+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Lumea Vrăjitoriei (https://www.darkmark.ro/f-lumea-vr%C4%83jitoriei)
+--- Forum: Spitalul Sf. Mungo (https://www.darkmark.ro/f-spitalul-sf-mungo)
+--- Thread: O amintire ștearsă (/t-o-amintire-%C8%99tears%C4%83)
O amintire ștearsă - Jonathan Argus - 22 Jun 2018
O amintire ștearsă (poate continua oricine)
După o săptămână dificilă, în care s-a tot întrebat ce ar trebui să facă cu viața lui, tânărul Jonathan Argus se trezi, cu mâinile amorțite și capul aproape paralizat, întins (aproape legat) pe patul unui spital. Fără să înțeleagă nici cum, nici de ce, Jonathan se uita în jur, într-o încercare disperată de a înțelege măcar dacă locul în care se află este unul vrăjitoresc. În fața lui stătea un tablou uriaș, dar care nu se mișca, fapt ce îl speriase îngrozitor. „Dacă am fost capturat de vreun încuiat?”
Liniștea din jurul lui îl speria foarte tare. Căuta cu ardoare măcar o baghetă sau vreun spiriduș de casă, o simplă pană zburătoare, un os de dragon sau, deși niciodată nu s-ar fi gândit că va spune asta, chiar o carte de poțiuni. Nu avea nicio urmă de îndoială că aceasta nu era casa lui sau vreo altă încăpere pe care să o cunoască, iar forma dreptunghiulară a patului, atât cât putea vedea din unghiul aproape nul în care stătea, îl determina să creadă că se află, cel mai probabil, într-un spital.
Din păcate pentru el, nimeni nu părea să treacă. Nu era niciun zgomot și, un fapt chiar mai straniu, în cameră nu mai era niciun alt pat. De asemenea, nu erau nici alte geamuri, iar lumina slabă provenea dintr-o sursă nefirească, căci, așa cum legile fizicii au demonstrat de-a lungul anilor, atât pentru oameni, cât și pentru vrăjitori, lumina nu poate să apară de nicăieri. Ea este fie trimisă de soare, fie provine din vârful unei baghete. Totuși, era clar că ambele variante nu erau valabile în această situație. Fără să aibă habar ce se întâmplă, dar încercând totuși să își găsească încrederea, Jonathan a ridicat pentru încă o dată privirea.
RE: O amintire ștearsă - Splendora Cromwell - 13 Jul 2018
Dupa cum bine se stia deja, Splendora nu era cea mai cuminte fata. Mai ales cand facea potiuni pe ascuns sau fura carti din sectorul interzis. Ziua ei nu fususe tocmai placuta. Mersese sa cumpere niste incrediente la potiuni si dadu nas in nas cu Plesneala care tocmai intra.
"Iar ai de gand sa te furisezi in pivnita si sa fierbi toata noaptea ierburi?" racni acesta calm si totusi impunator.
"Cred ca o saptamana la detentie ti-ar prinde bine."
"Ha?" rabufni Splendora suparata. "Dar... dar..."
"Nici un dar... de maine te prezinti la Sf. Mungo... vei lucra in folosul comunitatii o saptamana! daca tot esti asa buna la potiuni, sa le si folosesti pentru a ajuta pe cineva!" Acentua acesta tare, apoi se indrepta spre tejghea.
Ziua de maine veni repede, fata se imbraca in graba si porni spre spital. O asistenta cu fata sictirita o astepta deja acolo.
"Tu trebuie sa fi acritura de care mi a zis Plesneala. Haide nu avem toata ziua la dispozitie."
O lua de brat si o tara dupa ea. Fata se supuse.
'Cat de rau poate fi...' Isi spuse... pana la urma era doar la spital.
Asistenta ii explica fetei ce avea de facut insa aceasta o urma visand, fara a o lua in seama. Apoi zari o usa mare maronie care ii captase atentia.
"Oau... ce-i asta!?" Exclama ea mirata.
Femeia se intoarse deodata si puse mana in fata ei.
"Nu ai voie aici! Misca-te."
"Sigur." Spuse ea si o urma. Avea sa revina mai tarziu.
Dupa ce asistenta termina de explicat, o lasa pe Splendora sa-si faca treaba. Nici nu plecase bine ca fata facu cale intoarsa, dar nici uram de usa. Se inbtoarse fix in acel loc nu intelegea pana cand...
"Finite Incantatem..." rosti incet, si usa se materializa. Acum era si mai curioasa.
Intra usor facand doi pasi, era al naibi de intuneric.
"E cineva aici..." Striga, vocea ei auzindu-se in intreaga incapere.
RE: O amintire ștearsă - Jonathan Argus - 01 May 2019
- Hei! strigă Jonathan. Cine ești?
Nu reușea să deducă exact cine se afla în fața ochilor lui. Apărea într-adevăr o siluetă, conturându-se însă tot mai vag cu fiecare secundă care trecea. Jonathan devenea tot mai neliniștit, pentru că, în loc să observe cine era în fața lui, vedea de fapt o lumină tot mai puternică.
- Ești aici? întrebă el din nou.
- Da, răspunse o voce de fată.
Jonathan era din nou mirat. Se apropia încet de figură, care la rândul ei se apropia de el. Dar, cu fiecare pas, părul, picioarele, mâinile ei dispăreau, iar el avea tot mai puternic impresia că se află de fapt singur în cameră. Progresul acesta absurd al descoperirii unei siluete stranii își atinse chiar punctul culminant, când, apropiindu-se la mai puțin de un pas de persoana - cel mai probabil eleva - care îi răspunse cu câteva secunde înainte, în loc ca imaginea să se limpezească, bizarul se produse.
Pentru că niciunul dintre cei doi nu reușiseră să se privească, deși puteau să observe firimituri de imagini, amândoi continuaseră drumul, până în punctul aproape ridicol în care trecuseră unul prin altul. Spre stupefacția amândurora, în loc să se atingă, în loc să se lovească și să cadă, sau măcar să simtă o oarecare durere, amândoi continuaseră cu brio drumul. Ba chiar, mai mergând câțiva pași, au realizat că de fapt fiecare se afla acum la celălalt capăt al camerei, cameră ce părea că-și pierduseră ușile și ferestrele, dar care continua să fie luminată de o sursă încă necunoscută.
- Ce se întâmplă?
Amândoi se priveau și, de la o distanță destul de mare, reușiseră în sfârșit să se observe.
RE: O amintire ștearsă - Splendora Cromwell - 02 May 2019
"Tu! Ce esti tu?!" Incepu ea, tintuita locului. 'O fantoma?' Isi spuse in gand, iar apoi isi tintui privirea din nou la el.
'De ce ar tine cineva o fantoma in acest loc?!' Se intreba, inca privind prosteste. Ridica o mana din instinct, si incepu sa o vanture prin fata lui, mijindu-si ochii.
"Ma poti vedea? De ce esti aici?"
Se apropie de el si il studie indeaproape. Incerca sa il atinga, insa mana ei trecu prin el. Isi trecu a disperare mana prin par oprind-o undeva in dreptul gurii, si isi rezema capul in ea, privindu-l inca dintr-o parte.