+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Beauxbatons (https://www.darkmark.ro/f-beauxbatons)
+--- Thread: On ne doit jamais oublier. (/t-on-ne-doit-jamais-oublier)
On ne doit jamais oublier. - Robert Eric Smith - 02 Dec 2012
On ne doit jamais oublier.
![[Image: tumblr_m5vo63XeEB1qcy3xuo2_500_large.gif]](http://data.whicdn.com/images/30957593/tumblr_m5vo63XeEB1qcy3xuo2_500_large.gif)
- Era o zi senina, aveam sa plecam intr-o excursie cu profesoara de stiudiu al incuiatilor la Beauxbatons, in apropiere de Cannes, Franta. Aveam sa credem ca va fi ceva extraordinar, frantuzoaice, alea, alea, plus ca picam taman in cursul Festivalului de Film de la Cannes.
Aveam totusi o intrebare, vom zbura cu avionul sau vom lua Expressul de Hogwarts pana acolo? Oricum, Robby trebuia sa-si faca bagajul, stia ca va face si ore, ca de, tot scoala e Beauxbatons. Oricum, isi scoase bagheta, o sficui si facu ca toate hainele sale de incuiat si chiar si cele de elev la Hogwarts cu insemnele viperinilor sa zboare in mai multe trollere si genti Louis Vuitton.
Lexie Stryder, sefa de casa a viperinilor apuru val-vartej anuntand ca s-a schimbat data de plecare, aceasta avand sa fie cam in doua zeci de minute de atunci, Robert chiar nu stia cum sa faca, trebuia sa mai puna lucruri, chestii, diverse, ca doar avea sa stea doua luni in Franta. Si-a luat cativa Euro si cainele in lesa, daca a uitat ceva important asta era, se mai intampla, va ruga pe cineva sa le trimita.
Surpriza, plecau cu trenul, asa ca in doispreze ore copiii au ajuns.
~ORICINE
RE: On ne doit jamais oublier. - Ema Snow - 02 Dec 2012
- Se uita cu scepticism la cladirea ce se inalta inaintea ei, simtindu-se mult mai piticanie decat de obicei. Si apoi, se simtea putin ciudat, stand in fata portilor cu un troller dupa ea si cu o bufnita pe umar, ce-i tragea nerabdatoare o suvita de par. Ema doar isi flutura o mana, facandu-i semn lui Artemait sa faca ce vrea. Pana la urma, o luase doar pentru ca se gandise ca avea nevoie sa trimita scrisori si - de ce sa minta?- nu prea avea incredere in posta via-bufnita franceza.
Daca ar fi sa traga linie, excursia asta avea multe plusuri. Putea fi considerata un schimb ciudat de experienta, avea sa invete ceva din cultura si felul de a fi al francezilor, avea sa inteleaga cum se desfasurau la ei cursurile si probabil isi va slefui putin limba. Nu fusese niciodata multumita cu felul in care vorbea limba lui Napoleon.
Incepu sa o doara gatul din cauza pozitiei ciudate in care se afla. Statuse sa se uite prea mult la modelele complicate ce decorau un pervaz, asa ca isi cobori privirea, incercand sa prinda si alte detalii. Pana la urma, era pentru prima oara cand venea in Franta si, in ciuda faptului ca i-ar fi placut la nebunie o vizita pana la Pierrefonds, o incanta si Beauxbatons. In plus, asta era locul frantuzoaicelor ce le dadeau cu flit englezoaicelor, iar Ema era hotarata sa prinda cateva scheme. Era ciudat sa se gandeasca la faptul ca intreaga experienta putea sa fie un mic razboi feminin al natiunilor, dar incerca sa ignore astfel de scenarii. Cateva eleve trecura pe langa ea, cu robe impecabile. Blonde, inalte si cu ochi stralucitori. Soimeanca se dadu un pas inapoi, insa intampina un obstacol si se intoarse imediat pe calcaie.
" Imi pare foarte rau! Excusez... Robby! Oh, Merlin!"
Ema ofta usurata, ducandu-si o mana la frunte. Isi ridica iar privirea spre Viperin, zambind slab.
" Scuze, din nou"
RE: On ne doit jamais oublier. - Robert Eric Smith - 02 Dec 2012
- "Ne fais rien!" zise viperinul, care stia ceva franceza de la varul sau de gradul patru, Antoine Malfoy, care era francez, chiar daca l-a cunoscut abia anul trecut. "Emme, pourais-toi acompagner moi la magazin?", ambii au inceput sa rada, evident, Robby stia ceva franceza, dar nici sa se dea mare. Emma parea procupata, caci ea fuse sefa de casa si stie ca in timpul unei excursii sau al unui schimb de experiente nu trebuie sa plece de langa porofesorul supraveghetor, dar oricum n-ar fi fost observati. Aceasta, in final accepta si pornise cu Eric, un nume nordic, care exprima sexualitate si pofta nebuna de adrenalina. Nu puteau Disparea pur si simplu, asa ca isi aminti ce uita, matura, facu farmecul Accio si astepta sa vina, bine-nteles, daca mai venea, dar pana atunci au iesit de pe domenile destul de largi ale Beauxbatons-ului si Disparura la Cannes, primul tabac era chiar foarte aproape, scoase opt euro si-si cumparase un pachet de Sobranie Black Russian, tigarile lui preferate, chiar daca avea 15 ani asta nu insemna ca nu putea fuma, plus ca era varcolac, plamanii se vindecau imediat, la urmatoare luna plina, isi aprinse o tigara si indrepta pachetul spre Emma, uitase daca aceasta fuma sau nu.
RE: On ne doit jamais oublier. - Ema Snow - 02 Dec 2012
- Daca existase ceva la care Ema nu se mai gandise de foarte multa vreme, atunci era felul de a trai al lui Eric. Destul de contrastant cu stilul ei, daca statea sa analizeze, dar intotdeauna interesant de avut prin preajma. Asa ca nu trebuia sa se vada prea surprinsa de faptul ca erau la Cannes cat ai zice 'bagheta'. Si uite asa se ducea si asa-zisul schimb de experienta.
" La vie chiar e o alergatura cu tine, nu?" intreba ea amuzata, uitandu-se la oamenii din jur. Intr-un fel, se simtea linistita, chiar daca era probabil singura lipsita de o franceza impecabila.
Astepta rabdatoare ca Robby sa-si cumpere orice avea de cumparat, insa tot ridica o spranceana sceptica spre el. Refuza pachetul cu un gest politicos si zambi.
" Ai dat opt euro pe un pachet de cancer. Spune multe despre tine, zau!"
Il lovi usor in umar, in gluma, stiind ca forta ei era mult prea mica. Fizica nu tinea cu ea, indiferent de cate puteri aduna.
" Va ascult, domnule Smith" incepu Ema pe un ton ciudat. " Trebuie sa recunoasteti ca a trecut ceva vreme de cand am vorbit ultima oara"
RE: On ne doit jamais oublier. - Robert Eric Smith - 02 Dec 2012
- "Mais oui, je suis d'accord. N-am mai vorbit, cam... de doi ani? Un an stiu ca am lipsit din cauza... unei probleme" raspunse baiatul "de cand Ordinul a inceput sa caute dupa totii devoratorii, mau tarat de colo-colo. Dar pe tine te-am zarit foarte rar, ce-ai avut?" si mai trase un fum din tigara maronie cu filtrul intr-o foita aurita. Isi scoase si iPodul, isi baga o casca in rechea stanga lasand-0o pe cea dreapta dezgolita incat sa poata s-o mai auda pe Emma. Prima melodie care incepu era "Et si tu n'existais pas" a lui Joe Dassin.
Cei doi se plimbau pe Rue Louis Blanc, intr-o dupa-amiaza de iarna. Inca nu se intunecase, dar nici ca mai era mult. "Je pense que nous devons partir au château, n'est pas?"
RE: On ne doit jamais oublier. - Ema Snow - 02 Dec 2012
- Se uita la el, distant fara sa vrea. Deci si Robby plecase pentru un an de la Hogwarts? Foarte ciudat, dar cumva logic. Ofta.
" Mie-mi spui?" pufni ea.
Ce-i drept, problema ei era personala, insa servea si in serviciul Ordinului. Petrecuse un an intreg in Irlanda, urmarind piste false care ar putea sa conduca la Devoratorii 'infratiti' cu nasul ei. Sau, mai bine spus, cu cel care fusese nasul ei. Acum barbatul nu facea altceva decat sa impinga margarete de la doi metri sub pamant.
" Tot ceva de genu'... Mi-am permis sa-mi aleg singura aria de misiune, daca pot spune asa. Speram sa rezolv cateva probleme si, intr-un fel, am reusit, doar ca acum am mai multe intrebari ca inainte."
Ridica din umeri si lasa subiectul sa scape. Pana la urma, nu ajunsesera taman in Franta ca sa-si petreaca timpul depanand amintiri sumbre. Insa ceva ii spunea Emei ca subiectul nu se incheie definitiv. Ignora gandul.
" Oui. C'est peut-être mieux pour nous de revenir..." murmura Soimeanca.
Castiga o privire ciudata din partea unei femei trecuta de prima tinerete. Poate ca iar gresise cuvinte. Dar chiar si asa, se trezi doritoare sa vada cum se descurcau elevele de la Beauxbatons.
" Cine stie? Poate ca frantuzoaicele chiar ne vor da cu flit... La ele acasa. Touché!"
RE: On ne doit jamais oublier. - Robert Eric Smith - 02 Dec 2012
- "I think it's a great honor to see you, my Lord." se auzi cu un accent nefiresc si prost pe o ramura clandestina a strazii Louis Blanc, erau doi barbati solizi si mari, unul avea o pelerina neagra, iar ce-l de-al doilea era imbracat ca un incuiat, cu blugi, tenesi, si un pardesiu inchis la culoare. "Perhaps we should go somewhere? Maybe at you're place?" si-l apuca de sold, sarutandu-l.
"Oh, mon Dieu! Quelle horreur!" spuse baiatul dezgustat. Era viperin, deci avea mandrie si era snob, deci ceea ce vazuse il facu sa-nghita in sec, probabil chiar sa arunce un farmec de uitare, dar Emma se uita la el urat, Eric nu avea saptesprezece ani ca sa poate face vraji in linistea lui sufleteasca deci nu putea face nimic. "Emma, hai sa mergem." si o lua de brat Aparand la cativa centimetri de portile Beauxbatons-ului.
RE: On ne doit jamais oublier. - Ema Snow - 02 Dec 2012
- De fiecare data cand se gandea la frantuzoaice, se gandea mai de graba la tipele cu atitudine din revistele sportive. Sau rafinatele infasurate in esarfe matasoase. Eventual, sorbind dintr-o cafea slaba. Dar in orice caz, era vorba de feminitate in toata puterea cuvantului, nu de barbati plini de laturi feminine. Isi intoarse privirea, scarbita. Poate ca doua spalaturi oculare cu o doza sanatoasa de sapun si cateva ore de meditatie aveau sa ajute.
Ofta usurata atunci cand se vazu inapoi in fata portilor.
" Eh, puteam sa traiesc si fara astfel de informatii, sincer" murmura ea, incruntandu-se usor.
Dar mai bine se gandea la altceva. Isi ridica privirea spre baiat, gandindu-se la tot felul.
" Deci... Cum ti se pare pana acum? Sarind peste partea cu... umm... pasiunile pe care unii oameni par sa le aiba in mod... aa.. natural...?"
Afisa un zambet stramb si isi scarpina gatul. Incepea sa creada ca Franta nu era chiar cea mai buna solutie. Dar, pana la urma, nu judecai o civilizatie si o cultura dupa nebunii prezenti la datorie. Era destul de convinsa ca nici Tara Reginei nu era atat de alba si nobila pe cat parea. Nu la colturi de strada.