bittersweet - Lexie Stryder - 05 Dec 2012
bittersweet
anyone
- Lexie păşi pe dalele de piatră ale Aleii Diagon, întrebându-se dacă avea un motiv anume pentru care venise aici. Nu găsi nimic concret, aşa că se mulţumi să privească cerul înnorat. Dacă ar fi fost orice altă împrejurare, probabil că un cer înnorat nu i-ar fi creat o stare foarte plăcută, însă acum, cerul era acoperit de nori albi şi groşi, reci, din care foarte probabil vor cădea fulgi de zăpadă.
Zâmbi la acest gând. Adora zăpada. Niciodată nu se dăduse în vânt după iarnă şi urâse frigul de când fusese mică, însă acea iarnă îi va plăcea. Abia aştepta gheaţa şi stratul gros de zăpadă, să simtă fulgii pe faţă şi pe mâini, să îi acopere hainele şi părul.
În plus, sărbătorile de iarnă reprezentau partea ei preferată a anului. Era atâta bucurie şi pace în orice casă în care punea piciorul ! Aşa era firesc, aşa era natural, ca familia să se înţeleagă, să se iubească şi să se ajute. Aşa că Lexie vedea în sărbătorile de iarnă o oportunitate pentru ca lumea să îşi urmeze adevăratele îndatoriri. Nu cele legate de societate sau bani, ci acelea care ţineau de familie şi prieteni, şi mai ales de propria persoană.
Viperina cercetă cu privirea magazinele din jurul ei ca să îşi dea seama în ce loc de afla. Se opri brusc pe sigla 'Ceaunului Crăpat'. Nu se putu abţine să nu zâmbească. Acolo era locul în care legase atât de multe prietenii ! Acolo fusese locul în care ea şi Kurt se întâlniseră pentru prima dată. Acolo îi ajutaseră pe Kurt şi Ivy să îl integreze pe Stark în Sfinţii Mortali.
Multe, multe amintiri, care ştia că nu se vor şterge niciodată. Intră în bar fără să se uite înapoi. Oricum, nu avea nicio ocupaţie. Îşi lăsă geanta şi jeaca groasă de iarnă pe spătarul unui scaun şi îşi comandă o bere cu lămâie.
RE: bittersweet - Klaus Lovel - 06 Dec 2012
- Klaus isi incheie nasturii de la paltonul negru si pasi afara din conac privind in sus cum fulgii de zapada isi faceau loc pe pamantul umed, se pusese deja multa zapada in curte si peste tot tinutul. Tinutul era imbracat ca intr-o mantie alba si parca nu se mai termina, pentru Klaus zapada reprezenta infinitul la fel ca si cerul. Mereu adorase iarna si ii placuse sa stea in zapada, sau cel putin sa stea cu o cana de ciocolata in mana si sa priveasca cum ninge. Chiar daca traditiile de Craciun il incantau, el nu se ocupa cu bradul prea mult..aici era un loc unde folosea bagheta, doua miscari si unduiri de bagheta si totul era aranjat.
In cateva clipe se afla in fata Ceaunului Crapat, zambi multumit. Macar avea sa se delecteze cu o cana de ciocolata alba si calda, sau cu o cana de cafea in trei culori, preferata lui. Deschise usa si simti deja aerul cald cum il intampina, nu se uita in stanga si in dreapta si merse direct la bar unde spuse:
- O cafea lunga, te rog. Spuse el si chelnerita in cateva minute ii aduse cafeaua, nu privi in jur..prefera sa se incalzeasca si apoi sa vada daca erau chipuri cunoscute sau nu prin preajma.
RE: bittersweet - Lexie Stryder - 07 Dec 2012
- Lexie îşi mută privirea de la cana ei cu bere, care avea gustul acela ciudat care o făcea să îşi amintească de precedentele ei vizite, la bar, şi mai apoi la uşă.
Un băiat intrase în local. Părea uşor abătut şi nu aruncase nicio privire în jurul lui. Viperina îl privi cum îşi comandă ceva, apoi se aşează la una dintre mesele de lângă ea.
Nu era multă lume în încăpere. Cei doi barmani nu aveau aproape nimic de lucru, însă se tot foiau în spatele barului, încercând să îşi găsească o ocupaţie.
Viperina îl privi din nou pe băiatul suspect care stătea aplecat asupra unei ceşcuţe ponosite de cafea.
Nu ştia dacă să intre în vorbă cu el sau nu. Adevărul era că i-ar fi prins bine o persoană cu care să schimbe două vorbe, însă nu era prea sigură că acel lucru i-ar fi convenit şi străinului. Părea că venise aici cu gândul să nu îşi ridice privirea din pământ şi să nu vorbească cu nimeni.
Cel puţin ăsta era mesajul pe care i-l transmitea lui Lexie. Luă o gură din berea sa cu o mică strâmbătură, apoi îşi drese glasul şi îşi scoase Profetul Zilei din buzunar, deschizându-l şi începând să citească fără să prindă nimic.
RE: bittersweet - Klaus Lovel - 07 Dec 2012
- Sorbi cateva guri din cafeaua sa colorata si apoi ii mai ceru chelnerului un pahar de wishky, pe care il dadu rapid pe gat. Isi puse coatele pe tejgheaua de la bar si fruntea peste ele incercand sa gandeasca, sa isi mai aranjeze din ganduri caci incepea sa-i bubuie capul, neavand loc sa gandeasca pentru toate. Simti o oarecare incomodare, parca era privit insistent. Isi intoarse privirea intr-o parte si in alta si isi dadu imediat seama de cine era privit, o tanara ce se afla la o masa care citea din Profetul Zilei, probabil nimicuri care se scriau in el. Ii facu semn chelneritei sa ia paharul si se ridica de acolo mergand spre tanara.
- Pot? Spuse el intr-un final privind-o pe tanara de la masa la care se uitase mai devreme, punand mana pe un scaun ca sa se aseze, dar nu inainte ca tanara sa ii de-a voie. Nu voia sa se trezeasca cu..un pumn in fata eventual de la poate..iubitul sau partenerul cu care era, caci in orice clipa putea aparea cineva.
RE: bittersweet - Lexie Stryder - 07 Dec 2012
- Lexie îşi ridică privirea senină când simţi că că se apropie cineva. Zâmbi când văzu băiatul, mustrându-se în gândul său că îl privise atât de insistent pentru că ştia că el o simţise. Încuviinţă din cap, împăturindu-şi Profetul cu un gest discret, apoi luă o gură de bere din cana ei mare.
Se sprijini de spătarul scaunului, privindu-l în continuare pe necunoscutul care se aşezase la masa ei.
Din câte îşi dădea seama, nu îl mai cunoscuse până atunci, însă de la un timp începea să se priceapă din ce în ce mai puţin cu memorarea figurilor şi a numelor. Ura asta pentru că o făcea să pară indiferentă şi cu nasul pe sus de fiecare dată când uita un nume, mai ales pentru că avea o grămadă de elevi ale căror nume ar fi trebuit să şi le amintească.
Îşi drese glasul încet, alungându-şi acele gânduri, apoi îşi aşeză mâinile pe masă.
- Lexie, se prezentă ea, scurt.
RE: bittersweet - Klaus Lovel - 10 Dec 2012
- Zambi in momentul in care fata incuviinta din cap si isi trase un scaun asezandu-se la masa. Comanda doua cafele pentru amandoi si ramase cu privirea fixa la tanara cand ii auzi numele. Il mai auzise undeva..Lexie, Lexie, Lexie..insa renunta repede la asta observand ca era in vag, oricum nu avea sa-si aminteasca.
- Klaus. Spuse el in cele din urma, insa nu mai dadu si numele de familie caci trebuia sa zica si replica "Da, Agnes e sora mea..si dupa asta ma cunosc toti!", incepea sa creada ca trebuia sa-si schimbe numele, oricum nu-l adora.
Insa incerca sa-si alunge gandurile despre familie si sa revina in situatia din prezent, adica sa o cunoasca pe Lexie. Isi intoarse privirea in stanga si in dreapta observand ca localul se umpluse atat de mult incat nu mai erau mese libere. Lua o gura din cafeaua ce ii fusese adusa de tanara chelnerita si zise:
-Lexie..mi se pare numele tau cunoscut, insa nu-mi pot aminti daca te-am intalnit mai demult..sau gresesc.
RE: bittersweet - Lexie Stryder - 10 Dec 2012
- Lexie îl privi pentru câteva secunde pe Klaus, cercetându-i trăsăturile. Avea o figură destul de comună şi viperina era aproape sigură că îl mai văzuse înainte.
Ridică din umeri.
- Probabil, răspunse, zâmbind.
Cu toate că Klaus îi părea cunoscut, se întreba de unde. Nu îşi amintea să fi făcut cunoştiinţă cu el mai demult.
- Sunt Şefă de Casă la viperini, la Hogwarts.
Lexie se întreba dacă avea vreo importanţă. Poate că se cunoscuseră prin intermediul acelui titlu. Sau nu. Găsise până acum fel şi fel de persoane. Asupra unora avea o anumită influenţă acea diferenţiere de rang al societăţii, asupra unora nu. Sincer, îi aprecia mai mult pe cei cărora nu le păsa. Se simţea şi ea mai bine şi îşi dădea seama că, dacă nu îţi pasă de rangul altuia atunci nu are cum să te dai mare cu al tău.
Încercă să schimbe subiectul.
- Şi, ce cauţi pe aici într-o zi atât de frumoasă ? întrebă viperina, făcând semn cu capul spre fereastra pe care se vedeau fulgii căzând. Pentru ea, o zi cu zăpadă era o zi frumoasă, dar pentru mulţi ar fi fost o zi urâtă şi morocănoasă. Spera că Klaus nu era acel gen de om şi că îi plăcea neaua.
RE: bittersweet - Ada McNair - 12 Dec 2012
Ada tocmai se chinuia exasperata in baia din Ceaunul Crapat sa-si incheie sutienul care avea prostul obicei de a se deschide fix in momentele cele mai delicate: cand intalneste un baiat dragut, cand este ascultata, cand sta de vorba cu un profesor etc. Tot timpul se intampla in momente critice sau atunci cand avea o stare buna si nu dorea sa fie stricata. Chiar cu o zi inainte isi pregatise scenariul pentru ziua respectiva: o zi alba cu fulgi mari si pufosi cazand lin din cer, o ciocolata calda intr-un loc dragut si caldut unde se poate simti linistita,putini prieteni sau chiar deloc si...o bere zero bagata sub roba deoarece era cam mica sa i se permita savurarea ei. In schimb, nicaieri pe lista ei nu se afla deschiderea sutienului. Miscandu-se stangaci, reusi in cele din urma sa bage mosul in baba si sa isi fixeze sutienul astfel incat sa arate bine. "Frumoasa mai sunt!" isi spusese Ada cu voce tare, facandu-si semn cu ochiul in oglinda mare ce era atarnata pe un perete rapciugos in fata ei.
Chiar daca Ada isi lasase masa libera cand parasi sala de mese pentru a intra in baie, cand se intorsese, observa ca masa ei este ocupata de doua persoane de sex opus ce pareau sa aiba o conversatie care decurgea destul de timid. Neplacandu-i sa intre degeaba in conflicte, lua o viteza inimaginabila inspre masa respectiva, isi lua ciocolata calda si berea zero si incerca sa fuga inspre bar fara sa priveasca in spate. Cand totusi din curiozitate trase o privire, observa cu bucurie ca la masa se afla chiar Lexie. Profesoara draguta de Potiuni care nu avea somn in unele nopti si cu care se tot intalnea pe coridoarele scolii.
Tracand o privire si mai insistenta, observa langa ea un barbat de o frumusete extraordinara. Avea niste ochi de culoare caprui extrem de patrunzatori care o faceau sa lesine. Avea un par saten deschis minunat ce-i ajungea pana putin mai sus de urechi si care arata perfect ingrijit si niste buze ca doua petale de trandafir ce se miscau extrem de provocator de fiecare data cand zambea sau spunea ceva. Nu parea de varsta ei, ci mult mai mare. Nu ar fi avut in viata ei vreo sansa cu un om de frumusetea si statutul lui. Arata ca un om important, frumos, implinit. In acea secunda isi dorea sa se arunce in bratele lui si sa fuga amandoi in lume. Dar era imposibil. Ea era doar o copila...
" Barbatul asta e atat de frumos... " se trezi Ada spunand cu voce tare. Dandu-si seama de gafa imensa pe care a facut-o, s-a intors repede sperand ca nu a auzit nimeni, dar intorcandu-si privirea dintr-o curiozitate copilareasca, observa zambetul barbatului urmarind-o pana in celelalt capat al cafenelei. Atunci Ada realiza cat de urat a fost din partea ei ca nu si-a salutat profesoara, si cu un gest scurt din mana, ii dadu de inteles ca nu a observat-o si o saluta dintr-o miscare a capului.
"Vai vai vai...n-am mai vazut ceva atat de frumos in toata viata mea!"
Desi nu vroia sa realizeze, Ada isi dorea ca Lexie sa o chemem din nou la masa sa o lase sa admire acea frumusete nemaivazuta. Acel zeu intruchipat in om. Acea opera de arta realizata de cel mai fin sculptor care exista. Aceea nu era dragoste la prima vedere, era contemplare...
RE: bittersweet - Lexie Stryder - 13 Dec 2012
- Lexie îşi privi cafeaua caldă pe care i-o cumpărase Klaus şi zâmbi, trăgând ceşcuţa spre ea. Berea nu mai părea atât de atrăgătoare, ci doar o fantomă a trecutului. Şi viperinei nu îi plăcuse niciodată să trăiască în trecut. Deşi suna clişeic, era de părere că prezentul conta. El avea să schimbe viitorul.
Înainte să reuşească să bea din cafeluţa neagră, Lexie tresări violent. Era o reacţie pe care nici ea nu reuşea să şi-o explice, însă care venise de la sine. Văzuse o faţă cunoscută trecând pe lângă masa celor doi. Ada era aşezată acum la bar, cu o bere în mână şi o ciocolată caldă în cealaltă.
Viperina ridică din sprâncene, dar zâmbi.
Nu o cunoştea pe Ada de mult timp, dar îşi făcuse o impresie despre ea. Una chiar bună. Îi plăcea energia, prezenţa şi modul ei de a se face observată din prima. Mereu apreciase aceste lucruri la o persoană tocmai pentru că ea nu le avusese niciodată.
O privi aproape insistent şi îi făcu semn cu mâna să se apropie.
- E o prietenă de a mea, nu te superi, dacă ne însoţeşte nu-i aşa ? întrebă ea, întorcându-şi privirea spre Klaus.
RE: bittersweet - Klaus Lovel - 13 Dec 2012
- Lua o gura din ceasca lui de cafea cand auzi brusc usa cum se deschide, isi misca privirea catre partea aceea observand o tanara blondina, nu foarte inalta cum intra in local. O tintui cu privirea insa isi concentra apoi atentia spre Lexie care tresari violent, nu stia de ce insa nu spuse nimica. Din toate gesturile ei si ale blondinei observa ca se cunosteau, Lexie era profesoara de Potiuni deci era clar sa cunoasca elevii de la Hogwarts.
Isi amintea si el de momentele petrecute la Hogwarts care ii ramasera intiparite in minte si in inima, nu aveai cum sa uiti: prima dragoste, primul meci de vajthat, prima nota mica luata si tot felul de chestii de genul. Inghiti in sec simtind un gol in stomac, ca si cum ar fi privit insistent iar asta nu ii placea, holbatul la oameni era deranjant si pentru el..foarte deranjant. Isi reveni brusc din visare cand o auzi pe Lexie si isi intoarse privirea spre ea, zicand:
- Hm?!..Aaa, da..nu e nicio problema. Spuse el dand usor absent din umeri, nu il deranja compania fetelor..niciodata nu il deranjase.
|