Darkmark RPG Forum
She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Printable Version

+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/f-hogwarts)
+--- Forum: Camera Necesitatii (https://www.darkmark.ro/f-camera-necesitatii)
+--- Thread: She ran away in her sleep and dreamed of Paradise (/t-she-ran-away-in-her-sleep-and-dreamed-of-paradise)

She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Katharina van der Wall - 16 Jan 2013

Katharina & Marc
[Image: 641174.gif][Image: tumblr_mgoa7cGlR91rm1p87o1_250.gif]
[Image: tumblr_mgoa7cGlR91rm1p87o2_250.gif][Image: 918311.gif]
The Queen of broken hearts is the hardest to kill

  • Mama se aplecă peste pătuțul meu. Fața ei e plină mai mai luminoasă decât soarele, sau poateașa văd eu pentru că sunt mică. Părul îi cade pe umeri în cârlionți lucioși, care miros a șamponul ei special, iar medalionul de la gât, parcă aruncă scântei. Însă ochii ei frumoși, sunt umbriți; asemeni obrazului stâng, ca umbra ploii, ce o vezi printr-o fereastră, atunci când lumina e despicată în pâraie.
    -Katharina, spuse a încet dar pe un ton imperios. Scoală-te!

    Eu mă frec la ochi și casc.
    -Mami? întreb, iar vocea mea se aude înăbușit.
    -Hai, Katharina.
    Mă ridică din par cu un Uf șoptit, de parcă nu i-ar veni să creadă ce mare m-am făcut. Sunt mare acum și nu e nevoie să mă ia în brațe, dar nu protestez.
    -Te iubesc, puiule, îmi șoptește ea în păr.
    Pielea ei miroase a fursecuri scoase din cuptor și a parfum cald.

    -Te iubesc așa mult!
    -Mami...
    Îmi pun capul pe umărul ei. Deși sunt grea, mama mă ține în brațe, iar când mă pune jos pentru a deschide o ușă, protestez. Era debaraua de la parte. Mama mă ia din nou în brațe și coboară cu mine, lăsându-mă într-un pățut, între toate jucăriile mele.
    -Mami?
    -O să jucăm un joc, Katharina. Tu o să te ascunzi aici, iar eu voi încerca să te caut, spuse mama, apoi dispăru înainte ca eu să apuc să protestez. Totuși, eram încă un copil, așa că în scurt timp am adormit, dar nu înainte să aud cum mama moare, ucisă de un blestem de neiertat.

    Șatena deschise ochii gâfâind. Își simți obrajii umezi, așa că și-i șterse, încercând să-și calmeze bătăile mult prea accelerate ale inimii. În ultima lună avusese toto mai des același coșmar: moartea mamei ei. Se ridică din pat, având grijă să nu-și deranjeze colegele și privi ceasul. Mai erau multe ore până se lumina, fiind abia două. Își afundă picioarele goale în papucii pufoși, acoperindu-și umerii cu pătura și se îndreptă cu grijă spre ușă. Se strecură afară, nu înainte de aș lua manualul de ACMN și privi în jur, clipind.

    Se gândi să iasă din Pivniță pur și simplu, căci presupunea că Marc dormea, dar ceva o făcu să se gândească mai bine la decizia ei. Știa că dacă Marc ar fi aflat că plecase singură s-ar fi supărat pe ea. Dar nici nu dorea să-l trezească, în caz că dormea. Privi coridorul ce ducea spre camerele băieților, și pe cel care ducea la ieșire confuză. "Dar ieși odată! La ora asta sigur doarme pentru numele celui sfânt!" își auzi conștiința strigându-i plictisită. Își scutură capul și oftă cu putere, apoi se îndreptă spre camera lui.

    Își dădu părul pe spate, și privi camerele, încercând să își amintească în care stătea Marc, iar când ajunse în fața ușii, lăsă cartea și pătura jos, apoi o deschise cu grijă, rugându-se să nu facă zgomot. Se strecură în cameră, nu înainte să își dea papucii jos, și păși cu grijă, mergând lângă patul șatenului. Se opri lângă acesta și îl privi preț de câteva secunde bune, zâmbind când îi văzu chipul atât de liniștit și calm. Își mușcă buzele, fiindu-i parcă milă să-l trezească. Dar nu mai avea somn, iar în Camera de Zi nu dorea să stea. Îi atinse ușor umărul, degetele ei trecând ca o mângâiere pe pielea caldă și goală. Înghiți în sec, inima bătându-i cu putere. Îl zgâlțâi ușor, dar când văzu că nu se trezește, se aplecă, șoptindu-i numele la ureche.

    -Marc, trezește-te! murmură, și fără să se gândească intenționat la asta, își coborî palma pe pieptul lui. Clipi, simțindu-i inima bătând liniștită și roși. Când acesta tresări, Katharina se trase speriată în spate, vrând să plece. Totuși, nu reuși să facă mai mult de un pas, când el o prinse de mână, trăgând-o în pat. Șatena își ținu respirația, simțind cum maieul i se ridică ușor pe abdomen. Își puse palmele pe pieptul lui gol, privindu-l în ochi și deschise gura, pentru a spune ceva.


RE: She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Marc Lupin d'Verin - 16 Jan 2013

  • Oftă, simţindu-se mai obosit decât s-ar fi considerat vreodată. Alergase toată ziua după Kathh, pentru că pe ea au apucat-o nebuniile. -ltua cp ăşi visa mama în fiecare noapte. După ce îşi omorâse unchiul, dormea în Camera Necesităţii, pentru că avea coşmaruri atât de grave încât îşi treziste toţi colegii. Închizându-şi ochii, îşi lasă iPod-ul şi căştile să cadă pe lângă el, acestea aringând podeaua cu un sunet scurt, înfundat. Prin faţa ochilor îi trece fiecare mişcare a bătrânului, iar urechile lui îi bubuiau cuvintele acelea pe care le ura atât de tare. Acea fată te va schimba. . Nu, nu îl shcimbase cu nimic. Voia la fel de tare să îşi răzbune părinţii, voia la fel de tare ca după asta să ducă o viaţă fără magie, undeva în Franţa, împreună cu verişoara lui.

    Îşi auzi numele şoptit de ctre Kathh ş îşi deschide ochii brusc, ca un reflex. Îşi pune o mână pe talia ei i o trage, dndu-se la o parte, ascunzând-o sub plapumă, aşezându-se peste ea, făcându-i semn să tacă. Se uită al ea, privindu-i fiecare din trăsăturile feţei, care acum exprima o frică continuă. Îşi apropie chipul de ale ei, trăgând-o în braţele sale mai bine.

    Shh, şopti, cu buzele lipit de ale ei, după care o întoarce din nou, lipind-o de el în totalitate, observând silueta unui coleg ridicându-se.

    O fulgeră din priviri, pentru că ea continua să se agite. Îi trage capul mai aproape de al lui, ascunzând-o între gâtul şi umărul lui, întrcându-şi capul în aşa fel încât ea să se uite la el, direct în ochii lui. Oftează uşurat când cel care se ridicase s-a culcat la loc şi îi zâmbeşte uşor lui Kathh. Cu acelaşi surâs pe buze, îi dă părul de pe faţă.

    Ce faci aici? şopti, apoi îi face din nou smen să tacă. O ia în braţe, dându-se jos din pat.Condintuă să o ascund în braţele sale, Dispărând, pentru a apărea pe coridorul etajului şapte. Traversă holul, oprindu-se în faţa acelui perete gol. Îşi imagină acea cameră în care dormea el când ave coşmarurile şi zâmbi, când uşa se deschide, iar MArc păşi înuntru- Se întoarce către uşă, aceasta închizându-se imediat. O lasă pe Kathh pe patul lui, acoperind-o cu pătura, cât el îşi făcea drum spre dulap, pentur a-şi lua pe el o pereche de pantaloni. Se întoarce către ea, zmbind dulce, atipic lui.

    Eşti bine? o înteabă.


RE: She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Katharina van der Wall - 17 Jan 2013

  • Simte că trec ore până când își revine. Trupul lui cald, lipit de al ei, care este mai mereu rece, o face să nu mai gândească limpede. Vrea să spună ceva, dar uită orice cuvânt când distanța dintre ei devine și mai mică. Își apasă mai tare palmele pe pieptul lui și încearcă din nou să zică ceva. Totuși, cuvintele îi sunt furate de buzele lui, ce se lipesc de ale ei. Se lasă moale în brațele sale, auzind ca prin vis acel Shh, și îi răspunde la sărut, o senzație de căldură punând stăpânire pe ea. Se simte euforică și nici măcar nu-și mai dă seama unde se termină trupul ei și începe al lui, căci simte cum picioarele îi sunt încolăcite cu ale șatenului. Își mișcă involuntar trupul, deși nu voia să mai plece de acolo. Totuși, undeva acolo, conștiința ei încă mai judeca pentru ea, deși Kathh era pierdută între sărutul lui și dorința de a mai primi unul. Aude vag zgomot, dar nu-i pasă. Nici măcar nu știe de ce este acolo. Tot ce contează este Marc și doar atât. Își lasă capul tras spre al lui, buzele ei atingându-i în treacăt umărul gol. Îl privește în ochi, și-și strecoară palmele printre brațele lui, atingându-i pielea cu vârfurile unghiilor, răsfirându-și degetele pe spatele lui. Se lasă lipită mai mult de el, simțindu-și obrajii arzând. Dumnezeule, era atât de bine în brațele lui! Îi analizează chipul și zâmbește și ea drept răspuns la zâmbetul său, închizându-și ochii atunci când degetele șatenului îi dau părul de pe chip. Clipește apoi. Întradevăr, ce face acolo? Nu-și mai amintește. Dar știe că era ceva important. De ar putea să-și amintească ce... Dar cum, când el este atât de aproape? Aprobă ca un copil și îl urmărește tăcută cum se ridică și o ia în brațe. Se prinde de gâtul lui, și își ascunde chipul între umărul și clavicula sa, încercând să-și amintească de ce era acolo. Aerul rece care străbătea holurile, o făcu pe șatenă să se încrunte. Ce Dumnezeului făcuse? Roși cu putere, amintindu-și ultimele minute și tot ce putu să gândească fu că se îndrăgostise de el. Și nu voia asta. Voia să îl urască pentru cum se purta cu ea. Să aștepte cu nerăbdare sfârșitul anului, când el va termina și va pleca de acolo, iar ea va putea scăpa în sfârșit. Dar nu se putea. De la un timp, îi era tot mai teamă de sfârșitul școlii, căci nu voia să-l piardă. "E prea târziu pentru regrete, Kathh. Acceptă ce ți s-a dat. E cel mai bine" își auzi conștiința și se încruntă. Ce i s-a dat? Sentimente pentru persoana care o ura cel mai mult? Clipi uimită când se trezi în pat, iar el o înveli. Îl urmări cu privirea, analizându-i trupul acoperit doar de o pereche de boxeri. Roși, amintindu-și de modul în care stătuse lipită de el, și cum îi atinse pieptul. Își mușcă buza și tresări când îl auzi, iar șocul fu ca o palmă peste față. Cum de uitase tocmai asta? Păli brusc, iar ochii i se umplură de lacrimi.
    -A-am avut iar coșmarul acela, șopti, lacrimile curgându-i pe obraji. Își acoperi chipul, strângându-și picioarele la piept.
    "Te iubesc puile, te iubesc atât de mult!"
    Vocea dulce a mamei îi răsună în cap, iar suspinele se întețiră.
    "O să jucăm un joc, Katharina. Tu o să te ascunzi aici, iar eu voi încerca să te caut."
    -Vreau să înceteze. Vorbi, dar nu își mai recunoscu vocea, înăbușită de suspine. Nici măcar nu-i mai păsa că șatenului o va considera patetică. Se abținuse prea mult în ultima vreme, și știa că va exploda dacă nu se va descărca. Își lăsă brațele lângă corp, iar după puțin timp, își îmbrățișă trupul, tremurând de frig, lacrimile continuând să-i ude obrajii palizi.


RE: She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Marc Lupin d'Verin - 17 Jan 2013

  • Surâde dulce către Kath atunci când asta îş ascunde capul între clavicula şi gâtul lui. Se uită prin cameră, încercând să îşi dea sema dacă îi vede cinva, după care Dispare, pe buzele sale lărgindu-se un zâmbet dulce cnd simte că îl strânge mai bine în braţe. Păşeşte în faţa peretelui, după csare trece pragul, săltând-o mai bine pe Kath în braţele sale. Taversează încăperea, lăsând-o pe pat, între pernele moi, acoperind-o cu pătura sa într-un fel fugar, după care se duce la dulap, luând de acolo o pereche de pantaloni şi un tricou, zâmbind uşor când observă posterul cu Nirvana pe care l-a pus acolo în noaptea în care şi-a omorât unchiul. Te va schimba! bubui în urechile sale, făcându-l să strângă lemnul în mână cu putere. Îşi trece mâna prin breton, calmându-se şi se întorce către Kath pentru a o vedea plâgând. Rămâne şocat, ascuntându-i cuvintele. Ştia deja asta. Se aşează lângă ea, luând-o în braţe, ascunzându-i capul în pieptul lui, sărutându-i creştetul. Ştia că avea nevoie de asta. El nu a fost niciodată căsos, nu că ar fi avut cu cine, însă ea avut o familie de car eîşi aducea aminte că o iubise. Îşi trece degetele prin părul lui, după care o desparte din îmbrăţişarea sa, surâzând.
    - Eşti urâtă când plângi. spune, ştiind ce ar fi urmat deobicei din partea oricărei fete. "Deci sunt frumoasă în rest?". În cazul lui Kath nu ştia. O ura, trebuia să o urască dar... Zâmbi, în continuare, ştergându-i lacrimile cu degetele mari, cât îi încadrase faţa în palmele sale după care îi ridică uşor colţurile gurii.
    Ăsta nu era el în niciun caz. Era Marc cel care ştia prin ce trece Kath şi nu îi dorea să nu aibă pe nimeni la care să se întoarcă. În prima noapte în care avusese coşmaruri, se plimbase pe coridoare în lung şi în lat. Se uitase până şi în Oglindă. Îşi amintea perfect ce văzuse.


RE: She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Katharina van der Wall - 18 Jan 2013

  • Când Marc o luă în brațe, Katharina își ascunse chipul la pieptul lui, înconjurându-i trupul cu mâinile și se lipi de acesta, continuând să suspine încetișor. Câteodată, ura că era vrăjitoare. Câteodată își dorea să fie o simplă Încuiată, iar singurele ei probleme să fie matematica și alte materii de-ale Încuiaților. Își mușcă buzele cu putere, fără a mai da atenție faptului că șatenul o sărutase pe creștet. În alte cazuri ar fi roșit, acum, nu-i mai păsa așa de mult. Își dorea să nu mai aibe acele coșmaruri, ce îi măreau mai mult dorul de mama ei. Deschide ochii atunci când Marc o îndepărtează cu blândețe de el, dar rămâne totuși aproape. Îl aude și clipește de câteva ori, apoi râde încet, deși încă mai plânge. Îl lovește încetișor în abdomen, privindu-l în ochi.
    -Ești așa un nesuferit, spune încet, pe un ton glumeț și își pune palmele peste ale lui, îndepărtându-i degetele mari din colțurile gurii ei. Afișă un zâmbet dulce și adorabil, și se întinse, sărutându-l ușor pe obraz. Apropierea dintre ei, o făcu să-și amintească ce se întâmplase cu doar câteva minute bune în urmă, iar Kathh roși pronunțat. Își lăsă capul pe umărul lui, pentru a-și ascunde roșeața din obraji și zâmbi slab.
    -Mulțumesc, rosti pe un ton calm, și când fu sigură că fața ei reveni la normal și nu mai este roșie, își ridică privirea spre el, uitându-se în ochii acestuia. Își trecu degetele peste chipul lui încet, oftând apoi și se depărtă, căci erau din nou prea aproape. Se întinse pe pat, părul ei răsfirându-se pe perna moale și privi tavanul, apoi își aminti unde se află, și deveni mai atentă în jur.
    -E camera ta de acasă? îl întrebă fără să-l privească și se ridică din pat, uitând că era îmbrăcată doar în maieu și boxeri. Se opri în fața posterului cu Nirvana și zâmbi dulce.


RE: She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Marc Lupin d'Verin - 18 Jan 2013

  • Zâmbeşte uşor când aceastas e încolăci în jurul lui ca un panda, fără să îi spună nimic, lipindu-şi buzele de creştetul ei, lăsând-o să suspine singură şi tăcută în braţele sale. Îşi lărgeşte zâmbetul când o aude râzând, pentru că era bine pentru ea. Îi aude replica şi îşi ridică umerii încet, arcuindu-i perfect către aceasta, strângându-i degetele cu ale sale când Kath îşi lipeşte palemle de ale lui. Surâde uşor, urmărind-o cu privirea cum se apropie cu buzele de obrazul lui. Îşi căscă ochii, fără să spună nimic, ci doar o urmăreşte cu privrea tăcut, cu un zâmbet schiţat pe buze, pentru că nu ştia ce să îi spună, mai exact. O urmări cu privirea, aşezându-se pe pat şi se ridică în picioare, dându-se jos din pat, traversând în totalitate camera, oprindu-se în faţa chitarei. O ia în braţe şi se apleacă peste ea, tresărind când o aude pe şatenă vorbind.
    Hmm? Nu. E camera din Londra. răspunde, pe un ton sec, începând să cânte o melodie.
    Era Forget our memories de la Kevin Woo. Zâmbi către Kath, sperând să îşi dea seama că la el, acasă era în Franţa. Franţa era tot ce putea să denumească acasă. Nu voia să se ataşeze de oricare alt loc înafară de casa lui.


RE: She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Katharina van der Wall - 19 Jan 2013

  • Se opri în fața dulapului, privindu-se în oglindă și oftă încet. Avea ochii roși, și cearcăne ușor pronunțate. "Ești urâtă când plângi." Zâmbi ușor, iar senzație de căldură ce o încerca de fiecare dată când Marc era prin preajma ei, puse din nou stăpânire pe ea. Se întrebă, în intimitatea gândurilor ei, dacă el o considera frumoasă. Își mușcă buza și se întoarse spre el, dar zâmbetul îi pieri când îl auzi. Se întrebă unde va merge ea când se va termina școala. Până acum, își petrecea vacanțele de vară la tatăl ei. Dar cum el murise, nu mai avea unde să e ducă. În schimb, nu regreta moartea lui. Spera că acum, mama ei se va putea odihni în pace. Zâmbi, alungându-și toate acele gânduri, când auzi melodia ce Marc începuse să o cânte și merse lângă el. Îl privi în ochi, roșind prostește când șatenul îi zâmbi și știu ce gândește. Franța va rămâne casa lui. Oftă încet, cuprinzând-o dorul de casă, de Berlin. Se întinse pe pat, și începu să cânte cu el, vocea ei sunând calmă și dulce. "Ai vocea mamei tale." îi spuse odată o profesoară ce îi cunoscuse mama. O auzise pe Kathh prostindu-se. Dar, de atunci, șatena cânta de câte ori avea ocazia. Închise ochii, simțindu-și piciorul lipit de-al șatenului. Însă nu se depărtă, ci continuă să cânte încet, respectând ritmul melodiei.


RE: She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Marc Lupin d'Verin - 20 Jan 2013

  • Continuă melodia şi un zâmbet nevinovat îi apăru în colţul gurii, ridicându-şi privirea către şatena care stătea pe patul său. La un moment dat se opri din cântat, lăsând-o pe Kath să continue singură. Vocea ei suna foarte bine, trebuia să admită asta. Lăsă chitara rezemată de perete şi se îndreptă somnoros spre pat. În drum spre acel loc, se opri pentru câteva momente pentru a privi peretele plin cu postere şi pentru a-şi aduce aminte de casă.
    Îşi continuă drumul, oprindu-se în faţa patului şi în următoarea clipă se aşeză lângă Kath, lipind-o cu spatele de pieptul său.
    -Te-ai liniştit? întrebă având chipul aproape de urechea ei şi zâmbi în colţul gurii, zâmbet pe care ştia că şatena nu îl va observa sub nicio formă
    Îi dădu părul după ureche şi continuă să se joace cu mâna în acesta, pentru a o linişti. Îşi aşeză mâna pe talia ei şi o întoarsă cu chipul spre al său. O analiză scurt, pentru ca mai apoi să-şi lipească încet buzele de fruntea sa.
    Stătu aşa pentru câteva momente bune, apoi îşi îndepărtă chipul de al ei, privind-o în ochi. Schiţă un mic zâmbet, trecându-şi o mână peste obrazul lui Kath.


RE: She ran away in her sleep and dreamed of Paradise - Katharina van der Wall - 22 Jan 2013

  • Își șterse o lacrimă ce îi curse pe obraz și deschise ochii, privind tavanul absentă. Nici nu-și dădu seama că începuse să plângp de-a binele, până când Marc nu mai cântă la chitară, lăsând-o pe ea să termine și își simți vocea încărcată. Trase aer în piept și își mușcă buza, calmându-se într-un final. Clipi de câteva ori și căscă, simțindu cum oboseala pune stăpânire pe ea. Se așeză mai bine în pat, maieul ridicându-i-se superficial pe abdomen, dar îi fu prea lene să și-l așeze, așa că îl lăsă așa. Tresări când Marc se așeză lângă ea în pat, și o lipi de trupul lui. Întrebarea lui o surprinse, dar mai ales blândețea cu care se purta. Se lipi mai mult de el, simțindu-i pieptul gol, lipit de spatele ei. Închise ochii, bucurându-se de atingerea lui.
    -Da, sunt bine, zise și trupul i se înfioră când îi simți respirația fierbinte mângâindu-i gâtul gol. Se lăsă întoarsă în brațele lui, și îl privi printre gene, ținându-și respirația câteva clipe, din pricina sărutului său, ce i-l dăduse pe creștet. Își simți din nou picioarele încolăcindu-se cu ale lui, dar nu făcu absolut nimic pentru a se retrage. Îl privi când acesta îl dezlpi buzele de fruntea ei, și îi zâmbi la rândul, inima tinerei bătând mai rapid. Își mușcă buza când degetele lui trecură peste obrazul ei, și-și așeză palmele pe pieptul șatenului, atingându-l încet, fără a se uita în altă parte. Știa cum arăta în acel moment: roșie la față, proaspăt plânsă. Dar nu-i păsa.
    -De ce ne tot certăm, Marc? întrebă încet, și-și urcă o palmă pe gâtul lui, cuprinzându-i ceafa cu grijă. Îl trase spre ea, și își lipi buzele de ale acestuia ușor, de parcă i-ar fi fost frică de reacția lui.