Intamplari ciudate

[Ema Snow]

M-am strambat spre serpii morti din vitrina celui mai apropiat magazin. Trebuia sa ies de aici, nu ma simteam in largul meu. Mi-am muscat buzele nelinistita.
Inca ma gandeam la ceata intunecata ce domnea in capatul aleii. Inca ma gandeam la ce se intamplase. Ajunsesem aici printr-o pura intamplare. Dar nu stiam cum sa mai ies...
" - Un cleste de scorpion, draguta?"
Femeia ce ma privise in tot acest timp indrazni sa vorbeasca. Era slaba si cocosata, cu un aspect neingrijit. Am incercat sa o ignor, uitandu-ma prin jur.
" - Sau poate un brat de tarantula? Haide, domnisorico, nu e scump..."
Am pasit cu pasi grabiti cat mai departe de ea. M-am oprit doar dupa colt, rezemandu-ma usor de perete. Cum de mi se intamplasera mie toate astea?! De ce acum?
" - Ce cauti aici?" se auzi o voce cunoscuta strabatand spatiul ingust dintre peretii cladirilor.
Avusesem senzatia ca sunt singura. Vocea ma surprinse, iar privirea mi se ridica spre cel ce inainta acum spre mine.

[Dawn Snow]

Nu mai putea gasi omul praf de aripi de gandaci decat pe o alee a Magiei Negre. I-am platit vanzatorului si m-am retras, fara sa-l salut. Nu imi placea lumea de aici. Multi incercau sa te pacaleasca.
Cand am iesit afara, ceata se lasase peste Nocturn. Inaintam lejer, urandu-ma pentru ca trebuia sa fac cumparaturi de aici.
Am ajuns la un gang ingust. Am inghetat pe loc o clipa, observand pe cineva in capatul opus. Mi-am scos bagheta pentru orice eventualitate. Dar pe masura ce ma apropiam, persoana devenea mai cunoscuta. Ema?
" - Ce cauti aici?" am intrebat-o pe un ton ciudat, intre manie si suprindere.

[Ema Snow]

" - Eram pe Diagon cu cateva minute in urma"
Am ridicat din umeri, iar Dawn ridica din sprancene.
" - Mai bine spus, ce faci TU aici?"
Rase zgomotos la privirea pe care i-am aruncat-o.
" - Stii ce, Em? Las-o balta"
" - Doar nu ai dat-o pe chestii intunecate..." am marait.
" - Cine? Eu? Neah... Nu exista nimic ce m-ar face sa fiu de partea 'Nocturn'"
Desena in aer ghilimele, facand ochii mari. Isi puse mana dupa umarul meu, scrutand cu privirea aleea

[Dawn Snow]

Prea bine...
Se parea ca Ema se schimbase de cand o vazusem ultima oara. Era la fel de scunda, evident, dar era ceva ciudat. Privirea ei... Parca se maturizase. Nici nu ma mira. Nu mai avea mult pana termina Hogwarts, dar oricum. De mica fusese mult mai decat mine, dar acum ceva era diferit.
" - Esti bine?" am intrebat-o cu o soapta monotona.
" - Da. Nu am nimic"
Isi flutura mana stanga spre mine. In fugitivele imagini, ceva imi sari in ochi. Am prins-o ce incheietura si am analizat cicatricea de pe degetul aratator. Era formata din mai multe zgarieturi. Nu parea ca ar fi fost adanci, dar atunci cand se formasera, sigur sangerasera mult.

[Ema Snow]

" - Ce e asta?"
" - Nu e nimic grav" i-am raspuns calma. " Un semn vechi. Cred ca eram anul IV"
" - Atat de veche? Si ce ai facut? Accident la Vajthat?"
" - Nu, Dawn. Eram cu Rose in Padurea Interzisa. Tocmai gasisem unicornul mort, iar cand l-am cercetat, m-am ranit in arma. Erau precum niste tija metalice... Poveste veche"
Dawn marai ceva pe infundate.
Nu am avut timp sa descifrez spusele ei, caci ceata ciudata de mai devreme, cea care ma adusese aici, bantuia acum in fata noastra, blocand aleea.

[Dawn Snow]

" - Da, da... Poveste veche, sigur ca da" am mormait.
Sora mea paru sa inghete langa mine.
" - Ce e in neregula?"
Nu-mi raspunse. Doar ridica usor barbia, aratand in fata.
Ceata izolata. Nimic special.
" - Nu-mi spune ca nu stii ce e asta" am chicotit.

[Ema Snow]

" - In caz ca nu te-ai prins, din cauza acestui fenomen sunt eu aici, blocata pe Nocturn!"
M-am incruntat spre Dawn. Nu putea vorbi niciodata serios cand incercam sa-i explic chestii?
" - Deci nu stiiiiii" mustaci, prelungind vocala.
" - Ok, nu stiu"
Ofta. De parca eram eu vinovata ca nu stiam. O apreciam pentru experienta vasta pe care o avea, dar nu trebuia sa ma doboare cu asta.
" - Unghii de elefant doriti?" intreba un domn inalt si prafuit, cu o dantura nu chiar ingrijita.
Sora mea doar ii arunca o privire rece. Merse mai departe, tragandu-ma dupa ea.

[Dawn Snow]

Mi-am scos bagheta si am indreptat-o spre norisor.
" - Disskard"
Ema isi ridica privirea spre mana mea. Stiam ca acum avea sa caute totul despre vraja respectiva si stiam prea bine ca nu ma va intreba.
Ceata se dilata, lasand un culoar liber prin miezul ei.
" - Hai, Em, treb' sa ne miscam. Nu o sa dureze o vesnicie sa te astepte pe tine"

[Ema Snow]

Trebuia sa caut totul despre vraja asta. Ce facea. Cum facea. De ce facea.
I-am zambit rautacios surorii cand i-am auzit ultimele cuvinte si am luat-o inainte.
Asteptam rabdatoare sa ma strige, sa ma intorc, dar doar i-am auzit pasii rasunand pe pavaj.
Am oftat. Nu era niciodata simplu sa fiu cu ea. O iubeam, doar era sora mea, dar de cele mai multe ori ne enervam reciproc. Remarcasem amuzata ca odata ce am crescut, micile noastre dispute au incetat. Eh... Cat de cat.

[Dawn Snow]

" - Ema!"
Strigatul meu fusese atat de plin de groaza, atat de oripilat, incat, daca nu as fi stiut ca eu urlasem, nu m-as fi recunoscut.
La capatul cetii se afla un barbat inalt, masiv, dar cu o postura eleganta. Avea bagheta indreptata spre noi si un zambet satisfacut.
Oh, acel zambet! Atat de stiut de mine!
" - Charles! Nu o face!"
Am sarit inainte, trantind-o pe sora mea la pamant. O durere surda isi facu loc prin muschii piciorului meu, in timp ce realizam ca am fost lovita.