Dementori pe Aleea Diagon

[Evelyn Steel]

Fetele incepura sa mearga usor spre lumina.Oare erau tot Dementori?
-Cred ca ar fi bine sa o chem pe Lily.Accio Lily sopti ea apoi asteptara un minut si dupa colt aparu un catel alb care alerga grabit spre ele.
Se opri in fata lui Eveline dand din coada si latrand odata.Eveline se lasa pe vine si se uita in ochii negri ai catelului sau.
-Crezi ca ii poti mirosi? intreba Ev plina de speranta amintindu-si ca puma si tigrul putusera.
Catelul incepu sa adulmece si in scurt timp o lua pe urma lui Grace si Heaven.
-Cred ca a putut spuse Jade chicotind iar Ev dadu din cap
-Haideti sa mergem dupa ei sopti Emma si fetele incepura sa se apropie si mai mult de sursa luminii.

[Jade A. Crawford]

Fiind cel mai in fata si apropiindu-se cel mai mult de tufis, Lilly incepu la un moment dat sa schelalaie si sa alerge inapoi, impleticindu-se intre picioarele noastre.
-Ce a patit?
Am intrebat eu si Ema intr-un glas.
-Habar n-am.
Spuse Eve incercand sa o linisteasca.
Vantul incepu sa se inteteasca din ce in ce mai tare si intunericul sa lasa acum de-a binelea peste Alee. Brusc, felinarele explodara cu un sunet scurt, si strada ramase in bezna. Mi-am scotocit repede prin buzunarele robei, am scos bagheta si am spus:
-Lumos!
In varful baghetei mele se ivi o lumina verzuie sclipind in bezna. Eve si Ema facura acelasi lucru.
-Suntem toate??
Am intrebat uitandu-ma in jur. Temerile mi se adevereau...Nu era nici urma de Lilly.

[Ema Snow]

" - Lumos maxima!"
Mi-am intins bratul, incercand sa acopar cat mai mult spatiu cu lumina baghetei.
" - Nu... Nu o vad..."
Am soptit, privind cum respiratia imi ingheta. Frigul ce se lasa patrundea in oase, iar frica incepea sa domine trupul. 'Concentreaza-te, Ema!' mi-am ordonat in minte.
" - Trebuie sa fie prin zona... Expecto Patronus!"
Bufnita argintie tasni din varful baghetei, invartindu-se in cercuri mici in jurul nostru.

[Jade A. Crawford]

"Patronus, deja? Inca nu avem nicio certitudine ca Dementorii sunt inca acolo" am gandit uitandu-ma in jur. La lumina verzuie a baghetei mi se profila brusc in fata chipul Evelinei, care parea sfarsit si speriat. M-am intins spre ea si i-am pus o mana pe umar, zicand:
-Stia linistita, probabil doar s-a pierdut in intuneric. O gasim noi.
Aceasta aproba din cap cu rasuflarea taiata.
Am inceput sa mergem pe Alee dupa cel mai mic sunet, verificand din minut in minut daca Ema, Eve si cele doua feline mai erau cu noi. Un schelelait incepu sa se auda din spatele nostru. M-am intors rapid, cu bagheta ridicata si am vazut trupul alb al catelusului patat cu sange peste tot, schelalaind si tremurand in mijlocul aleei. Pe fetele noastre se citea groaza. Eveline alerga la el.

[Evelyn Steel]

Eveline alerga spre catelul care era intins intr-o balta de sange.Trebuia sa o salveze,nu o putea lasa sa moara.Cainele fusese tovarasul sau din primul an.Fusese alaturi de ea mereu si acum nu o putea parasi.
Isi scoase bagheta cu mainile tremurandu-i,o indrepta spre caine si cu o voce ragusita sopti :
-Vulnera Sanatur!Episkey!Ferula!
Efectele vraji se vazura neconditionat.Primele vraji ii facura ranile sa dispara cat de cat iar a treia vraja o ajuta cu bandaje in locurile grave.
Cainele se ridica in picioare iar Eveline o lua usor in brate si o privi.Era ceva mai bine dar nu intelegea ce se intamplase.
Jade inca mai avea mana pe umarul fetei dar nu spunea nimic si Eveline ii multumea pentru asta.
Fata se intoarse spre cele doua si le privi.
-Cine ar fi putut sa o faca? fu tot ce spuse

[Ema Snow]

Orice sentiment disparu din mine in timp ce o priveam pe Eveline. Patronusul se dispersa in aer, intr-o ceata efemera.
Am ridicat din umeri, incapabila sa vorbesc.
" - Nu... Nu stiu..."
Ma gandeam daca Dementorii pot face asta. Stiam ca sunt niste mancatori de suflete, dar nu-i vedeam capabili de asta.
Daca erau aici cu un motiv? Un evadat, un psihopat dezorganizat... Dar de ce ar alege o tinta mica si lipsita de aparare magica? Un caine. Cainele unui vrajitor.
Am exclus repede posibilitatea de a fi un Incuiat. Ranile puteau fi facute numai prin vraji atat de repede, eficient si silentios. Desi nu foarte eficient...
Mi-am scuturat capul ingrozita, multumita in sinea mea ca se intamplase doar atat. Si totusi se intamplasera suficiente.

[Jade A. Crawford]

M-am apropiat de balta de sanga lasata de catelul care acum dormea speriat in bratele stapanei.
-Ceva nu-mi miroase a bine.
Am spus intorcandu-ma spre cele doua. Am stat putin meditatnd si am zis:
-Poate totusi acei dementori sunt trimisi de cineva. Sau de ceva.
Priveam in gol, fara sa fiu atenta la nimic din ce se intampla in jurul meu. Brusc, am auzit o voce chair in spatele meu soptind: "Destepta fetita". Eveline si Ema incremenisera, cu o groaza intiparita pe chip. Am inlemnit, nestiind daca sa ma intorc sau nu. Am simtit miscare in spatele meu, si apoi am vazut-o pe Ema dezmeticindu-se, scotandu-si bagheta si strigand:
-Expelliarmus!
Dar se parea ca vraja ratase tinta. Nu ma puteam misca. Stateam acolo inlemnita fara macar sa stiu cine ma ataca.

[Ema Snow]

" - Firas al naibii!" exclama matahala. " Incerci sa ma dezarmezi? Mare greseala!"
Inainta in lumina baghetelor. Era un barbat inalt, cu un aspect neingrijit. Puteam vedea muschii puternici evidentindu-se prin bluza subtire, desi nu arata ca un halterofil. Ochii ne priveau innebuniti si afisa un ranjet nervos.
" - Nu va invatat mamica ca nu e bine sa umblati singurele pe strazi noaptea?"
Vocea lui era harsaita, dar avea o tonalitate placuta. Poate ca daca ar fi fost o persoana buna, ar fi reprezentat o companie placuta.
" - Cine esti?" l-am intrebat, cu bagheta atintita spre pieptu-i. Mi-am controlat cu grija vocea, caci nu vroiam sa apara vreo inflexiune tradatoare.

[Evelyn Steel]

-Cine esti? intreba Ema cu o voce hotarata
-Nu voi puneti intrebarile aici spuse vocea lui rece.
Eveline simtea bagheta sa in buzunar si facu o miscare brusca.O lasa repede pe Lily jos isi scoase bagheta si striga tare "Stupefy" si inainte sa realizeze omul fu aruncat in peretele din fata.
-Buna miscare spuse Jade uitandu-se la ea zambind.
-Nici nu stiu de unde a venit spuse Ev care nu credea ca va functiona.
-Haideti sa mergem inainte sa se trezeasca spuse Ema iar Ev se uita la omul care acum era inconstient.
Fetele incepura sa alerge pana ajunsera intr-un loc unde credeau ca vor fi in siguranta.
-Ceva imi spune ca nu era singur se auzi Ev spunand cand se oprira in sfarsit.

[Jade A. Crawford]

Am aprobat din cap gandindu-ma cu groaza cum ar fi sa fim inconjurate la ora aceea de o gloata de vrajitori experimentati. Am icnercat sa fugim in partea opusa cu baghetele ridicate si vraja 'Lumos' in aplicare. Dar calea ne fu taiata de un zid din caramizi aramii, imposibil de trecut. In spatele nostru se auzeau pasi.
-Ce facem?
Sopti Eveline ingrozita. Grace si Heaven alergau in urma noastra pazindu-ne spatele.
-Habar n-am.
Am raspuns eu si Ema in cor.