+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Little Hangleton (https://www.darkmark.ro/f-little-hangleton)
+--- Thread: trying to know somebody never met (/t-trying-to-know-somebody-never-met)
trying to know somebody never met - Evan F. Lovel - 16 Dec 2012
- ooc: me and Klaus.
bic:
Evan îşi suflecă mânecile neglijent. Privea suprafaţa murdară a geamului, cu o ceaşcă de ceai în mână. Cafeneaua în care intrase era aproximativ goală. Probabil pentru că afară era un viscol puternic şi majoritatea oamenilor ar prefera să rămână în casă, să stea la căldură cu familia lor.
Scăpă un mic oftat la gândul că nu putea să stea la Hogwarts în acel weekend, însă se simţea destul de bine prin Little Hangleton. Nu avea nicio legătură cu istoria locului şi cu faptul că aici se născuse Lordul Întunecat şi chestii. Sincer, nici nu se gândise până atunci la asta.
Nu îi plăcuse niciodată istoria şi nici nu voia să se lege de ea atunci când se afla într-un loc. Mai uşor se gândea la viitor. Îi venea mai mult să se întrebe ce se va întâmpla în viitor, cine va păşi pe urmele lui.
Evan privi zăpada cum se aşează pe pământul îngheţat.
Se plictisea, ca să fie sincer. Trebuise să vină în Little Hangleton pentru a-l ajuta pe tatăl lui, care îl trimisese să discute cu unul dintre angajaţii săi. Ei bine, acel angajat se pare că dispăruse de noaptea trecută. Evan bănuia că îl trădase pe tatăl lui şi acum fugise ca să scape basma curată.
Mă rog, nu prea îl interesa lucrurile astea. Se hotărâse să aştepte în Little Hangleton până următoarea seară, şi, dacă nu dă de el, să plece. Îi trimisese deja o scrisoare tatălui său în care îl puse la curent.
Tresări uşor, şiturl gândurilor rupându-se când uşa cafenelei se deschise cu un clinchet de clopoţel.
RE: trying to know somebody never met - Klaus Lovel - 17 Dec 2012
- Isi adanci mainile in buzunarele paltonului lung si negru si isi scutura parul plin de zapada lasand-o sa se topeasca pe pamantul inghetat. Ningea de ore bune, ceea ce il facu pe Klaus sa aiba o dispozitie buna. Iarna ii placea, nu se dadea in vant dupa ea insa nici nu o detesta, era o mediocritate intre. Singurul anotimp care ii displacea in totalitate era toamna, nu vedea nimic interesant la ea, spre deosebire de celelalte anotimpuri care aveau cate un rol, sau cel putin aveai ce sa vezi: iarna ningea, vara era cald si puteai folosi piscinele, iar primavara totul inflorea, era ca de poveste..insa toamna cadeau frunzele, nimic interesant.
Se izbi frontal de cineva si injura in gand mergand mai departe, daca ar fi fost o domnisoara sau cineva de sex feminin probabil si-ar fi cerut scuze, insa daca daduse peste un idiot care nu vedea pe unde merge sigur nu avea sa o faca, nu il prea interesa. Observa o cafenea in fata la cativa metri, asa ca grabi pasul spre ea. Puse mana pe clanta si trase de usa, iar in incapere se auzi un clinchet de clopotel..deja simtea caldura care il invaluia. O lua spre bar asezandu-se la unul dintre scaune, isi puse paltonul pe spatar si comanda un whisky.
RE: trying to know somebody never met - Evan F. Lovel - 22 Jan 2013
- Evan îşi plimbă privirea, căutând sursa care declanşase un mic clopoţel aşezat deasupra uşii. Un tip slab şi înalt, cu un aspect ciudat şi o privire întunecată întră în cafenea, trântindu-se pe un scaun. Pe viperin aproape îl pufni râsul, însă îşi ascunse un zâmbet în gulerul hainei.
I se părea extrem de hilar să vadă persoane atât de posomorâte fără niciun motiv. Unii l-ar întreba de unde ştia el că nu au niciun motiv. Răspunsul era simplu: nimeni nu avea de ce să fie trist dacă încă era în viaţă. Toate greutăţile, toate lucrurile neplăcute, le veneau fiecăruia cu un motiv. Fiecare astfel de lucru era un dar, era o forţă pe care oamenii trebuiau să o absoarbe şi să se facă mai puternici. Aşa că nu, nu înţelegea oamenii prost dispuşi. Niciodată nu o făcuse.
Cu toate astea, se ridică de pe scaunul său şi se apropie de străin. Îşi drese glasul când ajunse aproape de el, înclinându-şi uşor capul într-o parte.
'Pot să mă aşez?' întrebă, ridicându-şi cu un zâmbet amuzat ceşcuţa de ceai şi cartea îndoită pe care le ţinea în mână.
RE: trying to know somebody never met - Klaus Lovel - 23 Jan 2013
- Isi plimba privirea dintr-o parte in alta a cafenelei, nimic si nimeni interesant. Poate cu exceptia faptului ca era o cafenea linistita si puteai sa stai la o cafea fara sa te deranjeze nimeni. Insa in momentul urmator auzi pasi si nu isi misca capul in partea aceea dar isi ciuli urechile. In secunda in care barbatul de langa el vorbi isi intoarse privirea zambind, insa un zambet sec.
-Da, Spuse el sec facandu-i semn sa se aseze pe scaunul de langa el. Chelnerita se fataia dintr-o parte in alta a tejghelei facand cate ceva, cum ar fi o cafea sau diferite bauturi care le avea comanda. Ii trecu prin minte ca un fulger un gand, nu i-ar fi placut sa fie chelner. Niciodata nu-i placuse sa primeasca ordine, iar acum probabil ca daca ar fi avut meseria asta si ar fi primit comanda mare sau ceva de genul i-ar fi dat cu tava in cap. El nu era genul de persoana calma in situatii banale, insa stia sa-si pastreze calmul in situatiile agitate, de actiune.
-Klaus, Spuse el intinzand mana spre barbatul de langa.