Childhood's

[Layla Wong]

Simteam mirosul proaspat al fulgilor de nea inocenti cum inunda toata camera.Geamul statea larg deschis facandu-se invizibila la privirea mea , caci eu fixam crengile imbracate cu fel si fel de rochii albe si fragile care la o singura atingere isi scuturau farmecul.Bagajele mele stateau tacute in coltul camerei si asteptau secunda in care voi umple golul cu haine , carti si cd-urile mele vesnice.Ma uitam la dulapul meu unde stateau ingramadite "soldatii" de haine si eu le eram "capitanul".
Mi-am pus castile in urechi lasand ca muzica sa imi inece venele mele extremiste cu linia lor melodica incomparabila cu altele.Imi intrau pe rand cuvintele lascive din refrenul melodiei, dar pana la urma toate aceste cuvinte aveau sa iasa cu usurinta odata ce incepeam sa ascult alte versuri.Am trantit usa dupa mine si m-am indreptat , in ritmul in care mergea melodia , pe coridorul "casei" mele.
"-Ciudat , nici un suflet."mi-am zis eu imediat dupa ce m-am uitat in jurul meu.Intr-adevar nu se afla nimeni pe coridor.Defapt nu era nimic ciudat in asta.E normal ca toata lumea isi face bagajele de plecare.Nu asta asteapta toata lume? Sa plece de la scoala , sa fie vacanta si sa se creada macar pentru un scurt timp liberi.Cu toate acestea continuam sa ma plimb dinr-o parte in alta auzind muzica si ascultandu-mi gandurile.
M-am apropiat incet de fereastra cristalina si ma uitam cu ochii mei visatori la pasarile micute care se jucau prinselea si traiam senzatia de copilarie in care jucam "baba oarba" sau ma ascundeam dupa usa crezand ca nimeni nu va avea sa ma observe.Traiam in himera mea si priveam joaca aceea inocenta a aripilor micute.Imi tot puneam intrebari fara sens crezand ca pot sa aflu raspunsurile lor , si cand am gasit toate raspunsurile , au aparut alte intrebari.Priveam cu admiratie cele doua finte micute si totusi le priveam cu o oarecare ura.
"-De ce ele , indiferent de varsta lor , se pot juca asemenea unor copii si eu nu pot?De ce poate ea..."am aratat spre una dintre cele doua pasarele "...sa ciripeasca fericita , si eu nu pot?"
Pentru o clipa am simtit cum sangele urca spre creierul meu si imi imnunda ambele emisfere.Dupa scurt timp m-am calmat aducandu-mi tensiunea la modul obisnuit.De nervozitate am trantit castile de pamant facand ca ele sa sara din MP3-ul meu.Muzica dura cu basul ei tare se auzea peste tot pe coridor facand ca cele doua pasarele sa isi sfarseasca jocul si sa se indeparteze de sunet , adica sa se indeparteze de mine.
"-Nuuu , nu plecati."am strigat eu fara sa imi dau seama ca asa le indepartam si mai tare.

[Scarlett Soul]

'As incepe povestea asa cum se cuvine. [strike]A fost odata ca niciodata ...[/strike], dar m-am plictisit de atata banalitate. Vreau ceva nou, vreau sa simt viata in fiecare vena, in fiecare cotlon al mintii mele. Chiar si in amintiri, in pierderi, in tot raul pe care ni-l facem singuri.', m-am gandit eu in vreme ce o priveam pe Layla cum incerca sa redevina ea insasi, caci lumea acesta o tulburase in aceasi masura in care ma tulburase si pe mine.
"De ce, dar de ce pe lumea asta ... De ce exist ?", ma intreba ea, rotindu-si suvitele lungi si privindu-ma direct in ochi.
"De ce ma cheama asa ?", am continuat eu, devenind o alta variatie a termenului " confuza."
"De ce esti aici, incercand sa ma ajuti ? "
"De ce a trebuit sa moara in acea zi, era atat de inocent. Era regele meu .", i-am spus iarasi Laylei, fiind sigura ca intelegea aluzia acea pe care nimeni nu avea s-o mai inteleaga. NIMENI ! " Ma doare, inca ma doare, desi tu stii foarte bine cum este sa tii in mana lesa goala fara substanta, fara sa poti sa razi sau sa faci o plimbare fara sa te gandesti ca micutul acela pufos ar fi trebuit sa fie langa tine, sa-si intinda botul umed si sa te aline.
Nu imi raspunse, intru cat trasesem concluzia ca Layla fusese prea uimita, asa ca doar mi-am continuat drumul, pana ce o voce m-a oprit. Era a astropufei :
"Lyon.", pronunta ea, lucru care ma facu sa tremur si in coltul ochiului imi aparu o lacrima de suferinta si dor.
Nu ma putea vedea caci eram cu spatele, dar eram absolut sigura ca energia mea era destul de deprimanta incat sa-i arate ca ma straduiam din rasputeri sa raman puternica, dar nu reuseam.
"Ceea ce iubesti in cele din urma te doboara ! "
Layla dadu din cap inconstient, fapt pe care-l reperasem cu coltul ochiului, acolo unde cateva clipe inainte se aflau zeci de lacrimi, dar acum nu mai era nimic. Toate picaturile imi secasera, se dusesera lovindu-se de podea si murind o data cu adevarata "mine" .
"Esti bine ?", ma intreba astropufa instinctiv, desi stiam ca daca s-ar mai fi gandit o secunda nu ar fi rostit cuvintele acelea.
"Absolut. Nu am pierdut decat jumatate din sufletul meu, aproape un membru al familiei, baiatul pe care-l iubeam, iar tu ma intrebi daca sunt bine ! Ce sa spun ... sunt in splndoarea varstei. ", i-am spus eu sec nestingerindu-ma daca o durea sau nu ceea ce spuneam.
"Stii ... uneori doar incetez sa mai cred ca exista magie in toata viata asta !", i-am trantit-o oftand si intorcandu-mi capul intr-o parte, privind pe aceasi fereastra pe care Layla sperase sa vada viata doar cu cateva minute inainte .
"Ai gasit ceea ce cautai ? Ai gasit acea parte din tine care-ti spune sa pleci ?", m-am adresat ei, in timp ce stateam cu spatele. Nu vroiam sa ma vada.

[Layla Wong]

Continuam sa ma uit la absenta celor doua pasarele inocente care inainte cu cateva secunde isi traiau viata lor fericita.
"Au zburat din cauza mea.Eu i-am alungat."m-am gandit eu intre timp ce incercam sa gasesc raspunsul potrivit pentru intrebarea cercetasei.Da , era adevarat. Eu le-am alungat pe cele doua suflete de langa mine si sunt sigura ca nimeni nu imi va promite ca se vor intoarce vreodata.
"-Care parte din mine , Cryss?"am intrebat-o eu cu o voce calma care nu transmitea nici un fel de sentiment , nici o senzatie.
In aer se simtea tensiunea de moment care s-a asezat dinr-odata si puteam simti ca nu stie ce sa raspunda.Stateam amandoua tacute , cand am dat eu raspunsul la intrebarea mea.
"-In momentul acesta sunt melancolica si am un temperament usor coleric.Dar sunt momente in care sunt fericita si rad zgomotos si uneori sunt intr-o stare critica in care nu scot nici un sunet , zambesc usor si atunci sunt pierduta in propria lume de vise.Lume in care de multe ori cad lacrimi si de multe ori infloreste o floare." am zis eu ceea ce gandeam , dar cumva mi se parea ca nu se potriveste in discutia noastra.Am oftat usor fara ca sa imi misc privirea si am continuat sa ascult muzica mea vesnica.As fi egoista daca as zice ca e muzica mea , dar cumva simteam ca aceea melodie imi reda cu adevarat starea si sufletul.Melodia era fara versuri si totusi reflecta atat de multe.
"-Si totusi cu toate aceste stari , sunt tot eu."am sfarsit eu ceea ce am inceput. "-Daca am gasit ceea ce cautam?Pff...da am gasit.Am vrut sa vad din nou aceea fericire de copil si m-am intalnit cu ea in doua pasarele.Parte din mine sa plec....asta nu stiu.Cand trebuie sa plec voi stii exact."i-am raspuns in cele din urma la intrebare.
"-Tu ai gasit ceea ce cauti de mult?"am intrebat-o punandu-mi castile de ureche si continunad sa nu ma intorc fiinca nici eu nu vroiam sa ma vada si nici ea nu dorea sa o vad.

[Scarlett Soul]

"Oarecum.", i-am spus eu invinsa, desi stiam ca minciuna aceea era atat de vizibila si atat de vulnerabila incat .... incat daca cineva imi mai rostea aceasta intrebare puteam sa cad fara motiv din picioare. Adica nu ma simteam ca o simpla pustoaica de 14 ani care suferea pentru ca visele ei nu puteau deveni reale, simteam ca era ceva mai complex, o parte din mine care se pierduse candva, demult.
"Off. Nu nu am gasit nimic, nici macar pe mine insami si totusi nu pot spune ca sunt o persoana nefericita. Sunt doar neimplinita. ", i-am spus cu aceasi voce scazuta a si mai devreme. De multe ori eram sincera, insa de putine ori ma deschideam atat de mult unei persoane.Adica imi era frica ca lumea avea sa vada acea prapastie din sufletul meu, acele sentimente ingramadite din lada din spatele usii.
"Totusi ma intreb daca vad din unghiul potrivit viata. Daca nu eu sunt de vina pentru toate refuzurile pe care le dau fregvent. Adica spune-mi te rog pentru ca sunt incapabila sa-mi raspund ... Este vreo problema cu mine ?"
Mi-am intors incet capul intr-o parte,simtind ca Layla inca nu se intorsese si parea ca nici nu avea s-o faca prea curand.
'Foarte bine, caci nici eu nu o voi faca. Pur si simplu nu suport sa ma vada atat de slaba. Murinda pe un colt de viata ....', imi zburau gandurile spre infinit, spre tot ceea ce era perfect intr-o lume atat de imperfecta.

[Layla Wong]

"-Nirvana."am rostit eu sec pronuntand numele trupei care imi rasuna acum in casti.Deabea dupa mi-am dat seama ceea ce am zis."-Nirvana!"am mai zis odata la fel de sec.
"-Poftim?"a intrebat Cryss surprinsa de cuvantul rostit.
"-Nu ai gasit inca Nirvana ta.Dar mai ai timp.Totusi nu ti-ai trait inca nici jumatate din viata , sau poate nici macar un sfert.Viata ta deabea acuma incepe."
'Ca si a mea de altfel'am gandit eu.Vroiam sa ma intorc la ea sa ma uit in ochii ei si sa ii spun , dar nu vroiam sa ii intalnesc privirea.Asa ca m-am intors incet spre dreapta mea si am inceput sa inaintez pe coridorul parca infint.Auzeam ca ea venea dupa mine , doar era evident ca o sa vina avand in vedere ca eu aveam un raspuns de dat si ea o mie de intrebari fara raspuns.
"-Problema ta..." am zis intre timp ce inconjuram statuia care se afla langa usa de iesire spre curte.Era o statuie care urca in sus fara sa aiba capat , avand doar o baza.Era ca doua esarfe infasurate una in alta coborand sau urcand in valuri.
"-Vezi asta?Imagineazati ca asta esti tu.Ai o baza de unde sa pornesti.Te-ai nascut si incet ai inceput sa pornesti pe o cale a vietii.Ai ajuns la o varsta critica unde trebe sa te lupti contra sentimente sau situatii penibile.Si uite...acolo apare o crapatura nu se stie din ce motiv.Crezi ca artistul la gresit pur si simplu?Eu nu cred....La crapatura aceea esti tu acum."
Nu ma uitam la Cryss , dar eram sigura ca si ea se uita la creatia aceea.Nu ma indoiesc ca imediat a observat crapatura.
"-Problema ta nu e ca ce defecte ai....aici problema e daca tu continui acest drum , ramai pe loc sau treci pe o alta cale?"

[Scarlett Soul]

"Stii care este secretul sfaturilor ?", am intrebat-o solemn, omitand sa mai continui ceea ce incepuse Layla, desi trebuia sa recunosc : Chiar ma gandeam la ceea ce spusese mai devreme, iar cert era ca avusese dreptate.
"Spune-mi.", recunoscu aceasta in cele din urma de data aceasta infruntandu-ma si privindu-ma drept in ochi, acolo unde toate alegerile se intalnesc, acolo unde nu e nimic si totodata e raspuns la toate ... e intersectia vietii noastre. Ochii mei, de rasina topita doreau sa exprime nimic altceva decat - pana la urma voi razbate din multimea asta de oameni la fel si identici.
"Spune-mi.", insista ea din nou, incepand sa spuna o gluma buna, dar se opri cand vazu ca aveam o fata cat se poate de serioasa.
"Sfaturile se dau din propria experienta.", i-am raspuns eu sec, punand accent pe fiecare silaba si aratandu-i o mica bucatica din ceea ce constituiam EU.

~ Visare ~

"Nu ar fi mai simplu sa fii ca toti ceilalti ?", ma intreba Cealalta.
Cealalta era dubla mea personalitate, incarcata cu amaraciune, destine zbuciumate, inimi frante, sperante pierdute, teroare in glas si desigur cea plina de prejudecati. O uram pe Cealalta, dar nu stiu cum isi facuse loc in sufletul meu si imi inlocuise pofta de risc cu ideea unei institutii sigure, a unei vieti scrise in toate cartile ... simpla si la fel. Intr-un cuvant as spune monotona.
"Ba da. Ar fi mult mai simplu si frumos.", i-am spus eu plecand fruntea. Eram invinsa.
"Pai vezi, ar trebui acum sa uiti toate acele vise si sa dormi, iar apoi maine sa iei note bune la scoala, sa inveti, sa mergi la toate antrenamentele si va fi bine.", ma asigura ea, iar eu am crezut-o.
Asa am trait mult timp, dar acum am realizat un lucru de mii de ori mai valoros decat tot ceea ce am facut in trecut :
"Important nu este cum te numesti, sau unde inveti, sau pe cine iubesti ... Important este cine esti si ce vrei sa faci cu identitatea ta !", i-am spus grabnic Celeilalte vazand cum slabea din ce in ce mai tare.
"Nu conteaza cat risc, cat pierd si cat sufar, conteaza sa castig razboiul din toata aceasta viata de lupte si patimi.", i-am spus din nou calma.
Se pierdea, ma implora sa o primesc, sa o mangai si sa aleg calea sigura, dar eu nu ma induplecam sa ma misc. Se prelinse usor lasand din nou miezul noptii sa curga si sa ma indulceasca, in timp ce Cealalta devenea decat o fasie slaba de lumina. Iar apoi disparu ... pentru totdeauna.
"Am invins-o, asa ca voi putea trece si peste prapastia dintre ani.",am tras eu concluzia.

~ Revenire ~

Brusc m-am trezit soptit intr-una aceleasi cuvinte : "Am invins, am invins, am invins."
"Acum cred ca e randul meu sa te tin in impas. Foc sau apa. Ce alegi ?"

[Layla Wong]

Ma uitam drept in ochii ei adanci si la fel de patrunzatori ca si alta data , doar ca acum ce era direfit.
"-Foc sau apa?"am repetat eu intrebarea in timp ce ultima nota muzicala imi mangaiase urechile.'Nirvana.'continuam eu sa ma gandesc la acest cuvant simplu , dar cu o valoare imensa in orice suflet de om.Unii nu prea stiu ce inseamna desii toti o cauta , toti isi doresc. Unii stiu exact ce inseamna pentru ca au gasit deja , desi astfel de oameni sunt mult prea putini in lumea asta.
"-Foc sau apa."afirma Cryss rostind cele doua cuvinte cu o gravitate extraordinara facandu-ma sa simt o vibratie usoara ridincandu-se alaturi de aerul rece e care il suflam.
"-Nu poti sa intrebi asta.E ca si cum ai intreba Soare sau Luna."
"-Eu stiu raspunsul.As alege Luna."
"-Probabil ca si eu.Dar Luna ar mai straluci daca nu ar mai exista Soarele? Si ce s-ar face Soarele daca nu ar avea regina ei de noapte?"
Am ramas tacuta timp de cateva secunde.Ma uitam la ea cum analizeaza cuvintele mele si incearca sa vada exact ceea ce gandesc.
"-Daca nu ar fi focul , apa ar fi gheata.Si daca nu ar fi apa , nu ar avea ce sa stinga flacarile ei."
Incet m-am apropiat de Cryss si i-am intins una din castile mele ca sa asculte exact ceea ce ascultam si eu si sperand ca aude acelas lucru pe care il aud si eu.Probabil intelese repede ca eu vroiam sa auda exact acelea versuri pentru ca era momentul sa le asculte.Pentru ca asta vroiam sa aud eu si asta auzea si ea.

[center]every day for us something new
open mind for a different view
and nothing else matters[/center]

Ne plimbam amandoua pe coridorul lung care nu avea sa mai i-a sfarsit parca niciodata.Dar nu putea sa tina un infinit , nu poate sa fie acelas drum.Am impins usa care se afla in fata noastra cu putere facand ca lumina proaspata a iernii sa patrunda usor inainuntru.Am pasit afara simtind cum lumina imi plamuieste obrajaii si imi arde ochii cu dorinta de a schimba ceva.Fulgii cadeau incet din cerul trimis de ingeri si aterizau pe fata noastra topindu-se din cauza caldurii interioare.

[Scarlett Soul]

Privelistea era minunata, dar stiam ca de fapt in curand aveam sa ma trezesc si sa traiesc mai departe cu ideea ca totul a fost un vis, unul mult prea departe de realitate.
"Acum si aici. Foc sau apa ?", i-am spus eu, mai hotarata decat o facusem vreodata.
Nu e o chestie pe viata. Nu mori, e doar un test. Trebuia sa aleaga, fiindca in viata alegeai - Viata sau Moarte. Nu exista viata fara de moarte, dar nici moarte fara de viata. Si atunci nu spui : 'Pai nu pot sa aleg.Atunci trebuie.'
"Pana alegi. Iti voi pune o alta intrebare. Cine esti ? ", i-am spus incet, la ureche, insa mintea mea continua sa rationalizeze :
'In momentul de fata nu conteaza cine sunt, dar am ales calea de mijloc. Eu aici poposesc. Deocamdata, caci astazi am fot nevoita sa aleg si a fost groaznic.'
"Nici nu stii cate ganduri se leaga de ziua de azi.
Priveste si asculta.

[center]Vantu-mi adie parul
Si-mi fura suflul,
Dar tot ceea ce conteaza
Este ceea ce urmeaza.
Incerc sa nu privesc inapoi,
Sa vad ce se va-ntampla apoi,
Sa-mi croiesc un viitor,
Caci altfel mor.
Vreau sa gasesc o cale
Pe-a lumii carare,
Ca sa uit al vremii dor,
Dar nu mi-e usor.
Intreaba-ma cine esti,
Iti voi spune sa privesti.
Lumea zambeste,
Tu ce vezi ?
Lumea biciuieste,
Tu ce crezi ?
Stii cine esti cu adevara,
Ai stat si te-ai intrebat,
Sau doar ma intrebi pe mine
Fara sa fi cautat bine.
Nu mi-ai raspuns si n-o vei face,
Dar stiu ca inima ta nu tace
Si stiu ca in viitor vei gasi scris,
Priveste ti-am mai zis.
Nu e de ajuns sa vezi,
Trebuie sa privesti, sa crezi
Ca odata vei stii
Cine esti si cum vei fi."[/center]

Am incheiat linistita, uitand de orice grija. In inima mea se instala o stare de pace totala.
'Pace mondiala.', am izbucnit eu in raz, nedezvaluindu-i Laylei la ce ma gandeam. Parea prea absorbita si coplesita de gandurile ei ca sa-mi mai observe copilariile.
Da, eram copil si o stiam prea bine, caci :
[center]
Cui nu i-a mai ramas nimic de copil sau de nebun, a murit de mult. [/center]

[Layla Wong]

"-Apa."am zis eu cunvinsa de ceea ce zic."-Apa pentru ca ea vindeca , e sensibila , te tine in viata si te face sa te pierzi in visare.Dar m-as minti in primul rand pe mine daca nu as alege si focul care te tine in viata , iti da caldura, senzualitate si reprezinta energie , pofta de viata."
Ma uita inainte la plapuma de zapada unde lasam urme de talpa facand o carare cat se poate de vizibila.
"-Cine sunt eu?... Sunt doar o fata mica cu vise mari."am raspuns eu sec ridicandu-mi umerii in semn de nestinta si de parca ceea ce am zis era doar o banuiala.Pana la urma nici eu nu stiam cine sunt cu adevarat.Simteam si traiam snetimentele mele , ma afundam in vise si dorinte si credeam in intuitie care deseori se dovedea doar o alta imaginatie.
"-Stii Cryss...cu ceva vreme in urma , un pictor m-a rugat sa imi fac portretul fara ca sa ma uit in oglinda.Eu nu stiam cum as putea incepe si evident ca oricine altcineva ma gandeam la cum arata fata mea."
De data aceasta o fixam pe ea cu privirea pentru ca ii doream atentia maxima.Si ea se uita la mine asteptand sa continui ceea ce am inceput.
"-Imediat mi-a aparut in minte o fotografie cu mine.Evindet ca daca eu sunt in fotografie sunt eu nu?"
"-Cred ca da."zise ea un pic nesigura din pricina intrebarii mele simple.Uneori ceea ce pare cel mai simplu este cel mai greu.
"-Dar m-am gandit ca eu nu sunt asa de simpla.Si imediat mi-a fugit imaginatia la ceva abstract.La inceput parea o idee destul de buna , dar imaginea care imi venea in cap era incolora.Am realizat ca daca vreau sa imi fac portretul nu trebe sa stiu cum arat , trebuie sa stiu cum sunt."
Pentru o clipa se lasa lonistea intre noi , dar eu nu vroiam sa mai continui cu portretul meu.Pana la urma am gasit ce trebuie sa fac si am gasit care este adevarata mea fata si ce culori vreau sa folosesc.Nu m-am gandit , au venit pur si simplu.
"-Daca te intreb tu cine esti , ai putea sa imi raspunzi cu incredere ? "

[Layla Wong]

Ne aventuram printre milioane de fulgi care construiau impreuna lumea asta alba.Fulgii cadeau de sus ajung pana la realitate unde mai tarziu se vor topii si se vor transforma in apa pura amestecata cu jalea de mizerie din lume.Dar inca sunt fulgi ... fulgi care cad la fel de inocent ca intodeauna.Si parca au viata lor.Au o viata scurta din care fericirea este doar zborul dintre cer si pamant.Nici un fulg de nea nu este la fel , cum nici un om nu poate sa fie identic cu nimeni.
"-Te poti catara pana in varful unui copac , dar nimei nu iti garanteaza ca nu cazi sau ca nu se va rupe o creanga.Poate unii zic sa nu incerci ca poate cazi sau unii zic ca nu poti urca , dar pana la urma conteaza cum simti tu , nu? Poate unii sau unele te ajuta sa urci mai departe daca te-ai blocat sau te simti amortita , dar vor mereu unii care te vor inapoi in randul lor de oameni trasi la indigo."
Nu mai doream sa inaintez , asa ca m-am trantit pe spate cazand agale pe cearsaful non-color.Bratele mele erau intinse in ambele directi si fata imi era fixata spre cerul la fel de alb ca tot pamantul din jurul nostru.Daca priveai de sus numai noi eram altfel din tot peisajul.Cryss facuse la fel ajungand imediat langa mine atingandu-mi degetele inghetate.Desii era frig afara ceva ma facea sa simt o caldura de primavara.Nu imi puteam explica ce simteam defapt dar stiu sigur ca era ceva neobisnuit si ceva care ma satisfacea.
Un zambet.Asta era ceea ce imi aparea acum pe fata mea rosie ca vinul din cauza vantului obraznic care isi flutura pletele rebele peste intregul meu corp.
"-Stii ca iti ziceam despre portret."am intrerupt eu linistea profunda."-Una dintre culorile pe care le voi aseza pe hartie va fi mov.Mie nu imi place movul , dar tocmai de asta o sa il pun acolo."
Nu eram sigura daca a inteles unde bateam , dar nu vroiam sa ma uit la ea in acest moment.Doream doar sa privesc cerul pentru ca mi se parea ca este unicul lucru care nu se poate termina dintre toate fenomenele naturii.Toti oamenii vad carul pe care il vad si eu , insa nu cu toti vedem aceasi lucru.Asta imi place in cuvantul 'diferit' , imi place ca e unic si ca face ca totul sa para altfel in mai mult moduri.
O noua melodie imi rasuna in cap.Nu puteam sa nu deosebesc vocea ei incredibila si sa nu imi dau seama imediat cine canta.Cum nu puteam sa nu deosebesc nici melodia pe care o canta si nici titlul pe care o purta cu atata mandrie melodia.
"-Cum se numeste meloda?"a intrebat Cryss la vazul zambetului meu subtil.Ciudat era ca nu a intrebat cine canta , sau ce fel de melodie e ci a intrebat cum se numeste , adica despre ce se canta in ea.Pana la urma asta este cel mai important lucru la o melodie.
"-Non , je ne regrette rien!"am rostit eu cu o franceza putin stricata , dar de inteles."-Edith Piaf."am adaugat eu la final cantareata uluitoare.Trebuia sa o adaug ca sa inteleaga despre ce putea ea sa cante.Pana la urma , cum am spus , nu toti intelegem acelasi lucru chiar daca toti vedeam sau auzim.
Povestea vietii ei este despre tradare , dezamagire , abandonare totala , arta si fericire macar pentru cateva clipe.
"-Asta trebuie sa spui si tu , indiferent daca ajungi unde vrei sau nu ajungi.Daca ajungi in locul dorit , sa stai cu capul sus si sa nregreti nici o clipa ca ai reusit , iar daca nu sa nu regereti ca ai incercat."i-am spus eu dupa care am inceput sa imi misc mainile de sus pana jos formand niste aripi invizibile.