Memories before the end

[Desiree Rose Goth]

Pai ori suntem golani ori nu mai suntem
We beg for next.

[Bell Evans]

1. Capitolul VI – Suicide is my release..or not?
   
   Ultimele file din calendar se scursera incet si linistit, fara prea multe intamplari. Dupa scena cu Nate din cimitir, viata mea incepuse sa’si urmeze obisnuitul curs, fara a’i afecta sau deranja in vre’un mod pe cei din jurul meu.
   In ceea ce ii privea pe Hayden si Jane..lucrurile dintre ei se schimbasera. Jane era mereu suparata, iar Hayden parea mereu ca mai are putin si se arunca de la balcon. Scuza era ca monotonia se facuse stapana in relatia lor, iar Jane nu mai stia ce sa faca pentru a’l surprinde. Ceea ce o deranja insa era indiferenta lui Hayden.
   Iar in ceea ce ma privea pe mine..greu de spus. Incepusem sa’mi fac planuri de viitor, ca intotdeauna..planuri care de data asta ma includeau numai pe mine. Hayden era deja o amintire indepartata; asa imi placea mie sa’l numesc. Stiam ca e mai prezent decat prezentul insusi, dar mintea mea lupta continuu contra sentimentelor care cresteau pentru el cu fiecare zi ce trecea.
   Toate aceste ganduri ma napadira in timp ce stateam in pat; nu exista pericolul sa adorm, si cred ca nici nu vroiam asta, chiar daca era trecut de miezul noptii. Iar in timp ce minutele se scurgeau greu, tarandu’se prin nemurirea clipei, aproape ajunsesem sa imi doresc sa ma fure somnul. Secundele treceau cu o incetineala agonizanta, iar linistea din incapere incepea sa fie infricosatoare.
   1..1:15..1:30..2.
   Cand orologiul din sufragerie isi rasfranse ecoul batailor pana in camera mea, m’am dat jos din pat, trantind plapuma cu disperare. Eram nervoasa..si suparata.
   De fapt, nici nu imi aminteam cand zambisem ultima oara. Viata mea se complicase atat de mult..si daca as fi stiut macar ca asta nu era decat inceputul.
   Am inceput sa’mi caut telefonul, dar in cele din urma am lasat’o balta. Il pierdusem, poate pentru a suta oara in acea saptamana. Devenea stresant deja.
   O serie de lovituri mici in geam ma facura sa tresar. Pareau niste pietricele de pe aleea din curtea din spate, aruncate in sticla fumurie.
   Inima mea tresari, si am simtit cum fiecare muschi al corpului mi se incordeaza. Ramasesem tintuita pe loc, privind dezorientata in jur.
   Primul impuls a fost sa deschid fereastra..dar dupa alte cateva minute, am spus sa nu o deschid.
   “Sa deschid?! Sa nu deschid?!”
   Nelamurirea fu insa intrerupta de un foc de arma, care se auzi chiar de sub fereastra mea. Daca doar cu cateva secunde in urma eram putin speriata, de data asta am luat’o la fuga spre camera parintilor, de’a dreptul ingrozita.
   “-Amanda!” striga tata, sarind din pat. Se imbraca in doar cateva secunde, si lua o lanterna.
   “-Vin cu tine” am spus eu, in soapta. Cred ca nici nu m’a vazut luandu’ma dupa el. “Mama, cheama o ambulanta” am strigat, din capatul scarilor.
   Am alergat in urma tatei, pana afara. Jos, chiar in fata ferestrei mele, era intinsa pe jos o silueta mare, chircita intr’un mod cadaveric.
   “-Nate..” am soptit eu, si ochii mi s’au umplut de lacrimi. Era el..nu aveam nicio indoiala. Dar de ce?
   O rana masiva din tampla dreapta, din care curgeau siroaie de sange..in mana dreapta tinea o arma, iar in stanga..
   “-..telefonul meu” am soptit, ingrozita de tabloul care se desfasura in fata mea.
   “-Amanda..spune’mi ca nu ai nicio legatura cu asta” striga tata.
   “-Nu..” am balbait eu.
   “-Si atunci de ce are telefonul tau in mana?!!” replica el.
   “-Probabil..probabil l’am uitat pe undeva” am raspuns, stergandu’mi obrajii cu maneca.
   I’am pus o mana pe frunte si am oftat. Raceala pielii ma facu sa ma cutremur..era mort. Dar de ce se racise atat de repede?
   ½-E foarte frig afara, scumpo½ sopti el, cand vazu intrebarea din ochii mei.
   “-Dar..de ce sa se fi sinucis?!” am intrebat eu, si alte lacrimi se pravalira pe obrajii palizi.
   Sirenele ambulantei se auzeau deja din departare, dar ceva din mana lui mi’a atras atentia. Tremurand, am luat telefonul si am citit pe ecranul luminat 4 cuvinte: Imi pare rau. Nate
   
   *
   
   "-S’a sinucis.." murmura tatal meu, dupa ce iesi din biroul comandantului. Auzisem replica asta de zeci de ori in ultimele zile. “Arma avea amprentele lui, iar tampla dreapta a fost lezata de glontele respectiv..nu mai sunt indoieli” continua el, asezandu’se langa mine. “Amy, stiu ca ti’e greu..” imi sopti, dupa care ma stranse in brate.
   Am ascultat absenta, privindu’mi incheieturile palide. Bursc, toata scena din noaptea aia imi reveni in minte: Nate, cu arma in mana dreapta..cu tampla dreapta strapunsa de un glonte. Ochii mi s’au umplut de lacrimi, iar expresia fetei mele s’a transformat in soc.
   "-Tata.." am soptit. “Tata..Nate era stangaci” am balbait eu, cu vocea ragusita, plina de groaza.

[Rosalie Vivienne Alden]

OOC: Sper sa fi iesit ceva

Bell.te rog sa nu mai spui asta.
Acest fic este unul dintre cele pe care le citesc si iti spun ca e Grozav!

Wow,nu m-as fi asteptat
Ce s-a intamplat cu Nate...
Hmm,deci se pare ca nu s-a sinucis , ci a fost...ucis.
Abia astept sa vad ce se intampla in continuare.
So, e super.
Next
Ma bucur ca in sfarsit l-ai continuat

[Desiree Rose Goth]

L-ai macelarit pe Nate, saracul.Macar el oricum murea

Se imbraca in doar cateva secunde, si lua o lanterna.

~ Virgula aia e cam inutila

"-Tata.." am soptit. “Tata..Nate era stangaci” am balbait eu, cu vocea ragusita, plina de groaza.

~ Se precipita lucrurile
Ma bucur ca ai pus at last next...si sper ca nu vom mai astepta 7538953 de ani pana la urmatorul capitol :-w

[Helena Daphne Rose]

Deci..e super capitolul Bell Chiar daca am impresia ca e minunat dar scurt.

Imi pare rau. Nate

Ce ganduri sinucigase. Nu cred ca i-ar fii facut el asta lui Amy..

"-Tata.." am soptit. “Tata..Nate era stangaci” am balbait eu, cu vocea ragusita, plina de groaza.

Oare sa fii pus pe cineva? Nee, insa pastram teoria pe lista.
Somebody killed him

Next! \m/

[Alice Morris]

Cat ma bucur ca ai pus next, sis care e absolut minunat imi place cum la inceput descrii intr'un mod exceptional sentimente, iar apoi faci trecere la ce se intampla in prezent ai scris undeva "cadaveric" si era defapt "cadavreic" in rest nu prea am observat greseli

mi s'a parut interesant faptul ca Nat a batut in geam probabil fugea de cineva, si a venit la amanda, si a vazut'o, a batut in geam ca sa incerce sa scape, cineva l'a impuscat, si'a sters amprentele sau purta manusi, si i'a pus lui pistolul in mana, am dreptate? e usor sa'ti dai seama, am vazut multe cazuri similare la tv, dar intrebarea e cine?

e foarte tare capitolul, si, bineinteles ca a iesit ceva abia il astept pe urmatorul

[Bell Evans]

1. Capitolul VII - A new one
   
   Cerul se umpuse deja cu nori grei, cenusii; lumina parea lichida, coborand din inaltul cerului in perdele stravezii si rasfrangandu’se cu blandete asupra sirurilor de morminte albe. Era una din acele dupa-amiezi de iarna cand zapada stralucitoare isi pierde incet incet paloarea de sidef, in umbra nemiloasa a noptii ce vegheaza de dupa o geana de amurg.
   
   Si iata’ma din nou printre colegi, in clasa, incercand sa nu ies in evidenta; se iscase o cearta intre cateva fete, care se presupunea a fi o discutie civilizata, asa ca m’am refugiat intr’o banca din spate, cu castile in urechi si o carte de Nicholas Sparks in mana - “Accidentul”. Incepusem sa ii citesc romanele dupa ce vazusem filmele; imi placusera destul de mult, si tipul chiar parea genul meu de autor.
   Se sfarsi pauza, si in sfarsit incepu ora aia blestemata de fizica; pentru prima oara eram recunoscatoare ca intrase profesoara aceea uricioasa pe usa, si in clasa se facuse liniste. M’am ridicat in graba de pe scaunul care nu era al meu, si m’am asezat langa Jane; parea destul de apatica - probabil nu ii convenea faptul ca ma retrasesem in spate, lasand’o pe ea sa “discute” de una singura.
   Fu plictisitor..intreaga ora ma chinuisem sa nu adorm. Asta pana cand pe la jumatate a intrat directorul adjunct, cu un elev nou. Era ciudat cum cineva indraznea sa intrerupa ora profesoarei Torres; asa ceva mai rar. Barbatul zambi slab, potrivindu’si ochelarii si cerandu’ne sa facem liniste.
   “-Incepand de astazi, el va fi colegul vostru” spuse aceasta, cu o voce puternica. “Numele lui este Landon Carter si v’as ruga sa fiti primitori in ceea ce priveste acomodarea lui in aceasta clasa..domnisoara Torres?” continua directorul, inclinandu’se in semn de salut.
   Aceasta clatina usor din cap si zambi; Landon merse printre randurile noastre de banci si se aseza in spatele nostru. Jane intoarse automat capul, si ii zambi dulce. M’am gandit fara sa vreau la Hayden - chiar daca relatia lor se racise, nu era cazul sa inceapa sa’l insele deja, nu?!
   Cand se suna de pauza, m’am ridicat si m’am aplecat dupa un creion scapat in ora; am preferat sa nu’l ridic atunci..cine stie ce imi mai spunea profesoara, ca ii deranjasem intentionat ora.
   Landon fu insa mai rapid, si mi’l inmana cu o urma de zambet; i’am privit chipul palid pret de cateva secunde, ochii de un negru intens, care nu lasa sa se observe pupila rotunda, si parul nisipiu.
   Se indrepta si pleca; de parca cineva ii spusese sa se indeparteze de mine. Fusese ciudat; de obicei, faceam cunostinta cu noii colegi, vorbeam. Ma evita insa toata ziua. Ok..incepusem deja sa’mi fac griji.
   L’am vazut pe Hayden pe coridor..Jane vorbea cu el, si parea foarte serioasa. Meredith ii pandea de dupa colt, si am observat cu stupoare ca acelasi lucru il faceam si eu. Am pufnit nervoasa si m’am indepartat; chiar nu vroiam sa ma vada acolo, parand atat de interesata. In drumul meu insa, cand m’am intors, am intrat in cineva.
   “-Scuze” am bolborosit imediat.
   Aceeasi ochi negri de dimineata ma invaluira intr’o privire aspra. Landon nu imi raspunse, doar isi ridica cele cateva carti si ma ocoli. Ce naiba avea?!
   
   *
   
   Nu se mai spusese nimic despre moartea lui Nate; pur si simplu, toti inchisera subiectul de parca nici nu s’ar fi intamplat. De parca moartea lui era ceva minor, care in timp se uita usor. Insa in cazul meu era diferit..
   Ce ma durea era faptul ca Nate murise ca sa’mi salveze mie viata; sau cel putin asta presupuneam. Ma simteam atat de vulnerabila in fata durerii fara el..de parca cineva mi’ar fi spart zidul protector pe care el il ridicase cu atat de multa afectiune in jurul meu. Il consideram cel mai bun prieten..fratele mai mare pe care nu il avusem niciodata. Si cu ce s’a ales el de pe urma afectiunii mele? Cu o moarte infricosatoare. Nu puteam sa ma iert pentru asta..

[Desiree Rose Goth]

Bell, in sfarsit ai pus next

..asa ca m’am refugiat intr’o banca din spate, cu castile in urechi si o carte de Nicholas Sparks in mana - “Accidentul”.

Cartea asta am citit-o saptamana trecuta

L’am vazut pe Hayden pe coridor..Jane vorbea cu el, si parea foarte serioasa. Meredith ii pandea de dupa colt, si am observat cu stupoare ca acelasi lucru il faceam si eu.

Coridorul acela era un pic cam inghesuit, dupa cate vad

Aceeasi ochi negri de dimineata ma invaluira intr’o privire aspra. Landon nu imi raspunse, doar isi ridica cele cateva carti si ma ocoli.

Tipul pare cam ciudat Dar probabil ca are un motiv intemeiat

Bell, asteptam next ><

[Bell Evans]

Ma bucur ca ti'a placut, Dess
conteaza mult ca ai trecut pe aici
next'ul saptamana asta..poate chiar si in week-end..am cam abandonat fic'ul

[Alice Morris]

Bell, next
chiar ma intrebam cand o sa postezi
E super capitolul am vazut cartea miercuri la biblioteca, si m'am gandit involuntar la tine am observat o greseala ai scris "vroiam" si e corect "voiam" in rest nu am observat nimic Abia astept sa aflu care e treaba cu tipul asta nou, pare dubios si imi place mult numele lui