+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Imprejurimile Hogwarts-ului (https://www.darkmark.ro/f-imprejurimile-hogwarts-ului)
+---- Forum: Padurea Interzisa (https://www.darkmark.ro/f-padurea-interzisa)
+---- Thread: ādfȳr (/t-%C4%81df%C8%B3r)
ādfȳr - Colin Hawkeye Rovson - 25 Sep 2012
ādfȳr
At some time, our inner fire goes out.
Juls & Hawkeye
At some time, our inner fire goes out.
Juls & Hawkeye
- Isi sterse fata, fara sa se gandeasca ca poate arata si mai rau asa, cu tot sangele naclaindu-se cu cenusa. In alte conditii i s-ar fi parut chiar ceva nobil, lichidul de purpura combinandu-se cu ramasitele purificatoare, dar acum... Acum nu aducea decat moarte si disperare. Inca auzea urletele celor din jur, dar ii ignora cu desavarsire. Pentru el conta doar silueta fragila langa care ingenunchease, mult prea palida si prea nemiscata pentru gustul lui. O zguduii de umar cu putere, scotand scancete usoare din gat. Nici ca realiza ca era capabil de astfel de sunete.
" Thibault, iti interzic sa mori! Daca o faci, jur ca te aduc inapoi si te omor cu mana mea!" murmura el pe un ton violent, asteptand cu sufletul la gura un raspuns. Orice fel de raspuns. O fluturare a pleoapelor, un oftat, o injuratura sau chiar si un ' Hawkeye, afurisitule, de ce naiba stai si te uiti de-a-n boulea?!'
Isi ridica nervos privirea, gandindu-se la tot felul de metode de torture. Le-ar fi incercat pe toate pe barbatul ce statea la cativa metri de ei, cu un zambet trist pe chip, rezemandu-se in sceptrul ala lemnos. Maraind printre dinti, Colin isi lua bagheta si inainta cu viteza intr-un atac plin de nervi.
Lucrurile statusera mult mai bine de dimineata. Era sambata, pana la urma! Se trezise in patul lui moale si calduros din Turn, aruncase o privire adormita spre oglinda si se strambase la parul ciufulit si ochii pe jumatate inchisi. Dupa ce se chinuise minute bune sa arate ceva mai decent - asta insemnand, in cazul lui, sa arate cat mai putin ca un pusti de cinci ani neingrijit - coborase in curtea interioara si pornise de nebun spre Padurea Interzisa. In fond, lucrurile erau atat de banale pe acolo in ultima vreme, incat nu mai intelegea denumirea de 'interzisa'. Mare scarta! Insa ar fi trebuit sa se gandeascala faptul ca ziua avea sa fie plina de evenimente in momentul in care vazuse silueta fetei.
" Hei, Juls!" saluta Hawk cu un zambet larg, specific.
RE: ādfȳr - Julieta D. Thibault - 26 Sep 2012
- Simti doar o usoare apasare si pleopele ii se inchisera brusc, lasandu-se in jos incet incet. Acum, auzea ce era in jurul ei si nu ii placea ce auzea. Nu putea sa se miste, sa vorbeasca si nici macar sa-si deschida ochii. Insa vag il auzi pe Hawkeye zicand " Thibault, iti interzic sa mori! Daca o faci, jur a te aduc inapoi si te omor cu mana mea!" ,Pacat ca nu-i putea raspunde se afla in acel abis fara timp, spatiu si fara nimic, in inconstienta aceea. Nu stia cat trecuse, nici macar nu mai era lucida acuma caci cazuse ca intr-un somn adanc, nu stia cand avea sa se trezeasca cert era ca nu avea moartea sa o invinga, nici gand. O Thibault era mult mai puternica de atat, in plus nu avea sa lase atatea persoane in urma ei.
Dimineata se trezi brusc cu o durere de cap, insa era bine dispusa ceea ce ii facu durerea de cap sa dispara brusc. Se trezi deci cu chef de viata, cel putin ziua asta. Era Sambata, ceea ce insemna ca avea zi libera sa faca orice. Iubea Weekendurile, mereu le iubise deoarece avea timp liber pentru ea si putea face ce o taia capul, insa de multe ori era ocupata cu planurile pentru lectii. Isi scutura scurt capul pentru a nu mai gandi chestii dinastea acuma si cobora in curtea interioara apoi merse spre Padurea Interzisa, dar dadu brusc de Hawk.
-Colin! Ce faci pe aici?
RE: ādfȳr - Colin Hawkeye Rovson - 01 Oct 2012
- Se stramba si ridica din umeri, ducandu-si mai apoi mainile in laterala.
" Mm.. Nu mare lucru. Acum stii si tu cum sunt diminetile alea lipsite de inspiratie"
A lui era mai mult decat lipsita de inspiratie. A lui era abuzata de lene. Si nici cheful nu prea era la el acasa. Insa Hawkeye continua sa se comporte ca un copil mult prea energic. Era felul lui de a alunga monotonia. Si arata cat de cat normal in rolul asta pentru ochii necunoscatorilor - cei ce-l cunosteau stiau prea bine ca temperamentul i se potrivea ca o manusa.
" Dar tu, Julieta? Pe tine ce te aduce pe aici?"
Isi duse mainile pentru a le prinde la ceafa si isi dadu usor capul pe spate, inchizand un ochi. Era prea multa liniste in jur, iar asta, teoretic, ar fi trebuit sa traga semnale de alarma. Oricum, Colin nici nu realiza ca nu se auzea ciripitul pasarilor. Doar cativa elevi grabiti se vedeau misunand pe langa zidurile castelului; restul isi pierdeau vremea prin Hogsmeade. De ce nu se dusese si el? Habar nu avea, dar nu prea-l interesa subiectul. Nu de data asta.
Ascultand raspunsul Julietei, se indrepta usor spre padure, mai mult din obicei. Ii placuse intotdeauna sa petreaca serile pe aici, stand tolanit pe jos si uitandu-se la stelele ce rasareau, atunci cand era in primii doi ani.
RE: ādfȳr - Julieta D. Thibault - 07 Oct 2012
- Se simtea la fel ca si soimeanul in acel moment, fara inspiratie si daca ar fi obligat-o cineva sa scrie o poezie, o compunere, un eseu sau orice alt ceva de genul sigur ar fi scris cea mai mare porcarie din viata ei. Avea acele momente cand inspiratia ii zbura departe si nu o mai gasea timp de cateva ore.
- Stiu perfect, exact asa ma simt eu acum. Probabil daca m-as apuca de o poezie, un eseu sau compunere as scrie cea mai mare procarie din viata mea, sunt rare momentele astea insa de durata.Murmura ea in cele din urma.
Tresari scurt cand ii auzi din nou vorbele si dadu usor absenta din umeri apoi isi indrepta privirea catre el spunand:
-O mica plimbare, aerul din castel devine insuportabil. Zise ea in cele din urma ridicand privirea la cer, era destul de innorat insa in acelasi timp nu ii dadea nici o stare, asa era ziua aceea: orice lucru nu i-ar fi dat inspiratie, oricare ar fi acesta. O lua la pas spre padure condusa de soimean, nu o prea interesa pe unde mergea ci voia doar sa se plimbe si sa inspire aerul rece si curat.
RE: ādfȳr - Colin Hawkeye Rovson - 07 Oct 2012
- Colin ridica din umeri, strambandu-se usor. Intelegea.
" Saptamana grea?" intreba el pe o voce joasa, sunand oarecum adormita. Plictisita. Sictirita.
De ceva vreme, dramatismul lipsise la Hogwarts. Nu era ca si cand nu-i convenea, dar i-ar fi placut sa aiba parte de ceva 'miscare'. Schimbarile erau bune uneori. Erau primite cu bratele deschise atunci cand monotonia se aseza.
Isi lasa mainile sa cada pe langa el, lipsite de vlaga. Vroia ceva energie in jurul lui, ceva care sa-l faca sa sara de colo colo - metaforic vorbind. Se uita in jur, cercetand pamantul acoperit de frunze uscate. Era destul de cald pentru acea perioada a anului, daca statea sa se gandeasca, si nici nu mai plouase de vreo saptamana, asa ca intelegea de ce pamantul era uscat, in ciuda anotimpului. Intr-un fel ii placea asa, desi abia astepta sa vina iarna. Ii era dor de frigul patrunzator, modelul inghetat de la ferestre si canile aburinde cu ciocolata calda. Se apleca si lua de pe jos o crenguta, rasucind-o pe degete. Isi ridica privirea si se uita iar in jur. Se simtea ciudat. De parca ceva nu era in ordine.
RE: ādfȳr - Julieta D. Thibault - 18 Oct 2012
- Da, fusese o saptamana destul de grea. O clipa nu statuse locului, ba acolo ba dincolo astfel incat pana seara timpul ii era ocupat doar de lectii, teme, chestii si activitati de rezolvat plus situatiile prin care trecuse.
Se lua usor dupa Colin care se pare ca mergea spre Padurea Interzisa, nu avea nimic mai bun de facut decat sa se plimbe, voia sa se relaxeze iar padurea era un loc bun de relaxare, cel putin pentru ea.
- Da, cel putin ultimele zile. Insa nu vreau sa vorbesc acum despre chestiile astea, hai mai bine sa gasim ceva interesant de facut. Murmura ea in cele din urma zambindu-i soimeanului, chiar voia sa faca ceva care sa o distraga de la castel si de la munca.
- Ce zici de o intrecere cu maturile deasupra padurii? Spuse ea si in cateva clipe facu sa apara matura ei fix langa ea, nu era sigura daca Colin avea sa accepte asta insa ii se parea un lucru interesant, macar uita de probleme pentru cateva ore.
RE: ādfȳr - Colin Hawkeye Rovson - 18 Oct 2012
- Isi inchise ochii si lasa aerul impregnat cu parfumul padurii sa-i umple plamanii. Simtea mirosul dur al lemnului de stejar, dar si dulceata frunzelor ce incepeau sa ingalbeneasca. Ii deschise abia atunci cand o auzi pe Julieta vorbind, realizand ca era mai aproape decat crezuse initial. Perfect de acord. Problemele zilnice trebuiau date pentru moment la o parte. Atata timp cat nu se intamplase nimic grav si nimic pentru care erau necesare ore de 'batut' mintea intr-un mod cat mai filozofic si in acelasi timp practic, atunci totul era in regula.
Se stramba usor, zambind pe jumatate, si se intoarse spre Cercetasa. Refuza sa vorbeasca de 'talentul' sau pentru zborul pe matura. Dar tinand cont ca era vorba doar o schimbare de perspectiva si nu de un meci de Vajthat, atunci era ok.
" Ar fi interesant" raspunse vioi, scotandu-si cu grija bagheta.
O invarti de cateva ori, murmura cuvinte scurte, iar doua secunde mai tarziu vechea sa matura aparu alaturi. Hawk o prinse intr-o mana si se uita rapid, intr-o analiza atenta. Ok, totul parea in regula. Mai bine spus, lui ii parea totul in regula. Zambi si facu un gest rotat spre Julieta.
" Domnisoarele mai intai"
RE: ādfȳr - Julieta D. Thibault - 19 Oct 2012
- Analiza matura din cap pana in coada, ca intr-un final sa observe ca totul era in regula. Nu de alta dar nu ar fi vrut sa pateasca ceva in timpul "cursei de maturi" si sa cada, ori chestii de genul. Lua o gura de aer mare si apoi se intoarse spre Colin zambind, ii facu cu ochiul si se urca pe matura spunand:
- Bine, hai sa pornim. Murmura ea in cele din urma si cu o vraja se ridica in aer plutind la cativa metri de sol, apoi tot mai sus si tot mai sus pana ajunse deasupra copacilor. Il astepta si pe Colin sa se ridice ca sa porneasca amandoi deodata, ca sa fie totul ca la carte si corect. Se uita in jos, zicand:
- Haide! Nu te mai uita ca pisica in calendar si visa la stele verzi, Colin! Spuse ea punandu-si mainile in sold si apoi pe matura, privi in sus si simti o adiere usoara cum ii trece pe gatul cald apoi dandu-i un fior pe sirea spinarii. Auzii cateva zgomote in departare insa nu baga de seama, o greseala fatala ca deobicei care ducea spre necazuri, faptul ca ignorai chestiile importante.
RE: ādfȳr - Colin Hawkeye Rovson - 20 Oct 2012
- Hawk se urca pe matura si isi freca palmele ambalat. Ok, era distractiv, trebuia sa recunoasca. Numai faptul ca avea sa faca ceva si sa nu stea ca o musca inecata in lapte - raspectiv ca o pisica ce se uita in calendar si viseaza la stele verzi, dupa cum spusese Julieta - il binedispuse. Matura se ridica deasupra coroanelor copacilor, iar Cols se opri sa-i zambeasca superior Julietei.
Insa ceva se schimba brusc. Nelinistea pe care o avusese inainte puse de-a dreptul stapanire pe el, iar inima incepu sa-i bubuie in piept. Se simtea descoperit acolo sus. La vedere. Prea la vedere. Se uita in jur si incerca sa se linisteasca, din moment ce nu observa nimic nelalocul lui.
" Deci... Plimbarica sau cursa?" intreba el, incercand sa se gandeasca la altceva si sa scape de senzatia aia idioata.
Padurea paru sa trosneasca in departare, iar privirea lui Hawk se intoarse instinctiv spre directia sunetului. Ceva scurt. Un sunet scurt si patrunzator, dar indepartat. Ii amintea cumva de lemnul care ardea in soba din camera de zi a Soimilor. 'Poate ca centaurii fac un gratar' se gandi el, amintindu-si mai apoi ca ceea ce spusese era lipsit de logica. Isi dori sa o intrebe pe Julieta daca auzise si ea zgomotul, dar vorbele i se oprira in gat atunci cand o perdea de fum incepu sa se inalte departe.
RE: ādfȳr - Julieta D. Thibault - 20 Oct 2012
- Il privi pe Hawk cum se ridica usor pe matura pana ajunse la nivelul ei si observa ca ii zambi superior, zambi si ea la fel insa apoi dadu din cap negativ. Ce era cu baietii din ziua de azi? Niciodata nu putuse sa inteleaga firea masculina si nu credea ca avea sa o inteleaga vreodata. Mai intai prin faptul ca se credeau superiori si ca voiau ca fetele sa faca tot ce vor ei, sa le faca treburile casnice(in cazul casatoriilor) sau chestii de genul inutile, care evident le puteau face si ei. In concluza, toti baietii pentru ea erau niste lenesi, poate existau exceptii insa erau rare.
- Niciodata n-am putut sa inteleg baietii. Murmura ea cu voce tare abia apoi dandu-si seama ca asta trebuia sa fie in mintea ei si nu sa o zica cu voce tare, dar dadu absenta din umeri si continua sa priveasca in jur, auzi cateva bubuituri iar prima o dadu peste cap la propriu astfel incat ramase suspendata in aer, cu mainile pe bagheta si inima incepuse sa-i bata tare. Dintr-o miscare reveni la locul ei si zise:
- Nu ma am cu bubuiturile, deci..referitor la vorbele tale eu zic de o intrecere. Spuse ea si ii facu semn sa porneasca, o lua in fatza luandu-si avant si fiind urmata de soimean.