+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Aleea Diagon (https://www.darkmark.ro/f-aleea-diagon)
+---- Forum: Pete și Caligrafie (https://www.darkmark.ro/f-pete-%C8%99i-caligrafie)
+---- Thread: Paper shoes (/t-paper-shoes)
Paper shoes - Aylee L. Lovel - 12 Sep 2012
Paper shoes
I only apologized to you to make you feel better
But I think I’ve outgrown that horsehair sweater
You’re about as reliable as paper shoes in bad weather
But pain will roll off like water on feather
Privat
I only apologized to you to make you feel better
But I think I’ve outgrown that horsehair sweater
You’re about as reliable as paper shoes in bad weather
But pain will roll off like water on feather
Privat
- Aylee se privi pentru ultima oara in oglinda. Desi avea impresia ca nu avea nici o relevanta, vroia sa arate bine in ziua aceea. Isi daduse nu de mult examenul de aparitie si asta urma sa fie prima ocazie cu care sa foloseasca acest foarte rapid mijloc de transport. Nu ii placea sa iasa in lume, deci nu avea nevoie de aparitie prea des. Si totusi, nu se stie niciodata, nu-i asa? Ziua cea mare veni in momentul in care auzi ca la Pete si Caligrafie se adusese o copie a cartii lui Crotus Aureliu, "Numarul vietii". Cartea era din prima editie, revizuita si adaugita, din 1767. Era o carte foarte rara, pe care o cauta de foarte mult timp. Avea, de asemenea, sa o ajute mult si la cursurile de aritmantie pe care le tinea acum la Hogwarts.
Aranjandu-si pentru ultima oara o suvita de par, se intoarse cu spatele la oglinda si inchise ochii. Vizualiza mental locul in care ar fi dorit sa ajunga si Disparu. Reaparu pe Aleea Diagon chiar in fata magazinului. Viperina zambi, insa oamenii din jur nu reactionara in nici un fel. Era doar o alta persoana ce aparu pe Alee. Zambind in continuare, intra in magazin. Clopotelul de la intrare o asurzi, desi probabil ca nu era prea galagios. Insa ea era obisnuita cu linistea si intunericul camerei sale. Hotarati sa isi ia repede cartea pentru care stranga bani de mult timp si sa plece. Se indrepta spre sectia potrivita, auzind in spatele ei clopotelul acela enervant de mai multe ori. Aylee
RE: Paper shoes - Louis Ausländer - 12 Sep 2012
- Isi oprise un cascat lung cu mana in timp ce intra in librarie. Putea spune ca isi omora timpul pe Aleea Diagon sau Nocturn, lenevind prin cine stie ce magazin timp de cateva ore, spunandu-i apoi vanzatorului ca nu doreste nimic si ca se razgandise. Isi aminti de cartile de acasa, pe care le citise deja de cate trei ori, plictisindu-se la un moment dat de cum o tratateaza Dexter pe Lalea, sau de misterele rezolvate cu succes si cu ajutorul unei minti stralucite, ale Agathei Cristie. Existau carti care ii trezeau interesul, si-l puteai ruga si ruga, ca tot nu avea sa iasa din casa pana nu termina. Intra la Pete si Caligrafie. Un loc.. prafuit, dar irezistibil. Continea carti, deci nu mai era murdar, era misto! Clopotelul iritant de la intrare se mai auzi inca o data dupa ce intra el. Si inca o data. Alti clienti? Nu.. nu se omori sa se intoarca. Nu-l interesa. Nu-l durea buba de altii. Lui ii pasa numai de el si de.. abdomenul lui. Abdomenul lui plat si lucrat. Era un narcisist. Oamenii chiar ii spuneau asta in fata. Nu-l deranja. Stia deja asta, si o mai auzise si inainte. Se spune ca adevarul doare. Pentru el nu. Maraii iritat, scotand mainile din buzunarele blugilor. Purta un tricou gri, larg, impreuna cu blugii clasici spalaciti si tenisii sai negri. Arata ca un baiat de cartier. Un pustan obraznic, care-si pierdea ochii dupa fete frumoase. Ca tot veni vorba de fete frumoase.. observa una chiar in fata sa. Dupa exteriorul fetei, stilul vestimentar, parul de un negru stralucitor, cu bucle.. nu semana a fi o fata independenta insa niciodata nu stii peste cine te aduce viata. Insa chiar si nesimtirea lui asa-zis infinita, avea o anumita limita. A ei. Ar fi aprins o tigara. Dar cu siguranta vanzatorul i-ar fi cerut sa o stinga imediat, pentru a nu da foc la ceva. Zau asa, oameni buni! Daca ar fi vrut sa dea foc tuturor hartoagelor alora, si-ar fi folosit bagheta si.. mintea. Da, spre uimirea altora, avea asa ceva. Dumnezeu il inzestrase cu asta si el folosise bine acel.. dar. Lua o carte la intamplare, citind doar titlul.
RE: Paper shoes - Aylee L. Lovel - 12 Sep 2012
- Se uita la cartea pusa intr-un loc special, ca un fel de clopot de sticla. Captivata de magia pe care o emanau paginile vechi si galbui, Aylee intinse mana, fara sa isi dea seama. Ochii verzi erau fixati pe coperta de piele, fara sa clipeasca, in timp ce degetele lungi si subtiri, chiar scheletice, se intindeau tot mai mult, apropriindu-se de clopot. In secunda in care pielea calda atinse sticla rece, un sunet asurzitor sparse linistea micii librarii. Speriata, Aylee isi retrase mana, strangand-o la piept. Toata lumea din magazin se intoarse inspre ea, privind-o ciudat. Sau cel putin asa i se parea ei. Rosii atat de tare incat avea impresia ca urma sa ii arda fata, iar ochii i se lipira instantaneu de podea, asteptand o salvare.
Intre timp, fara sa bage in seama la lumea din jurul lui, un barbat uscativ veni in directia ei. Pielea ii era galbuie si intinsa pe oase, de parca ar fi fost un schelet cu invelis din pergament. Aylee recunoscu in persoana lui vanzatorul, cel care il si contactase cu privire la carte.
-Domnisoara Blest, ce placere sa va vad, zise acesta pe o voce guturala, fata lui osoasa nearatand nimic din aceasta asa-zisa placere. Trebuia sa veniti direct la mine in momentul in care ati ajuns in magazin.
Aylee nu ii raspunse, privindu-i doar pantofii. In parte pentru ca nu ii placea sa priveasca oameii in ochi, iar in parte pentru ca batranul o speria mai mult decat ceilalti oameni. Acesta continua sa ii spuna cat de fericit era sa stie ca profesorii de la Hogwarts cumpara din librara lui si alte lucruri inutile, despre care Aylee nu era sigura ce scop serveau. Apoi isi dadu seama. Erau o introducere pentru o veste proasta.
-Am imresia ca achizitia cartii acesteia nu va fi la fel de usoara cum parea la inceput...
Aylee tresarii, marind ochii. Pozitia corpului vanazorului batran semana cu cea a unui caine care urma sa fie batut de stapan, insa vocea nu trada nici o urma de parere de rau. Viperina il privi in ochi, speriata.
RE: Paper shoes - Louis Ausländer - 12 Sep 2012
- Isi musca buza inferioara, dand inapoi. Vroia sa o termine cu stilul sau de a gandi. Era atat de.. ciudat. Si in cele din urma, el era cel care-si spunea mereu Sunt diferit! Suntem dfieriti! Asta este bine. Si-ar fi incecat amarul in bautura in momentul acela. Sau.. chir ar fi fumat o tigara, poate chiar doua. Inchise ochii, masandu-si fruntea. Isi spusese ca avea sa o ia mai usor. Isi plimba degetul aratator pe cotoarele mai multor carti, pana se opri la una din ele. William Shakespeare. Tocmai.. Will?! Citise cartea aceea de atatea ori.. si mama lui la randul ei i-o citise in fiecare noapte cand era mic. O scutura de praf.. intrebandu-se ce cauta o carte ca aceea intr-o librarie.. ca aceea.
Se incrunta, citind primele randuri de pe prima pagina.. cele cinci randuri fusesera de ajuns cat sa-i readuca aminte toata acea poveste de dragoste, tragica, nepoftita, neinteleasa de parintii tinerilor. O tanara de doar treisprezece ani sa se indragosteasca de un mai mult decat tanar de saptesprezece ani? Nu avea chef de citit. O stia mai ca pe derost. Avea nevoie de liniste, de intuneric, de el insusi. Puse cartea la loc pe raft. Nu putea sta acolo. Nu era o zi prea buna pentru a citi. Ar fi preferat sa stea in ploaie, sau intr-o padure. Iubea padurile. Erau ca un calmant pentru el si pentru mintea lui. Putea spune ca el si mintea lui erau doua chestii diferite? Mintea lui se afla in capul sau.. care spre surpinderea lui era.. al lui. Uau! Unde putea ajunge cu logica asta. Departe.
RE: Paper shoes - Aylee L. Lovel - 12 Sep 2012
- -Ce vreti sa spuneti cu "achizitia cartii nu v-a fi la fel de usoara cum parea la inceput"? intreba Aylee cu o voce sparta.
Nu i se parea posibil ca acea carte sa nu ajunga in mainile ei. Astepta de atata timp sa o gaseasca undeva in Anglia, incat pierderea ei i s-ar fi parut teribila. Creierul ei ii transmitea scenarii nebunesti, dintre care mai toate se terminau cu moartea vanzatorului si furtul cartii. Fiecare imagine dura mai putin de o secunda si fiecare poveste era mai groaznica decat precedenta. Isi scutura capul, pentru a sterge imaginile oribile din mintea-i bolnava. Pletele negre ii zburara peste tot, facand-o sa arate pentru o secunda ca si un caine care se scutura dupa baie.
-Pai, incepu batranelul pe un ton care se vroia calm, dar trada doar plictiseala, am gasit un doritor care ofera mai multi bani pe carte.
Zise cuvintele simplu, ca pe un fapt. Pentru el probabil ca asta si era. Povestea din fiecare zi. Vine o carte si vine un om cu multi bani. Cei trei se intalnesc si toata lumea pleaca fericita. Toata lumea, mai putin partea intunecata a ecuatiei, necunoscuta de care nu stie nimeni. Inspira adanc, incercand sa isi incetineasca bataile inimii, care devenisera mult prea numeroase.
-Cat? intreba simplu, desi vocea ii tremura in continuare, iar sunetul iesi mai mult ca un soapta.
-1500 de galeoni, zise barbatul la fel de simplu.
De data asta Aylee putea sa jure ca i se oprise inima pentru o secunda. Facu cativa pasi in spate, de parca acele cuvinte ar fi impins-o cu o forta nevazuta. Apoi isi aminti sa respire, insa creierul ei ina nu pornise. RAmase blocat, cuvintele 1500 de galeoni repetandu-se din nou si din nou in capul ei, de parca ar fi ascultat un disc din acela al incuiatilor, stricat.
RE: Paper shoes - Louis Ausländer - 12 Sep 2012
- Ochii sai se ridicara lenesi, de la podea spre tejghea. Fat aceea. Bruneta cu bucle, vorbea cu vanzatorul, iar treaba parea naspa. Isi musca buza inferioara, indreptandu-si spatele.
Dupa expresiile fetelor lor.. totul parea o mizeerie. Vanzatorii. Toti erau la fel. Urmareau doar oameni care sa ofere bani. Multi bani. Pe carti ieftine. Vanzatorul acela parea mai imputit la suflet decat cel de la Borgin & Burkes. Isi baga mana in capita de par, care parea flocaita si vai de capul ei, realizand ca degetele i se blocasera acolo. Si-o retrase, inchizand ochii, fiindca simtise o intepatura usoara in ochi. Avea sa planga? Pana la urma era chiar asa un fatalau?
Reusi in cele din urma sa o scoata, insa brusc si pe neasteptate.. lovi raftul din fata lui, doborand cateva carti.
"Ma scuzati!" spuse el repede, adunand cartile de pe jos. Cum putuse sa faca asta? El era tipul rece, absent, infricosator, narcisist, nepasator.. sa continue? Se ridica, punand fiecare carte la locul ei, desi habar nu avea care era acela.. le punea oricum, privind-o insa pe tanara bruneta. De obicei privea fetele ca pe niste vrabii care paraseau colivia. Niste fiinte demne de a trai. Pe aceasta insa, o vedea mai mult decat atat. Privirea ei.. parea trista. Nu-i placea sa vada fete plangand, nici macar cu un zambet trist. El era singurul care putea face o persoana sa planga, sa tanjeasca dupa moarte, sa aiba ganduri sinucigase. Era.. un diavol? Ar fi scuipat intr-un din cartile acelea daca nu ar fi tinut asa mult la ele.. insa se rezuma la gandul de a-l scuipa pe vanzator. Si totusi.. nu ar fi fost pre politicos din partea lui. Pana la urma era un barbat. Barbatii isi foloseau pumnii, iar femeile mintea. Dar el ca barbat prefera sa foloseasca magia.. si putin din inteligenta sa.
RE: Paper shoes - Aylee L. Lovel - 13 Sep 2012
- Auzi niste carti cazand la pamant si crezu ca lovise vreun raft. Se intoarse speriata, insa isi dadu seama ca nu era nimic in spatele ei. Un tanar brunet strangea niste carti de pe jos, probabil cele pe care le auzise cazand. Poate pentru ca nu stia ce sa ii raspunda vanzatorului, poate pentru ca nu ii placea sa vada carti pe jos, sau poate ca doar ascultand de primul gand care nu era legat de o cifra uriasa, Aylee merse sa il ajute. Intorsese spatele batranului uscativ mult prea fericita.
Din cativa pasi ajunse langa barbat, si ingenunche langa el. Isi intinse degetele lungi si ridica o carte, de parca ar fi tinut in mana o papusa de portelan, gata oricand sa se sparga in mii de bucati. O puse la locul ei pe raft, dupa care se apleca din nou, pentru a lua urmatoarea carte. Facu asta de mai multe ori incercand sa nu se uite la strain, desi ochii sai o atrageau ca un magnet, in timp ce parca incercau sa o distanteze. Dar mai mult decat atat, incerca sa nu il atinga. Stia ca atingand alti oameni putea sa le preia pentru un timp sentimentele si chiar nu avea nevoie de asta acum. Simti o intepatura in ochi. Isi sterse doua lacrimi care inca nu aparusera, dupa care expira zgomotos, in timp ce barbatul punea la loc ultima carte. Ii zambi acestuia timid, spunand parca "asta a fost", dupa care ii intoarse spatele, privind tejgheaua unde vanzatorul vindea un manual de anul I. Era momentul sa isi vada de propriile probleme, acum ca nu mai puteau fi amanate.
RE: Paper shoes - Louis Ausländer - 13 Sep 2012
- Timp in care fata il ajuta sa ridice cartile, Louis analiza adancurile ochilor ei. Sau.. asta ii fusese intentia, deoarece fata nu-l privi nici macar o secunda. Ce il facea sa o priveasca astfel? Era cumva machiajul? Nuu! Era sigur ca nu vazuse machiaj pe chipul fetei. Se incrunta, atingandu-si barbia. Era aspra.. fiindca uitase cu totul de ea.
Se apropie de tejghea, cu mainile goale. Privi interesat cartile, batand cu degetele sale lungi, osoase, in lemnul maro. Isi aminti de faptul ca lasase dezordine acasa. Casuta lui de pe o strada din Hogsmeade. Si-ar fi dorit una in Little Hangleton. Chipul sau deveni brusc mai serios si trasaturile sale se accentuara. Trasaturi pur germane. Ca ale tatalui sau, desi putea recunoaste, cu o oarecare jena, ca mostenise mainile mamei sale. Ridica mana pe obraz, pana sus, proape de ureche. Era rosie? Il ustura.. probabil se iritase de la apa rece si de la sapunul pe care-l schimbase, fiindca celalalt mirosea a lavanda, iar el ura lavanda. Prefera liliacul. Era suportabil.
Il privi pe vanzatorul care-si numara banii, de pe manual, zambind scarbit in sinea sa, doar ca forma aceea de rautate nu se manifesta si la exterior, din fericire pentru vanzator. L-ar fi speriat, probabil. Ridica sceptic o spranceana spre acesta, dandu-i de inteles ca mai erau alti clienti care asteptau. Isi intoarse mecanic capul in partea cealalta, dandu-si seama ca fata aceea era inca acolo. Nu auzise clopotelul? Credea ca.. tocmai.. eh! Se intoarse inapoi, avandu-l in vizor pe vanzator. Privi peste umar in spate, spre fata bruneta.
"Ganduri ucigase?"intreba acesta aproape razand. Era un nesimtit, asa era, da. Un baiat normal ar fi lasat-o inaintea lui.
RE: Paper shoes - Aylee L. Lovel - 13 Sep 2012
- Ar fi vrut sa vorbeasca cu vanzatorul despre carte, insa acesta era ocupat cu alti clienti. Aylee era sigura ca singurul motiv pentru care oamenii mai veneau aici era pentru ca nu exista alta librarie vrajitoreasca in aceasta zona. Nu isi putea imagina oameni care sa fi ales locul asta in defavoarea unuia mai decent, cu vanzatori mai amabili. Ridica din umeri, hotarata sa astepte un pic mai incolo. Nu ii placea ca era atat de aproape de bobocul acela care isi cumpara fericit un manual de potiuni.
Cand in sfarsit mama lui plati cartea si plecara, Aylee se intoarse inspre tejghea, doar ca sa il vada pe baiatul de dinainte, cel care daduse jos cartile, in fata ei.
-Ganduri ucigase? intreba aceasta pe o voce foarte placuta, cu un zambet de baiat sigur pe sine.
Aylee simti cum roseste instantaneu. Incepu sa isi priveasca incaltamintea, tragand de tricoul oricum mult prea larg. Acum ar fi trebuit sa ii raspunda? Sau ar fi trebuit sa il ignore, sperand ca se va multumi cu atat si va pleca? Hotari sa ii raspunda, dar doar din simpla politete. Incerca sa se autoconvinga de faptul ca decizia nu avea nimic de a face cu ochii verzi ai strainului, insa nici chiar ea nu prea credea asta.
-Da, raspunse pe un ton gutural si ragusit. Multa lume ii zisese ca asemenea voce la o fata nu era normal, insa ce ii pasa ei? Insa nici unul nu e pentru tine, zise zambind timid, intr-o soapta usoara.
In acelasi timp facu un semn discret cu capul catre vanzatorul scheletic, care, parca atras de cuvintele ei, se intoarse inspre ea, ignorandul pe baiat.
-Sunteti gata sa platiti o suma mai mare de atat, domnisoara Blast?
RE: Paper shoes - Louis Ausländer - 14 Sep 2012
- Ii raspunse. Usor timid, cam trasa de par, dar o facuse. Nu era chiar asa iepure-in-cusca, pana la urma. El se temea doar de uitare. Nu muncise atat ca sa fie uitat de toti cunoscutii sai. Isi lasa greutatea pe celalalt picior, simtind cum cel stang ii amorteste. Nu suporta amorteala de niciun fel. Se simtea atat de neputincios.. iar el ura sa fie asa. Marai deranjat de fata vanzatorului, mutandu-si ochii sticlosi verzi in alta parte.
Nu-si putea concentra atentia asupra discutiei dintre fata si vanzator. Era prea.. narcisist. El se gandea numai la el in momentele ca acelea. Cum i-ar sta in mov.. dar daca parul lui nu statea cum isi imagina el? Si poate se taiase intr-o coala de hartie. Okay, exagerase. Asta sunase prea femeiesc. Ce Dumnezeu? El era un barbat in toata firea. Trecuse si pragul de optsprezece ani.. se intoarse cu o fata de cadavru umblator spre vanzator, ridicand spranceana dreapta, arcuindu-si zambetul in sensul opus celui normal. "Ma scuzati!"
Vroia sa intre si el in vorba, ca doar, nu exista paine prajita fara miere de albine. Era vorba aceea: Nici el ca dracu, nici dracu ca el. Daca ar fi avut ce, si-ar fi suflecat manecile bluzei, insa uitase ca e in tricou. Se intoarse spre fata, zambindu-i, neobisnuit de normal, si ..calduros. "Te-as putea ajuta. Nu m-ar deranja, oricum nu sunt cheie de biserica.. desi as face ceva bun."spuse el, pregatindu-se sa bage mana in buzunar.