+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Little Whinging (https://www.darkmark.ro/f-little-whinging)
+--- Thread: little wildrose (/t-little-wildrose)
Pages:
1
2
little wildrose - Evan F. Lovel - 09 Sep 2012
Edmund&Lilith
You've gotta dance like there's nobody watching, love like you'll never be hurt,
sing like there's nobody listening, and live like it's heaven on earth.”
sing like there's nobody listening, and live like it's heaven on earth.”
- Străduţele din Little Whinging erau împânzite de obişnuita armată de oameni ce venea în fiecare zi să vadă partea istorică. Desigur, erau unii care vedeau partea istorică a oraşului ca o mare şi blestemată sursă nefolositoare de bani pentru afurisiţii ce profitau de naivitatea celorlalţi. Sau, poate că era doar Ed care credea asta.
Arunca priviri urâcioase la toţi oamenii ce se holbau la el. Se întreba dacă mai putea vreodată să aibă linişte într-un afurisit de oraş. Bombăni ceva inteligibil şi se uită după cel mai apropiat bar.
Adevărul era că nu era uşor să nu te uiţi reluctant şi suspicios la el. Era mare şi dominant, îmbrăcat ciudat până şi pentru vrăjitori.
Îşi aruncă rucsacul aproape gol pe umăr şi intră într-un local deasupra căruia scria cu litere luminoase, dintre care unele se stinseră: La îndemână. Sună un clopoţel care şi aşa nu se auzi deloc în gălăgia dinauntru şi Ed păşi spre tejgheaua veche, dar bine lustruită. Un barman chel, cu nişte ochelari prea mari pentru el îl întrebă ţâfnos:
"Ţie ce-ţi mai dau?"
Edmund se uită urât la el şi îi răspunse cu o voce tunătoare, care reuşea să sune în acelaşi timp ca un mormăit.
"Vodkă. Şi rece."
Îşi aşeză rucsacul lângă el şi scotoci după punga cu bani. Scoase câteva monede şi se ţinu în palma mare până când barmanul se întoarse cu băutura lui. Îi aruncă monedele pe tejghea şi luă o înghiţitură zdravănă din tărie.
RE: little wildrose - Will O'Shea - 09 Sep 2012
- Lilith privi lichidul din ceaşca ei de ceai şi oftă uşor. Era aşezată pe unele dintre scaunele înalte a unui local anonim din Little Whinging, înconjurată de bucăţi lungi de pergamente, cărţi, pene şi călimări de cerneală de rezervă. Ocupa destul de mult loc şi se simţea stupid când barmanul îi arunca privi în genul 'intelectualii nu sunt bine-veniţi aici'.
Oricum, de fiecare dată ridicase din sprâncene şi îşi continuase eseul fără să arate vreun semn că îl observase.
Avea câteva teme pe vacanţă şi nu îi făcea foarte mare plăcere să le facă. Niciodată nu îi plăcuseră temele şi acum chiar că le ura când privea în jur şi toţi oamenii erau vorbăreţi, relaxaţi şi amuzaţi.
Aproape toţi cel puţin. În bar intrase un bărbat pe care fata nu îl mai văzuse până atunci, chiar dacă locuia în acel orăşel mic, unde toată lumea cunoştea pe toată lumea.
Îl privi intrigată, umezindu-şi vârful penei cu limba inconştient. Se ridică de pe scaun, abandonând eseul din care reuşise să scrie doar titlul, apoi se îndreptă spre el cu un zâmbet curios.
'Bună,' spuse, când ajunse lângă el. Se aşeză pe scaun fără să întrebe dacă e ocupat, apoi îşi comandă un whiskey-foc, gândindu-se că ceaiul fusese chiar patetic.
RE: little wildrose - Evan F. Lovel - 09 Sep 2012
- Ed îşi pierdu cumpătul a doua oară în acea zi şi dădu cu putere cu piciorul în tejgheaua joasă, atrăgând priviri suspicioase şi veninoase din partea celor din jur. Inspiră adânc, încercând să se calmeze, amintindu-şi ce zicea mama sa că trebuie să faci atunci când eşti prea nervos.
Se întoarse încet spre ea, şi îi spuse:
"Atunci îmi pare rău să te dezamăgesc, dar ăsta sunt eu, acceptă sau pleacă."
Se întoarse spre sticla lui de vodkă, întrebându-se cine naiba era ea să îi dea instrucţiuni despre viaţa lui şi ce ar trebui să facă. Mormăi ceva inteligibil, apoi spuse cu o voce ciudată:
"Edmund. Ăsta e numele meu."
Privi iar tejgheaua decojită, blestemându-l a nu mai ştia câta oară pe tatăl lui pentru că moştenise de la el acea parte nu prea şarmantă. Îşi imagină cum ar fi fost dacă ar fi un bărbat politicos, îmbrăcat normal şi cu simţul umorului. Probabil atunci ar avea o şansă ca fata de lângă el să nu se ridice şi să plece, aruncându-i priviri indignate.
Luă o gură de vodkă şi se strâmbă la barman, care încă îl privea îngrijorat, probabil preocupat de soarta tejghelei sale bătrâne. Aproape că îi venea să o distrugă complet, numai aşa ca să vadă cum ar reacţiona.
RE: little wildrose - Will O'Shea - 09 Sep 2012
- Lilith îl privi pe bărbatul al cărui nume era Edmund cu un aer senin, care îi dădea un aspect de plutire şi linişte ca şi cum el nu ar fii dat cu piciorul în nimic şi părea încântat de ideea de a-şi mai petrece timpul cu ea. Îi zâmbi barmanului care o privea şi pe ea ca şi cum ar fii fost în cârdăşie cu Edmund.
'Mă bucur să te cunosc, Edmund,' spuse ea, dând să îşi ridice mâna. Însă îşi dădea seama că el nu avea să o strângă în niciun caz, aşa că se opri la jumătatea drumului şi o lăsă jos înapoi cu un aer apologetic.
'Şi nu cred că eşti chiar aşa cum crezi tu. Te laţi orbit de sentimente întunecate, care nu au ce căuta acolo. Dacă ai privi viaţa în alt mod ţi-ai da seama cât de puţine ştii despre propria persoană.'
Zâmbi ca şi cum ar fii spus 'ce drăguţă vreme e azi', apoi mai luă o gură din paharul ei cu whiskey-foc.
'Oricum, mă gândesc că ai un motiv pentru care ai venit aici?' întrebă, uşor naivă şi cu un tonc are avea de gând să menţină conversaţia ceva timp de acum înainte. Edmund se pricopsise cu ea pentru câteva ore. Era cel puţin mai interesant decât tema...
RE: little wildrose - Evan F. Lovel - 09 Sep 2012
- Îi venea să se prindă de tejghea şi să se dea cu capul de ea în repetate rânduri. Era ceva la fata aia, ceva ce nu mai întâlnise niciodată. Avea un dar să enerveze omul până să vrea să se spânzure sau să se sufoce cu o pernă. Şi, tot în acelaşi timp, Edmund îşi dădu seama că nici nu voia să plece. Cum gândi asta îşi puse la îndoială sănătatea mintală, însă nu reuşi mai mult, că fata puse o nouă întrebare.
Mda, sigur, de parcă avea să îi spună fix ei.
Însă îl cuprinse parcă un sentiment puternic să îi mărturisească ce nu spusese nimănui, despre viaţa lui, casa lui, animalele lui, pasiunile lui; voia să îi ceară părerea despre culoarea pereţiilor, despre bandajarea dragonilor, despre scrisorile pentru mama sa.
Îşi scutură capul şi o privi suspicios pentru câteva secunde. Fata se uita inocentă la el, fără vreo baghetă în mână. Îşi dădu seama că nu aruncase nicio vrajă asupra lui şi ridică sticla, uitându-se curios la ea, de parcă s-ar fi aşteptat să fie otrăvită.
Acum era pe jumătate amuzat, pe jumătate nervos, două sentimente atât de diferite, încât tot ce reuşi fu să ridice din umeri şi să arate ţâfnos spre sticla din care îşi plănuise să nu mai bea.
"Am avut nevoie de o băutură rece," se răsti el. "Dar tu, Rază de Lună? Ai venit să-mi luminezi instinctele animalice şi să îmi deschizi cel de-al treilea ochi?"
Îşi dădu seama că spusese ultima replică pe un ton mai mult ironic şi amuzat decât nepoliticos şi rece.
RE: little wildrose - Will O'Shea - 09 Sep 2012
- Lilith încuviinţă când acesta arătă spre sticla de vodkă. Dfapt, era destul de clar ce fac oamenii normali în baruri. Nimeni nu se gândeşte să vină într-unul ca să îşi facă tema...
'Defapt, eu stăteam acolo înainte,' spuse ea, arătând spre locul plin de pergamente şi restul. 'Teme. Dar poţi să îi spui şi aşa.'
Zâmbi şi sări de pe scaun, trecând prin spatele lui şi aşezându-se în cealaltă parte.
'Eu nu sunt de pe aici,' spuse apoi. 'Franţa a fost ţara mea natală, însă m-am desprins de familie şi am venit aici. E mult mai diferit. Totul e atât de brutal, atât de direct şi nepoliticos. Fără tact. Sec.' Privi în gol pentru câteva secunde, apoi se uită la el. 'Dar îmi place. E ceva nou şi revigorant, ceva de care aveam nevoie.'
Stătu aşa, privindu-l, apoi se întinse peste el, ajungând la paharul uitat de whiskey-foc. Lilith era conştientă de frumuseţea ei naturală. Fusese mereu apreciată pentru ea şi de şi mai multe ori, acceptată. Nu fusese întotdeauna comportamntul şi abilităţile care o adusese sus. În Londra i se părea mai uşor să păcăleţti oamenii. Deşi acum că începuse la Hogwarts putea să recunoască că nici viperinii nu erau mult mai prejos decât ea.
'Tu de unde eşti?' întrebă brusc, zâmbind.
RE: little wildrose - Evan F. Lovel - 09 Sep 2012
- O privi cum îi dă târcoale, cum se mută dintr-o parte în cealaltă. N-o înţelegea pe fata aia. Făcea şi spunea lucruri fără sens. De exemplu să îşi facă temele într-un bar. O ascultă cât timp îi povesti despre Franţa şi despre cum era aici. Zâmbi în sinea lui. Dacă în Anglia i se părea chiar aşa brutal, ar trebui să încerce o excursie prin Irlanda sau Germania.
Se încordă brusc atunci când fata se întinse peste el. Îi invada spaţiun personal, ceea ce îl făcea alert. Nu era exclus ca în următorul moment să scoată un cuţit şi să i-l înfigă în gât. Avusese de-a face şi cu astfel de persoana.
Însă fata era inofensivă. Îşi luă paharul de whiskey-foc abandonat, apoi îşi reluă locul. Ed încă îi simţea parfumul în aer, ceea ce îl făcu să adopte o mină puţin suspicioasă. Nu înţelegea ce punea la cale fata.
"Irlanda," spuse el sec, nemişcându-se.
Acum sticla de vodkă era uitată pe undeva pe masă, iar Edmund era întors pe jumătate spre fată. Se întrebă cum naiba se întorseseră lucrurile aşa de tare.
RE: little wildrose - Will O'Shea - 09 Sep 2012
- Lilith îl privi pe Ed pentru câteva secunde, clipind rar şi scurt. Chiar mai brutal decât Marea Britanie. Deci acum se explica modul în care reacţiona la nervi. Îi zâmbi expectativ, appoi, când observă că bărbatul nu avea de gând să adauge şi altceva, vorbi.
'Şi? Ce crezi? Cum e în Marea Britanie? De ce ai plecat din Irlanda?'
Îşi aşeză bărbia în mâini şi se uită la el printre genele lungi, simţindu-şi părul lung şi blond curgându-i se pe umeri şi căzând uşor pe tejghea.
Se bucura că reuşise să îl calmeze cât de cât pe Edmund. I-ar fii plăcut să îl cunoască mai bine. O intrigase felul lui de a fi, o făcuse curioasă şi o relaxa faptul că terminase cu violenţa. În plus, avea impresia că era mult mai bun decât atât, că putea să facă ceva mult mai mare decât ceea ce făcea.
RE: little wildrose - Evan F. Lovel - 09 Sep 2012
- Edmund o privi, încordându-se brusc. Discuţiile despre trecut nu erau întocmai pe lista "Ce-aş face într-o zi de vis". Îşi trecu mâna prin păr, expirând zgomots, gândindu-se pentru câteva momente dacă să îi spună sau nu.
Ca de obicei, ajunse la concluzia că va spune cât mai puţine cu putinţă.
"Aproape la fel. Oameni reci, vreme proastă. Totuşi, băutura nu mai e aşa de bună şi oamenii se mulţumesc cu engleza în loc de limba aia îmbârligată şi plictisitoare."
Mama lui îl învăţase engleză de pe la şapte ani. La început, avea un accent puţin ciudat, însă acum nu se mai auzea deloc. Îi plăcea mai mult aşa, măcar oamenii nu ştiau din prima că e străin. Erau deja destul de reticenţi în a forma orice fel de relaţie cu el, aşa că mai lipsea şi să îşi imagineze că făcea parte din nu-mai-ştiu-ce dinastie.
"Şcoala m-a făcut să vin aici. Era cel mai aproape," spuse el sec.
Evită să vorbească despre părinţii lui, şi presupuse că ea observase asta. Ura să fie întrebat la nesfârşit lucruri despre care se vedea clar că nu voia să vorbească, aşa că spera ca fata să o lase moartă.
"Şi Franţa cum e?" întrebă Edmund, având o urmă de ironie în glas.
Franţa era total opusul unui loc în care ai spera să îl întâlneşti pe el. Se imagină mergând sub cerul înstelat printre boutique-uri faimoase şi cupluri cu buzele lipite cu Super-Glue şi aproape că pufni.
RE: little wildrose - Will O'Shea - 09 Sep 2012
- Lilith ridică din sprâncene când îl auzi pe Edmund. Făcuse clar faptul că se simţea inconfortabil când vorbea despre copilăria sau părinţii lui. Aşa că se mulţumi să încuviinţeze şi să zâmească slab. Mai bine nu îl mai bătea la cap pentru o vreme în acea seară. mai târziu...ei bine, va vedea ea.
Îşi luă paharul de pe tejghea şi luă ultima înghiţitură de whiskey-foc care mai rămăsese în el. Se încruntă, parcă încurcată, însă abandonă paharul.
Nu mai avea nevoie de încă o băutură dacă chiar voia să se întoarcă în regulă acasă. Îşi încrucişă braţele la piept când îi auzi întrebarea şi pufni lung.
'Nu cred că ţi-ar plăcea în Franţa,' spuse convinsă. 'În special unde am crescut eu.'
Îşi amintea toate cadourile de Crăciun, toate mofturile care nu fuseseră necesare, şi totuşi satisfăcute, toate prietenele ei mici cu care se întâlnea la ceai sau cu care se juca cu păpuşile, făcând cu rândul vizitele la fiecare acasă, mereu într-o casă uriaşă, luxoasă şi luminoasă cu femei frumoase şi bărbaţi înalţi şi eleganţi.
Apoi îşi aminti de lipsa de libertate, de presiunea pe care se punea pe tine când lumea te cunoştea, de nopţile nedormite şi momentele grele în care părinţii ei se certaseră....
'Am crescut în înalta societate a capitalei,' spuse Lilith, încuviinţând încet. 'Şi chiar dacă sună ca un vis împlinit, să ştii că nu e.'