Nu-i statea in obisnuinta sa se plimbe in locurile ce apartineau lumii vrajitoresti. Asta pentru ca se simtea o straina. Nu era nimic altceva decat o corcitura mizerabila pe care nimeni nu avea s-o respecte vreodata din simplu motiv ca nu se tragea din parinti vrajitori. Acest motiv ii era suficient pentru a se pastra la distanta de locurile in care veneau adesea vrajitori foarte cunoscuti ce se puteau mandri cu puritatea sangelui lor. Totusi, avusese nevoie sa vina pe Aleea Diagon pentru a-si lua niste rechizite pentru scoala. Nu mai avea de ceva vreme pene bune de scris sau pergamente care sa nu fie patate. Lucrul de care avea cea mai mare nevoie era insa o lucrare a unui profesor de istorie ce incerca sa explice inceputurile omenirii si aparitia varjitorilor. Ii trebuia acea carte pentru cursul de Istorie Avansata pentru care optase la inceputul anului.
N-o s-o gasesti niciodata, isi repeta in timp ce analiza cu grija fiecare raft cu carti. Cand ajunse insa la capatul unuia dintre ele vazu ca nu era singura ce se afla in librarie. In fata ei statea un barbat a carui chip nu-l putea distinge pentru ca-i era mult prea rusine sa i-l priveasca. Continua sa-l analizeze in liniste pana ce observa cartea din mainile respectivului. Era exact cartea de care avea ea nevoie.

'De unde ati luat aceast volum?' intreba tanara mai mult in soapta, refuzand sa-si paraseasca coltul in care se afla.

Nu-i placea cand cineva ii raspundea sarcastic pentru ca acela era un joc pe care nu-l putea castiga. Obisnuia sa fie politicoasa si sa nu spuna nimic ce ar fi putut deranja pe cineva.

'Ma scuzati. Eu doar am vrut sa stiu din ce sectiune l-ati luat ca sa-mi pot procura si eu unul' spuse mai mult in soapta si isi deschise larg ochii pentru a-si opri lacrimile din a-i pata obrajii rumeni. Nu intelegea de ce unii oameni gaseau placere intr-o astfel de discutie.

'Imi cer inca o data scuze ca v-am deranjat' zise vrajitoarea si dadu sa iasa din librarie. Stia cand nu era dorita intr-un loc si nu avea de gand sa insiste. Nu putea obliga pe nimeni s-o placa. Cel mai tare o durea faptul ca nici macar nu ceruse acest lucru. Nu ceruse sa fie placuta, ci numai sa i se raspunda politicos.

Fata statu pret de cateva secunde sa se gandeasca daca sa ia exemplarul sau nu. Adevarul era ca barbatul o intimida si ii era frica de el. Se astepta ca din moment in moment sa arunce asupra ei o vraja care s-o mutileze pe viata sau care s-o schilodeasca.
De ce gandesti asa? De cand obisnuiesti sa vezi numai rautate in semenii tai? Aceea fusese vocea ei interioare ca, ca de obicei, avea grija ca mica viperina sa nu ia cele mai proaste decizii. Acea voce a ratiunii era singurul lucru care o mai aducea din cand in cand la realitate, aratandu-i ca lumea nu este un loc chiar atat de rau.

'Multumesc mult. Apreciez' spuse mai mult in soapta si apuca volumul pe care barbatul i-l intinsese.