Looking for Revenge

[Bell Evans]

Bell adormi aproape imediat de ce puse capul pe perna. Oboseala isi spuse cuvantul, iar cercetasa cazu intr’un somn adanc, fara vise. Se simtea atat de amortita, incat abia putea respira.
Dupa ore bune, se trezi si privi ceasul. Ora 10..dormisera 4 ore..macar fusese un somn odihnitor, fara cosmaruri.
“-Lisa?!” sopti ea, ridicandu’se.
Fata se misca usor, dar nu se trezi. Bell zambi, si se dadu jos din pat. Se schimba repede in hainele de zi, dupa care ofta.
Ii era foame, si nu stia cum sa ajunga pana la bucatarie, fara sa fie vazuta. Deja era tarziu, iar micul-dejun trecuse.
Brusc, ii veni in minte o idee si pocni din degete. Blumy aparu in fata ei, cu un zambet larg intiparit pe fata.
“-Buna dimineata” sopti Bell, timida.
“-Ce doreste domnisoara?” chitai micuta fiinta, cu urechile fluturand.
“-Doua micuri-dejun cu de toate” replica cercetasa, iar Blumy disparu, incuviintand din cap. Aparu dupa 5 minute, cu doua tavi mari din argint.
“-Multumesc” sopti Bell, iar spiridusa disparu.
Lisa deschise ochii, si o privi usor incurcata.

[Violet Wilson]

Lisa se trezi, frecandu’se incet la un ochi. Isi vazu verisoara asezata in fata unei mese bogate, asezata pe o tava mare din argint.
“-De unde ai toata mancarea asta?!” intreba ea, sarind din pat. Isi simtea stomacul mai gol ca niciodata.
Bell ii facu semn sa se aseze, iar cercetasa isi turna o cana mare cu ceai.
“-Nu vrei ciocolata calda?” o intreba Bell, zambind.
“-Prefer niste ceai cu lamaie” chicoti Lisa, luand si niste tarte cu zahar ars.
Bell isi manca cerealele in liniste, dupa care bau ciocolata si rontai cativa biscuiti cu bucati mari de caramel.
“-Gata?” intreba Lisa.
“-Dap..eu sunt satula” replica Bell, lasand mancarea pe masa.
Lisa se ridica, si se imbraca in graba. Lasa pijamaua alba pe marginea patului, dupa care se intoarse spre Bell.
“-Si acum? Ne apucam de potiune?” intreba ea.
Bell incuviinta, si scoase sticluta din roba de dimineata. Ceru camerei doua pocale, care aparura imediat pe masa.
“-Acum firele de par” murmura ea, luand cele doua fire, unul blond si unul roscat si punandu’le in pahare. Unul din ele se facu argintiu, iar celalalt roz.
“-Macar nu par prea dezgustatoare” chicoti Lisa.

[Bell Evans]

Bell lua pocalul, si bau intreg continut. Incepu sa simta durerile potiunii, care incepuse sa’si faca efectele. Dupa cateva minute de chin, o vazu pe noua Lisa in fata ei, razand.
“-Arat rau?!” se mira Bell, indreptandu’se spre oglinda proaspat aparuta.
Reflexia ei arata un chip palid, incadrat de un par lung, roscat si carliontat. Serena Diggory o privea cu doi ochi mari, albastri, usor nedumeriti.
“-Si tu cine esti?!” continua ea, privind’o pe Lisa.
“-Sarah Waldorf” replica aceasta. Parul blond si scurt statea in toata directiile, iar ochii verzi, cercetatori, o analizau pe Bell in detaliu.
“-Dar ele unde sunt acum?!” murmura aceasta.
“-In vacanta in Norvegia” replica Lisa.
“-Amandoua?” mormai Bell.
“-Sunt verisoare” chicoti Lisa.
“-Deci..nu vor fi probleme” murmura Bell.
“-Da..nu va mai tine nimeni minte” chicoti Lisa.
Se imbracara cu robele cu insigne de la Ochi-de-Soim si iesira din camera..

[Violet Wilson]

Lisa iesi din Camera Necesitatii, si incepu sa coboare treptele spre parter.
“-Si unde mergem mai exact?” intreba Bell.
“-Mmm..in Turn?!” replica Lisa.
“-Dar nu stim parola” se planse cercetasa.
Lisa ridica din umeri, dar totusi zambi. Urcara din nou scarile pana in cel mai inalt Turn si ajunsera in fata portretului care ducea spre camera de zi. Din fericire, o boboaca tocmai iesi, cu fata imbujorata.
“-Care e parola de azi?” intreba Bell, cu o voce blanda.
Fetita o privi cateva secunde, dupa care incepu sa rada.
“-Off” mormai Lisa.
“-Am uitat ca Ochi-de-Soimii nu au parole, ci ghicitori, pana mea” replica Bell.
“-Sper ca boboaca aia sa’si tina gura” chicoti Lisa.
“-Mda..si eu..acum hai sa ne gandim la raspunsul ghicitorii” sopti cercetasa.
Dupa cateva minute bune, cele doua reusira sa intre in camera de zi. Era foarte asemanatoare cu cea a cercetasilor, doar ca totul era colorat in albastru si argintiu.
“-Deci..de unde ar trebui sa incepem!?” intreba Lisa, privind in jur.
“-Camera asta e imensa” se planse si Bell.

[Bell Evans]

Bell se aseza in cele din urma pe un fotoliu si isi lasa capul pe spate. Nu erau prea multi ochi-de-soimi prin camera, doar cativa boboci si trei elevi din anul VI pe care Bell ii cunostea bine de la orele de Ierbologie. Ar fi vrut sa vorbeasca cu ei, dar se pare ca unul i’o luase inainte.
“-Sarah, Serena, v’ati intors!” spuse el, imbratisand’o strans pe Bell. Aceasta ramase usor mirata.
“-Hey” saluta Lisa, putin incomodata de mana pe care baiatul i’o tinea usor pe dupa talie.
“-Sean, mai usor, ca sperii fetele” chicoti un alt baiat.
Macar acum stiau cum il cheama!
“-Da, am hotarat sa venim mai repede” murmura Bell, cu vocea Serenei.
“-Deci va petreceti vacanta de craciun aici?” intreba celalalt baiat.
“-Acum cine e insistentul, Darren, heh?” mormai Sean.
Bun..si al doilea nume..macar lucrurile nu mai erau atat de complicate..

[Violet Wilson]

Lisa se foi nelinistita, privind’o pe Bell. Nu ii placea atat de mult compania celor doi, asa ca incerca sa se foloseasca de ea intr’un mod util.
“-Ati auzit de un tip..Charles Lestrange?” intreba ea, fluturand din gene.
Sean ramase pe ganduri, dar Darren incepu sa rada.
½-A fost cel mai bun Prinzator de la ODS½ spuse el, dandu’si ochii peste cap.
“-Mda, cum de nu stiam asta?!” replica Sean, dandu’si ochii peste cap.
Cercetasele se privira cu subinteles pe furis, dupa care zambira.
“-Dar numai atat stiti despre el?” intreba Bell.
“-Parca..mai era ceva, gen, o medalie pe care a primit’o pentru ceva merite deosebite” spuse Sean,
“-Nu e o cupa?!” replica Lisa.
“-Sau o cupa, nu mai stiu exact” chicoti Sean.
“-Dar voi de unde stiti de ea?” intreba Darren, brusc.
“-Pai..ori cupa ori medalie, una din ele trebuie sa fie” chicoti Bell, salvand situatia.

[Bell Evans]

Cercetasa reusi sa inlature ultimele urme de banuiala din mintea lui Darren. Isi aduse aminte de cupa mica, argintie, care era in Camera acum. Poate..poate ea era Horcrux’ul!
“-Dar era bun tipul asta?” intreba Lisa.
“-Bun in ce sens?!” replica Sean.
½-Ii placea Magia Neagra ?½ intreba si Bell.
“-Din cate am inteles eu..da” mormai Sean.
“-Ne’a facut casa de rusine in ultimul sau an” replica Darren.
“-Cum adica?” murmura Bell.
“-A incercat sa creeze un Horcrux” replica Sean, dezgustat.
Cele doua inghetara, dar Bell se dezmetici prima.
“-Si l’a mai creat pana la urma?!” intreba ea.
“-Din cate stim noi..nu” raspunse Darren.
“-Aha..mersi mult” replica Lisa, ridicandu’se.
“-Plecati?!” intrebara cei doi.
“-Mergem pana la..biblioteca” raspunse Bell, zambind.
Se furisara din Turn, si ajunsera in holul de la intrare.
“-E clar!” murmura Bell.
“-Oare cupa e horcrux’ul?” intreba Lisa.
“-Pai..nu e decat o singura cale de a afla” murmura Bell, cu chipul senin.

[Violet Wilson]

Lisa isi privi verisoara, dupa care incepu sa fuga.
“-Efectele potiunii nu vor mai dura mult” sopti Bell.
“-Deci trebuie sa ne miscam repede” replica Lisa.
“-Unde mergem?” intreba brusc, Bell.
Lisa se opri si ea, privind’o cu subinteles.
“-Credeam ca stii..” spuse ea.
“-Nu ne intoarcem acum in camera” ofta cercetasa.
“-Atunci?!” intreba Lisa.
“-Sa mergem in biroul directorului..trebuie sa luam sabia!” chicoti Bell.
“-Ce planuri ai!” remarca Lisa, incepand sa rada.
Ajunse la etajul cancelariei, o luara spre biroul care fusese al lui Dumbledore.
“-Dar oare mai e aici?” ofta Bell.
“-Sper sa fie” replica Lisa.
“-Daca nu e..” murmura cercetasa,
“-Eu in Camera Secretelor nu intru!” spuse Lisa, infricosata.
Ajunsera in fata usii si privira dragonul din piatra, proaspat construit. Invartira manerul masiv din bronz, si urcara scara in spirala. O usa din mahon se arata in fata lor, cu o clanta din argint ce parea dornica sa fie apasata.

[Bell Evans]

Bell apasa clanta din argint si patrunse in biroul directorului. Macar nu era acolo. Ofta usurata, dupa care incepu sa se plimbe prin incapere.
“-Oare unde e?!” murmura Lisa, din spatele ei.
“-Nu stiu..dar cred ca ar trebui sa o gasim mai repede” replica Bell, privind neajutorata in jur.
Curand, vazura o sclipire de cristal, si manerul incrustat cu rubine.
“-Asta e!” spuse ea.
“-Accio Sabie” replica Lisa, iar cutia se deschise si sabia masiva zbura spre ele.
Cu sabia in mana, Lisa se opri, privind’o pe Bell mirata.
“-Mda..aici nu mai am idei” replica aceasta.
“-Doar nu ne plimbam cu ea asa, prin castel” spuse si Lisa, usor speriata.
“-Numai daca..stai asa” ofta Bell, privind in jur.
Trebuia sa ajunga din nou in camera. Si sa ia o pelerina invizibila. Sau sa mearga in Turnul Cercetasilor. Numai ca inca arata ca Serena..nu avea ce sa caute la cercetasi.
“-Stii ce..hai sa ne incercam norocul” murmura Lisa.
“-Adica sa mergem cu ea asa, prin castel?!” replica Bell, cu o voce amuzata.

[Violet Wilson]

Lisa dadu din cap, dar Bell ezita.
“-E prea mare riscul” sopti ea.
“-Si atunci?! Ce ar trebui sa facem?!” murmura Lisa.
“-Si efectele polipotiunii dispar deja..” ofta cercetasa. “Trebuie sa merg pana in camera necesitatii..sa iau o pelerina invizibila” murmura Bell.
“-Si eu ce fac?!” replica Lisa.
½-Ramai aici !½ ofta Bell.
½-Si daca vine directorul ?!½ se enerva cercetasa.
“-Ok atunci vii cu mine..haide!” ofta Bell, inchizand usa in urma ei.
Alergara pana la etajul VII si intrara in camera.
“-Macar avem noroc ca nu ne’a vazut nimeni” spuse Bell. Deja incepea sa nu mai arate ca Serena.
“-Deci..trebuie sa ne schimbam” chicoti Lisa.
“-Mda..m’am saturat de robele astea” ofta Bell.
“-Si inca ceva..sa nu uitam pelerina!” replica Lisa.
Bell ceru Camerei o pelerina invizibila, iar materialul fluid, maroniu, aparu pe un fotoliu.
“-Iubesc incaperea asta!” spuse ea, razand.