Ultimul pacat

[Derek K. Vicious]

Un sunet sec rasuna in intreaga camera cand talpa groasa a pantofilor lovi scraile din marmura. Drek arunca o privire in jur pentru a se asigura ca e singur. 'Ce bine ca am scapat de ele' isi zise baiatul amintindu-si timpul pe care il petrecuse impreuna cu verisoarele sale in Expres. Sunetul unei usi deschizandu-se ii intrerupse gandurile.

" Cine este acolo?" intreba el speriat
O silueta subitre intra pe usa, dar din pacate Derek nu reusi sa distinga niciun chip, doar o umbra.

" Ar trebui sa fi in Marea Sala. Toti bobocii trebuie sa fie acolo pentru a putea fi sortati" ii explica silueta
Kurt observa ca in glasul acelei persoane se putea citi numai bunavonita.
" M-am pierdut. Nu stiu cum sa ajung in Marea Sala" minti baiatul profitand de faptul ca nu se afla prea departe de acea incapere.

[Bell Evans]

Bell zambi, privind micuta fata; isi aminti ca fusese si ea asa, iar o umbra de tristete ii acoperi pentru cateva clipe chipul. Ofta, dupa care se apropie de ea.
"-Ar trebui sa fi in Marea Sala.." spuse ea, cu o voce ingaduitoare.
Boboaca tresari, si o privi putin dezorientata. Stia ca Sala de sortare era pe aproape, asa ca veni instantaneu cu o scuza.
"-M'am pierdut" spuse ea, cu o voce mica.
Chipul cercetasei se distinse intr'un suras bland; se rezema de zidul rece din spatele ei si contempla infatisarea fetei. Era foarte frumusica, cu o expresie inteligenta a fetei.
"-Eu sunt Bell Evans, sefa de casa a Cercetasilor" se prezenta ea, intr'un sfarsit.
Linistea fu strapunsa de cuvintele ei, iar nou-sosita zambi.
"-Irene Dupont" replica ea, cu mandrie.
"-Inca nu ai fost sortata, nu?" sopti Bell, trecandu'si o mana prin par.
"-Nu..dar sper sa pic la Viperini" raspunse Irene, cu un zambet malitios.

[Derek K. Vicious]

Derek nu stia daca trebuia sa aibe incredere intr-o cercetasa, mai ales in sefa lor.

" Ohh, Bell. Verisoara mea, Anna, mi-a spus foarte multe despre tine" incerca bobocul sa o induplece. Stia foarte bine ca un compliment l-ar fi putut ajuta in a o atrage pe aceasta cercetasa de partea lui

Derek ii mai arunca o privire Bellei, iar apoi se indrepta spre Marea Sala.
'Nici n-ai gandit cand ai facut asta, nu?' se intreba pe sine. 'Daca nu s-a prins deja ca minteai cand i-ai zis ca te-ai pierdut, acum sigur a facut-o' se mustra baiatul din nou

" Scuze, poti sa-mi aratai drumul spre sala?" incerca el sa amelioreze lucrurile

[Bell Evans]

Bell o privi, dupa care dadu usor din cap.
"-Cred ca stii singurica drumul" spuse ea, calma.
Irene o privi, iar ochii ii sclipira de furie.
"-Stiu ca sunt la cercetasi, iar asta implica o dusmanie intre casele noastre. Dar nu inseamna ca trebuie sa fie adevarata rivalitatea asta care tine de secole" replica Bell, cu vocea ingaduitoare.
Nu vroia o cearta; ar fi fost ultimul om care ar fi vrut sa se certe cu cineva. Chiar daca acel cineva ii nedreptatea Casa si o mintea in fata ca pe un copil de 5 ani.
"-Nu iti cere scuze..nu prea are sens" murmura ea, cand vazut pregatirile intense ale viitoarei viperine.
Aceasta ramase uimita, dupa care isi muta privirile spre usa Marii Sali.
"-Vezi? Ti'am zis ca te descurci" sopti Bell, luand'o inainte.