oprise subit observându-i faţa ..îngrijorată.
RE: Past and Present Dangers - Ema Snow - 04 Sep 2012
Isi incrucisa mainile la piept, privind mult prea des spre luna. Era atat de... mare si rotunda. Atat de pustie. Ema tremura scurt si impinse memoriile departe. Asa fusese luna de fiecare data cand o privise in momentele ei de singuratate. Nu, nu era bine. Ema nu fusese niciodata singura. Avusese atatea si atatea persoane care ii stateau alaturi si mai ales draga de Rose. Zambi stramb cand isi dadu seama ca, intr-un fel distant si sucit, cele doua erau un fel-de-zica-se rude. Nu, nu rude, mai degraba doua puncte comune dintre doua multimi cu extraordinar de multe elemente.
" Auch!"
Capul Emei se misca cu rapiditate spre directia sunetului si se incrunta violent. In minte ii veni imaginea unui lup care isi dezveleste coltii, dar incerca sa o alunge din minte. Ceva mai usor de zis decat de facut. In ultimul an se bazase atat de mult pe instincte incat se trezise maraind - Dumnezeule, maraind! - la unul din bobocii de care se impiedicase in prima zi de cand se intorsese.
Isi miji ochii, incercand sa desluseasca silueta. Iar apoi isi auzi numele si chipul lui Rose se facu vazut printre copaci. Observa intr-o secunda schimbarea brusca din expresia fetei si simti schimbarea ei de asemenea. Ema trecu intr-o viteza ametitoare de la incruntatura ucigasa la surpriza si recunoastere. Si a urmat teama. Se intreba ce gandea Rose in timp ce asimila schimbarile: pometii evidentiati si palizi, ochii surprinsi si reci, cu umbre adanci sub ei, ridurile ce se formau usor pe frunte. Se simti batrana, foarte batrana. Insa, dupa trecerea socului, Ema zambi. Nu superior si fortat, ci cald, prietenos si relaxat. Zambetul vechii Eme. Se apropie de ea cu pasi mici, dar siguri.
" Rose... Rose... Rosalie!" si sari sa o imbratiseze.
RE: Past and Present Dangers - Rosalie Vivienne Alden - 04 Sep 2012
Răsuflase uşurată. Probabil cum nu o mai făcuse de ceva timp. Tresărise brusc, de parcă şuieratul vântului fusese atât de aproape de ea încât voia să îi şoptească ceva. Chicotise uşor realizând că fusese suflarea ei. Să se simtă din nou în largul său în Pădurea Interzisă i se părea incredibil, dar se pare că într-un final avusese dreptate. Partea bună începuse să iasă la iveală. Ema era aici şi nu îi venise să creadă că după atât de mult timp poate să îşi îmbrăţiseze vechea şi buna prietenă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum timpul nu ar fi trecut peste ele. După o lungă îmbrăţişare ca între două surori o dăduse uşor la o parte cu braţele pentru a o analiza. De ce arăta atât de ..obosită? Da, probabil că era cuvântul potrivit. Cu siguranţă aveau să îşi povestească multe, iar înfăţişarea Şoimencei îi confirmase asta. Nu se simţea bine şi era evident. Avea ceva şi bineînţeles că îi va povesti totul, cel puţin aşa spera Rose. Ea credea încă cu tărie că prietenia lor era la fel de puternică exact ca la început. După cum spuseseră ele odată .. ca două surori. Oftase brusc gândindu-se unde era acel butuc pe care se aşeza deseori când voia să mediteze .. înaintase câţiva paşi şi o chemase şi pe cealaltă fată cu ea. Zâmbise . Încă ştia locurile sale din pădure, deşi demult nu mai pătrunsese în întunericul ei.
"Hai să ne aşezăm .. Cu ce să începem? Ai multe să îmi spui, nu e aşa? Ce Dumnezeu e cu tine? Nu încerca să mă minţi . Ştiu că ai ceva, iar eu .. ştii ce am? Tot timpul din lume pentru a te asculta." , rostise Rosalie aşezându-se într-o poziţie gen 'yoga' pe acel butuc lat care îi permitea să facă orice mişcare fără a risca să se lovească. Îşi pusese mâinile sub bărbie în semn că era gata să asculte. Îi era dor de aşa o 'reuniune de familie' , o putea numi ea.
RE: Past and Present Dangers - Ema Snow - 04 Sep 2012
Ema nu zise nimic pentru o vreme, pur si simplu bucurandu-se sa-si gaseasca prieteno-sora sanatoasa. Dupa cate isi putea da seama, Rose se 'recupera' frumos dupa incidentul cu Porrin. Si, oricat de mult ura sa o admita, amandoua avusesera numai de castigat dupa toate intamplarile negre. Legaturile de prietenie se intarisera, cateva secrete reci ale trecutului lor li se deschisesera in fata, iar cele doua fete se intarisera. Puteau sa suporte multe ganduri negre si lovituri psihice si fizice. Ema aflase asta pe pielea ei, dar ignora gandul. Toate la timpul lor.
Rase cand Rosalie vorbi si ii arunca un zambet stralucitor, brusc foarte constienta de loialitatea dintre ele.
" Intotdeauna am fost ca o carte deschisa pentru tine, nu?" intreba Ema, inca zambind. " Pai cu ce sa incep?"
Ridica din umeri si se decise sa povesteasca totul in ordine cronologica. Stia ca Rose era membra a Ordinului, asa ca asta ii usura povestea foarte mult.
” Inainte de moarte lui Porrin..." Ema se stramba, realizand ca isi lasase prietena singura in acel moment teribil. Isi ridica privirea spre ea si incerca sa-si ceara scuze prin sclipirile din ochi. Nu stia cum ar putea sa o faca prin cuvinte, fara sa diminueze totul. Inghitit in sec si continua. " ... Am urmarit cateva piste ale Devoratorilor. Nu mai puteam sa-i dau de capat de aici si a trebuit sa ma retrag. Imi pare rau ca nu ti-am spus, dar daca mai stateam un singur minut, puteam pierde foarte multe." Spera ca Rose va intelege si o va ierta si pentru asta. " Si oricum nu puteam sa abat gandurile nimanui... Moralul meu era la pamant si daca mai puneam pe cineva in pericol, nu m-as mai fi suportat. In fine... I-am urmarit pana am fost prinsa in Irlanda"
RE: Past and Present Dangers - Rosalie Vivienne Alden - 04 Sep 2012
Uhm, probabil fusesera prea multe informatii pentru ea în doar câteva clipe. Nu întelesese prea multe, de fapt doar un singur lucru: urmarise Devoratorii Mortii. Bun, asa se explica faptul ca nu a fost lânga ea în clipa în care Tomas murise. Oricum, trecuse ceva timp de atunci si chiar voia sa uite, deci spera ca acest subiect sa fie închis cât mai curând, de îndata ce avea sa lamureasca totul cu Ema. Era sigura ca abia începusera explicatiile, deci mai avea timp destul sa asculte mult si bine de acum încolo. Din nou si din nou se forta sa zambeasca. Ea chiar spera ca nu va mai fi nevoita sa treaca vreodata printr-o astfel de stare sufleteasca, dar era clar ca nu putea fi linistita pana nu va afla toata povestea. Nu inteleg nimic, nu inteleg nimic .. , doar aceste cuvinte se repetau in mintea Rosaliei. Si oops, iar trebuia sa o ia de la inceput. De fapt, nu! Era necesar doar ca buna sa prietena sa spuna intreaga poveste cap-coada, chit ca avea sa dureze o vesnicie. Timpul era de partea sa, ceasul de la mana nu il mai avea si trebuia sa recunoasca faptul ca nici macar nu avea voie de el. Reguli pentru ea nu existau, iar restul .. ei , invatase ca timpul pe oricat de pretios ar fi ea trebuia sa il piarda, deoarece nu voia ca la batranete sa isi planga de mila ca nu a facut un lucru sau altul. Ba dimpotriva: sa planga din cauza ca s-au terminat toate momentele frumoase. Bun, un zambet sincer. Era un inceput,nu-i asa?
"Ok, continua. Chiar vreau sa stiu totul. Sunt extrem de curioasa si sunt sigura ca sunt detalii pe care chiar trebuie sa le aflu si eu." , bolborosise Rosie cu jumatate de gura, caci nici ea nu era foarte sigura de ceea ce vorbea. Ma rog, nu avea de gand sa taca din gura in caz ca mai continua, deci preferase sa o lase pe Ema sa vorbeasca. Era randul sau.
RE: Past and Present Dangers - Ema Snow - 04 Sep 2012
Ema inspira adanc pe nas, indreptandu-si spatele. Se pregati mental pentru ce avea sa urmeze si se stramba.
" Mda... Tocmai aflasem de planul pe care aveai sa-l pui in aplicare, cel pentru moartea lui... In fine. Asta cred ca m-a facut sa-mi pierd concentrarea. Eram pe o alee din Dublin, in mijlocul noptii si nu prea am fost atenta in jurul meu. Stateam acolo, asteptand ca unul din Devoratorii urmariti sa iasa dintr-o cafenea, dar cred ca s-a prins cine eram. Nu stiu exact ce s-a intamplat dupa aceea. E ca un fel de vartej de imagini... O durere surda in ceafa, niste vraji aruncate cu bagheta, alte vraji lovindu-se de un scut de-al meu, multe injuraturi si apoi intuneric. Cand m-am trezit eram in ceva ce semana al naibii de mult cu o camera subterana. Nu puteam sa-mi misc mainile si oricat de mult ma straduiam, nu reuseam sa ma eliberez din stransoare." Se opri sa se strambe iar. " Nu am fost niciodata grozava la vrajile non-verbale, nici macar cele in Limba Veche. Ei.. Aici am pierdut cel mai mult timp. Desigur, am auzit o gramada de intrebari la care Devoratorii vroiau sa le raspund. Intrebari despre Ordin in principal, despre Hogwarts si despre Porrin. Ai avut dreptate, el chiar era un fel de dizgratie printre cei rai. Nu stiu sa-ti zic exact cat a durat tot tamtamul... Nu existau ferestre ca sa-mi dau seama de trecerea timpului si in cel mai mare timp eram cam semi-constienta"
Ema se bloca, nestiind exact cum sa se explice. Arunca o privire fugara in jur si se opri sa-i cerceteze ochii lui Rose. O privi fix o secunda. Mainile Emei se miscara repede. Desfacu primii nasturi ai camasii si ridica de umeri, lasandu-si mijlocul descoperit. Soimeanca se intoarse cu grija spre colega ei, astfel incat Rose sa-i poata vedea umarul stang, acum dezgolit. Isi stranse buzele in asteptarea reactiei, atunci cand Rosalie avea sa vada linia rosiatica ce-i strabatea muschii de pe omoplat, pana aproape de coloana, o linie inconjurata de pete iritate si cateva vanatai.
RE: Past and Present Dangers - Rosalie Vivienne Alden - 04 Sep 2012
Se strambase instinctiv. Voia sa isi spuna parerea despre ceea ce Ema ii povestise, insa cand ii vazuse rana se blocase. Arata extrem de .. rau. Iecs voia sa rosteasca, dar nu putuse. Ii parea rau, desi stia ca fata era puternica. Era si ingrijorata . Cine ii facuse asa ceva? Apoi a constientizat tot ceea ce ii povestise. Se lega totul. Cu siguranta acest lucru i-l facuse un Devorator al Mortii care voia sa scoata cu orice pret informatii de la ea. Inca un motiv pentru a o admira, caci era sigura ca nu deschisese gura pentru a ii da de gol pe cei din Ordin, iar de Porrin.. oricat de mult i-ar fi dorit raul , iar nu ar fi zis nimic. Surase usor in semn de incurajare si isi pregatise mini-discursul si ea.
"Uf, imi pare rau pentru taietura aceea. Sper sa ti se vindece curand. In legatura cu restul .. Wow, ai trecut prin multe. In fine, ma bucur ca ai ajuns acasa cu bine, cat de cat. Si totusi le-ai spus ceva sau .. cum Dumnezeu ai scapat de acolo? Ce rau imi pare ca nu m-am preocupat sa iti citesc gandurile sa vin sa te ajut .. chiar nu ma asteptam sa treci prin asa ceva. Stii ca as fi fost acolo,nu? Doar ca am avut problemele cu unchiu-meu Tomas . Credeam ca nu voi mai scapa vreodata, dar a murit. Nu stiu daca sa ma bucur, nu pot . Si restul povestii .. stii,nu? Atat de complicat .."
Trase aer din piept si oftase cat putuse de tare. Simtea nevoia sa respire aer curat, fiecare firicel din natura sa il analizeze. Nu mai rezista sa stea intruna suparata si stresata. Acum ca scapase de Porrin .. oare nu era timpul sa revina totul la normal? Petreceri cu prietenii, zambete si rasete? Nu doar chin. Se uitase catre Ema cerandu-i din priviri o parere, dar era constienta ca oricat de mult si-ar fi dorit amandoua inca nu era totul rezolvat. Mai urmau si alte probleme.. Acum era inceputul sfarsitului abia.
RE: Past and Present Dangers - Ema Snow - 04 Sep 2012
Ema ii zambi in timp ce-si incheia nasturii.
" Da-o naibii de taietura!" rase ea. " Nici nu ma mai deranjeaza. E doar ideea ca e acolo, dar m-am obisnuit si..." Se opri iar. Era pe cale sa zica ' si oricum a fost mult mai rau la inceput', dar isi regandi tactica. " ... oricum se vindeca repede."
Observa privirea prietenei sale si intelese, asa cum se intampla de obicei intre cele doua.
" Nu stiu ce sa zic, Rose. Cred ca singurul leac eficient pentru problema noastra e Porrin. Legaturile noastre cu el au fost atat de puternice incat nu cred ca vom scapa vreodata. Dar timpul ne va da diferite distrageri, iar asta ne va usura viata enorm! Crede-ma! Si niciodata nu e o bucurie ca moare cineva, dar uneori e o usurare. Intr-un fel, i-ai facut un bine... Sufletul lui Tomas Porrin era de mult timp pierdut”
Emei ii trecura prin minte mai multe amintiri, cea mai puternica fiind cea in care, in anul IV, Soimeanca se relaxa alaturi de Rose intr-un compartiment de tren. Bufnita gri ce-i adusese o scrisoare misterioasa... Scrisoarea ce avea sa inceapa intreaga actiune. Blestemat fie nasul ei!
Soimeanca se concentra o clipa pe tensiunea inca prezenta in aer. Nu stia ce era, dar isi putea da seama ca nu era din cauza discutiei sale cu Rosalie. Iar asta ii aminti ca inca mai avea niste explicatii de dat. Si in plus o multumire.
" Nu trebuie sa-ti para rau ca nu ai incercat sa dai de gandurile mele! " sari Ema brusc. " Nici nu-ti dai seama cat de mult m-a ajutat gandul ca trebuie sa ma intorc, ca trebuie sa-i vad pe ai mei si ca pe toti cei la care tin. Si doar ti-am promis ca voi veni la nunta ta, oricand va avea aceasta loc, si ca ai tai copii vor avea parte de cea mai mare bibileala din partea mea" rase Ema, amintindu-si de o conversatie glumeata pe care cele doua o avusesera in anul V.
Dupa ce rasul se potoli, Ema se caii.
" Recunosc ca nu a fost o miscare desteapta sa plec fara sa anunt pe cineva. Cat despre scapare... Am avut cu siguranta ajutor. M-am trezit din cauza ca am cazut pe pamant din stransoarea brusc disparuta. Camera era plina de... cred ca erau patronusi... Nu stiu exact. Aratau ca unii si radiau de acea caldura specifica, insa erau mult mai solizi, mult mai materiali, ca sa zic asa. Doborasera cu usurinta multi dintre Devoratori. Am profitat de ocazia si am tulit-o. Am petrecut mai multe saptamani prin padurile de langa Limerick, iar apoi am continuat de unde ramasesem cu pistele" ridica din umeri.
RE: Past and Present Dangers - Rosalie Vivienne Alden - 04 Sep 2012
Bineinteles, acum avea sa inteleaga totul. Zambise cu 'gura pana la urechi', dupa cum se spunea realizand ca Ema era aceeasi dintotdeauna, aceeasi prietena cu aceleasi amintiri pastrate de-a lungului timpului. Ii parea bine sa observe ca exista cineva apropiat in viata sa care chiar tinea minte unele detalii de care oricine altcineva ar fi uitat. Hm, acea discutie a lor .. casatorii,copii, ele fiind nase si de cununie si de botez. Chicotise usor neputandu-se abtine. Cum sa nu razi, cum sa nu te simti in largul tau cu o astfel de persoana extrem de agreabila in jurul tau? Si chiar nu exagera. Ii fusese dor. Inchise ochii pana se intinse putin pe spate si ii deschise privind catre luna. Cauta acele pulberi pe cer denumite stele, dar nu le gasea sub nicio forma. Ii era teama, caci cel mai probabil avea sa urmeze o ploaie. Nu stia de ce, dar presimtea din nou ceva urat. Nu avea de gand sa ii spuna inca Soimencei, insa era sigura ca avea sa isi dea seama, ca de obicei. Pur si simplu nu putea tine un secret fata de aceasta 'mica bagareata'. Rase scurt, nu putea sa nu o faca si gata.
"Nu stiu de ce,dar presimt ca in curand vei , sau ma rog .. vom afla cine te-a ajutat atat de mult cand ai fost la mana Devoratorilor Mortii. Dumnezeule, nu imi vine sa cred ca ai scapat. Ei, mama naibii de paduri,apropo! Si uite de ce te dadeam eu disparuta, iar tu te strecurai ca niste veverite prin intuneric.." , surase Rosie sperand ca Ema sa o ia ca pe o gluma, ceea ce si era, de fapt. Nu voia sa o supere in vreun fel. Abia acum isi dadea seama ca nu s-ar vedea certata cu ea vreodata. Chiar o considera cea mai buna prietena sau cel putin una dintre cele mai bune amice. Oricum, ea era singura care stia prin cate a trecut si era singura cu care s-a inteles cand a inceput Soimeanca la Hogwarts. Ii venea din nou sa rada pentru ca habar nu avea de ce o napadeau acum o multime de amintiri. Nu se putea plange, le simtisera lipsa, dar totusi .. o stare ciudata si totodata placuta. Era atat de greu de descris. Se ridicase din nou, de aceasta data punandu-se pup. Nu isi gasea locul si ura asta. Se misca intruna si stia ca de obicei ii agita pe cei din jur. Uite un lucru bun cand stai cu cineva care te cunoaste foarte bine: s-a obisnuit cu prostioarele tale.
"Hm, parca ne-a scapat ceva. Sunt sigura ca nu mi-ai spus sau nu ti-am spus ceva. Oh,wai! Si apropo, nici vorba de o nunta in curand. Copii cu atat mai putin.Mai vreau sa imi traiesc viata, draga mea colega." , abordase Vivienne o voce aparent serioasa, dar nu se putuse abtine din ras si izbucni.