Quote:Nana se simţea obosită în această după-amiază. Cu ochii ei ciocolatii veghe ceasul. De două zile nu mai poate dormi. Nici ea nu ştie de ce. Să îi fie dor de acasă? Nu, e mult mai bine aici. Nu mai este stresată de un cuplu de oameni bătrâni care nu se pot mulţumi cu mai puţin de cât perfecţiunea. Oftează, ducându-şi degetele prin păr, coborând încă câteva scări. Apasă cu degetele ei lungi şi albe clanţa uşii. O briză de aer cald îi loveşte faţa. Surâde dulce, copilăros, la fel cum făcea când nu avea mai mult de zece ani. În mâna dreaptă atârnă grea o geantă în care a înghesuit frumos două blocuri de desen şi câteva, mai multe, creioane. Surâde dulce mergând cu paşi mici către maşina ei. Maşina ei... Adică a părinţilor săi. Dar i-au dărutit-o. Nu ar trebui să se mai gândească la asta. Se urcă la volan şi porneşte maşina, aşezând geanta lângă ea.
Nu ştie de cât timp merge, exact. Dar pădurea se conturează întunecat în faţa ei. Este o zi atât de caldă şi de senină. După încă zece minute de condus, blondina opreşte maşina la marginea drumului şi coboară. Îşi aranjează rapid pantalonii scurţi de blug şi tricoul larg, până sub fese. Cu un zâmbet schiţat uşor pe buzele rozalii încuie maşina, apoi chicoteşte, luând-o la fugă cu acea geantă într-o mână. Se comportă precum un copil mic. Dar nu o deranjează deloc de data asta. Măcar acum poată să fie un copil micuţ. Se opreşte în faţa unui stejar bătrân, strângându-şi ploeapele. Era sigură, pentru câteva secunde, că îl va lovi. Dar nu s-a întâmplat.
Tânăra se aşează pe jos, turceşte, scoate unul dintre blocuri şi pentarul în care a îngrămădit creioanele. Se uită de jos la frunzele care lasă, cu greu, razele soarelor să ajungă până la ea. Surâde, întorcându-şi chipul la hârtia goală. Începe să plimbe creionul pe pagină, conturând frunze şi crengi şi crenguţe. Îşi întoarce capul în spate. Nici nu a fugit atât de mult. Maşina era la nici douăzeci de metri depărtare. Surâde, dându-şi părul din ochi, scoţând apoi din genată o clempsă. Îşi învârte părul auriu în jurul mâinii, formând un coc ca vai de capul lui. Surâde şi îşi prinde părul, apoi începe să fredoneze o meldoie.
When I want want you, In my arms when I want you And all your charms. Whenever I want you, All I have to do is Dream, dream, dream...
Fredona senin cât contura acel stejar, înflorind pe ici, pe colo, câte o rază de soare care să lovească mai apoi, în imaginaţia ei iarba care nu se va vedea în acest desen. Continuă să cânte această melodie care îi aduce aminte de acele zile frumoase de vară. Voia ca acele clipe să nu dispară niciodată.