Gandurile Noptii

[Alice Swan]

Am privit-o pe Ema cu niste ochii mari deoarece aveam senzatia ca ma aflam intr-o alta epoca din modul in care vobea cu printul.Era ca si cum asistam la o discutie de la marile curti imperiale din Anglia.Am incercat sa o imit putin pe Ema indreptandu-mi foarte tare spatele privind destul de sus ca si cum as tine un discurs in fata a mii de spectatori,insa realizam ca eram ciudata cand incercam sa fac asta.Printul era foarte incantat ca putea discuta cu ea si simteam ca uitase complet de mine.

"O domnisoara ce ma bucur ca m-ati recunoscut,intradevar eu sunt!"

Spuse acesta cu zambetul pe buze afisand o pozitie impunatoare.

"Si Edward ti-ai facut si alti prieteni ca vad ca o duci destul de bine pe noul coridor!"I-am spus aducandu-i pe amandoi din nou la Hogwarts prin limbajul meu modern.Ema ma privi ingrozita deoarece nu se astepta sa ii vorbesc astfel printului care desigur nu permitea ca nimeni sa il tutuiasca.Ma enervasem in special de modul in care printul ma trata cu atat de mult indiferenta,insa Ema mi se parea extraordinara deoarece reusise sa se ridice la un nivel atat de inalt.

"Alice nu te-ai schimbat de loc nu?"Ma intreba acesta imitandu-ma destul de enervant.I-am zambit cu mainile in sold facandu-i pe cei doi sa inceapa sa rada.

[Ema Snow]

I-am zambit calduros lui Alice. Imi placea firea ei de-a fi. Avea un limbaj al corpului destul de direct, iar eu apreciam asta la oameni. Isi spuneam gandurile fara sa-i jigneasca pe cei din jur. Asta era o dovada de atentie deosebita in alegerea cuvintelor si a gesturilor, ceea ce eu admiram. Intotdeauna imi placuse ca lumea sa dea atentie cuvintelor.
M-am uitat lung la print. Era ceva ciudat in tonul sau, ceva ce m-a facut sa ma indepartez.
" - Nu este politicos sa imitati, domnule..." am adaugat incet, pe un ton calm, dar rece.
Imi arunca o privire plictisita si ii adresa o intrebare lui Alice

[Alice Swan]

Printul se schimbase enorm de cand ma intalnise pe mine si mai ales de cand fusese mutat de la etajul VII,acum era mult mai increzator in sine si mult mai comunicativ,insa pentru faptul ca acum avea prieteni devenea usor infumurat ceea ce mie nu imi placea de loc.

"Oh domnisoara nervoasa nu o sa imi raspunda la intrebare?"Ma intrebat acesta zambindu-mi cuceritor.

"Afla ca nu,nu m-am schimbat si nici nu ma voi schimba pentru tine,insa din pacate tu te-ai schimbat chiar mult si am senzatia ca imi pierd timpul aici!"I-am spus soptind baghetei "Nox" ramand cu totii in bezna.
"Alice,Alice aprinde bagheta!"Imi porunci acesta foarte speriat.Mi-am amintit din lungile noastre conversatii ca lui ii era foarte teama de intuneric.

"Nu am auzit cuvantul magic!"I-am spus printului in timp ce o prinsesem pe Ema de mana pentru o face sa nu aprinda bagheta.Aceasta intelese imediat ca doream sa ii ofer o mica lectie de respect printului.

"Te rog,Alice!Domnisoara Ema va rog!"Implora acesta probabil cu lacrimi in ochi.Ema si cu mine am inceput sa radem zgomotos in timp ce amandoua facusem lumina pe coridor.

[Ema Snow]

" - Suflet pur..." am chicotit spre Alice.
Imi placea faptul ca nu se lasa influentata. Isi pastra esenta, lucru rar intalnit in ultimul timp. Am zambit multumita cand i-am auzit raspunsul.
" - Ati putea sa nu mai faceti asta? Jur ca daca nu mai este lumina... Jur ca..."
Incepuse sa se balbaie, desi nu intelegeam motivul. Totusi, mi se parea ca Alice il stie.
M-am intrebat scurt de ce il deranjase bezna. Adica, e un tablou, iar noaptea coridoarele nu sunt luminate. Nu e ca si cand nu ar mai fi stat in intuneric pana acum... M-am incruntat in timp ce cautam un raspuns, dar am alungat repede ideea din minte. Aveam lucruri mai bune de facut acum.
Printul isi sterse fruntea, afisand o fata actoriceasca de obosit. Parca ar fi alergat la un maraton.
" - Si... Cum o mai duceti, domnisoarelor? A trecut ceva timp de cand nu am mai vorbit, Alice, draga mea"
De unde schimbarea brusca de comportament? Se temea de ceva? Era lingusitor?

[Alice Swan]

Nu puteam sa cred ce imi aud urechile acum printul Edward ma lingusea si mai ales pentru un lucru pe care il promisesem de mult.Imi amintesc acea noapte ca si cum ar fi fost ieri.
~Flas back~
"Alice te rog stii prea bine cat de mult as dori sa o vad si plus ca tie chiar nu iti este de loc greu sa mergi pana pe Alea Diagon te rog!"Imi spuse acesta cu mainile impreunate aproape cu ochii in lacrimi.

"Nu stiu ce sa iti spun printe tabloul acela era cel mai scump dintre toate nu stiu exact cati galeoni am si mai ales daca l-as cumpara nu as stii unde sa il pun!"I-am spus cazand pe ganduri.

"Alice acel tablou este al mamei mele si imi este enorm de dor de ea chiar daca ma dezmostenit si tu stii bine asta!"Mi-a spus acesta cu capul in pamant.
"Ok Edward il voi cumpara!"
~End of flash
L-am privit lung zambindu-i cu subinteles.

"Sa inteleg ca schimbam totul vocii sau cumva din cate imi amintesc eu ai nevoie de mine?"Acesta ma privi ingrozit spunandu-mi.

"Ai facut rost de tablou?"Zambi acesta cu tot chipul.

"Normal ca l-am cumparat este in camera mea!"I-am spus zambindu-i Emei care ne privea pe amandoi nedumerita.

[Ema Snow]

Un tablou. Bine. M-am incruntat usor. Simteam ca ceva se intamplase, nu stiam ce, dar Alice cumva facuse ceva. Cand pomeni de schimbarea tonului printului, mi-a venit ideea ca probabil il ajutase cu ceva.
" - Ah!" ofta el multumit. " O voi vizita de indata"
" - Nox."
Bagheta mea se stinse, aprinzandu-se iar cu o lumina rosiatica. Am inconjurat repede cu varful baghetei tabloul.
" - Lumos"
" - Va rog sa ma scuzati" zambi printul usor arogant.
Dadu sa iasa din rama, dar se izbi, cazand inapoi pe scaunul sau.
" - Ce se petrece?" intreba derutat.
" - A functionat!" am chicotit incet, fericita ca reusisem sa fac vraja.

[Alice Swan]

Nu intelegeam exact ce se petrecea din cate observasem Ema facuse o vraja pentru a il impiedica pe print sa iasa din tablou.Cu siguranta acesta dorea sa merga pana in camera mea pentru a vedea tabloul mamei lui,insa oricum chiar daca incerca nu putea sa reuseasca deoarece tabloul era sigilat ea in acele conditii fiind doar o pictura incuiata.

"Printule nu te chinui sa o cauti este sigilata si doar eu ii pot da drumul!"I-am spus scotand sigiliul din buzunarul robei ca fiind o cheita mica si argintiei ce deschidea pachetul in care ea era pusa.Am privito pe Ema zambindu-i.

"Oricum Ema multumesc!"Aceasta ma privi zambind ca si cu mi-ar fi spus "Cu placere!"Printul acum ne privea nedumerit aproape cu lacrimi in ochi.

[Ema Snow]

" - Asta se numeste tortura" bombani el pe infundate.
" - Eu cred ca tortura este atunci cand, de exemplu, arzi..."
Am spus-o fara sa-mi dau seama din prima de intelesul cuvintelor. Abia cand acesta ma privi socat, m-am redresat.
" - ... Ziceam doar"
Nu intentionasem sa jignesc sau ceva, pur si simplu o spusesem.
Am ciocanit discret varful baghetei de rama tabloului, facand vraja sa dispara. Aproape ca am zambit cand printul nu paru sa realizeze.
Asteptam un raspunsul din partea sa sau a lui Alice, uitandu-ma cand la unu, cand la altul.

[Alice Swan]

Acesta se asezase pe scaunul sau luand pozitia unei poze incuiate fara sa se miste si ii reusea perfect.Ma intriga faptul ca el era o persoana atat de schimbatoare exact ca amicul meu cu care semana atat de mult.
Am privit-o pe Ema ca si cum aceasta aventura era pe sfarsite si intr-un fel imi parea rau deoarece se vedea ca printul se schimbase foarte mult..

"Edward nu trebuie sa te comporti asa daca vrei putem sa te lasam sa te odihnesti!"Acesta ma privi fara sa se miste.

"Iti promit ca de cum ajung in casa o sa deschid tabloul acela si o sa il pun pe coridorul I unde a mai ramas loc pentru tablourile elevilor."Acesta zambi larg incepand din nou sa se comporte precum un tablou vrajitoresc.

"Multumesc mult Alice si imi cer scuze pentru toate necazurile pe care vi le-am facut!"Spusese acesta cu capul in pamant.Ma privi din nou si imi zise.

"Alice ai o prietena extraordinara sa incerci cat mai mult posibil sa o tii langa tine!"

"Stiu Edward!"I-am raspus privind-o pe Ema multumindu-i din priviri.

[Ema Snow]

I-am zambit larg si mi-am pus mana pe umarul ei.
" - Domnule, sunt sigura ca sunteti o pictura minunata" m-am adresat, accentuand nesigura cuvantul 'pictura'. " Daca veti fi mai deschis, va veti face foarte multi prieteni, atat printre celelalte personaje, cat si printre elevi"
I-am zambit politicos printului. Ma gandeam ca fusese norocos sa o aiba pe Alice. Eu eram la randul meu norocoasa sa o cunosc. Pentru un Viperin, consider ca ne intelegem minunat.
Am zambit stramb cand am realizat ca nu toti membrii unei case sunt clasificati numai dupa cele mai puternice trasaturi. 'Fiecare avem ceva din fiecare casa'.
Mi-am scuturat capul incet, fortandu-ma sa raman cu mintea unde trebuie.