O noapte in padure

[Setsuna Maioh]

Deodata in calea lui sari o fata cu parul roz (sa nu aud rasete). Cine esti? intreba ea? Adrian.Dar tu....pai...Printesa (va avertzez din nou...fara rasete). Ce cauti aici? intreba fata E...ma plimb....dar tu? Am venit sa vorbesc cu....dar se opri brusc....spusese prea multe. trebuie sa plec. Si pleca lasandu-l pe Adrian uimit.

[Adrian Richard]

In departare se vedea lacul mare si negru ca oceanul...langa castelul ca un munte cioplit in diverse forme geometrice. Iar in aer se simtea un miros de ploaie. Era toamna tarzie, erau primele zile ale tanarului Adrian la scoala. Copacii padurii interzise erau la fel de fiorosi precum povestirile tatalui sau. Vroia sa...exploreze aceasta padure asa ca se furisa tiptil de langa persoanele cu care se intalnise langa Lac si ajunse aici. La vre-o 500 de metri mai departe se afla "Buda"(ooc: era un sediu...acum cativa ani cand eram mare fan hp facusem o organizatie cu niste prieteni numita SECTUSEMPRA care asa se intra acolo...printr-un wc public din lemn parasit...era un sediu independent fara sa aiba legatura cu ministerul de Aurori. Tatal lui Adrian Richard infiintase acest sediu care era imbogatit cu un salon somptuos,birouri camere de dueluri biblioteci...un fel de camera necesitatii...dar ramane secretul meu) Da...sigur acela era portalul de intrare in sediu, probabil ca era parasit acum. Nu-l interesa. Se hotara sa intre in padure. Cunostea Vraji de impietrire, aparare si dezarmare, asa ca era in stare sa se protejeze de creaturi. Totusi spera sa nu dea de paianjeni sau uriasi. In timp ce inainta calm si incet printre copacii ce se hlizeau la el cu tot felul de expresii de mirare, in departare se auzi un sunet. Nu putu sa distinga daca era un strigat, o voce poate un urlet de durere, nu stia...ridica bagheta si rosti'Lumos Maxima' Un perimetru de 500 de metri era luminat, dar tot nu vedea sursa sunetului.

[Adrian Richard]

Adrian habar n-avea cine era fata aia. 'Printesa...ce printesa ?' gandi el. In fine, isi continua calatoria sa in padura. Pe masura ce inainta, copacii deveneau din ce in ce mai infricosatori. Cauta ceva anume, nu stia ce dar totusi...cauta ceva. In departare se auzi un urlet de lup, probabil Varcolaci. 500 de metri in stanga era un card de Unicorni. Iar in departare se vedea vag o haida de Centauri. Acum era intr-o poienita. Nu era cea a lui Aragog de care ii povestise tatal sau, se pare ca mai era o poienita.Pentru prima data in seara aceea se uita la cerul care mai devreme innorat acum era senin. Era plin de stele, ca o lume ireala. Copacii cei inalti de vre-o 30 de metri, stelele care nu mai vazuse in viata sa asa de multe adunate cu spatii mici intre ele. Se uita undeva pe cer si observa o stea ciudata, care nu sclipea ca celelalte si se misca. Pe masura ce se uita observa ca steaua se aproprie din ce in ce mai mult, nu intelegea ce e. Stea clar ca nu era. Orice ar fi fost, ea se apropria amenintator de mult. Intr-un sfarsit descoperi ca era o matura, cu un om pe ea, si cu bagheta in mana evocand vraja Lumos. Persoana ateriza undeva la 50 de metri departe de el. Adrian ridica bagheta speriat gata sa se apere in caz ca persoana este ostila. Omul isi tinea matura cu o mana iar bagheta o baga in roba si se apropria voios de copil. Adrian rosti vraja lumos maxima ca sa vada. Si atunci isi dadu seama cine era...

oocosteaza careva, se da si el unchiu meu sau io stiu :bounce:

[Avril Arakawa]

Avril cobori de pe matura si ateriza lin in fata lui Adrian.
-Scuze, te-am speriat? Imi place sa zbor noaptea in aer liber. Ma simt atat de...libera! spuse ea zambind. Si astazi era o seara perfecta. Zburand, am vazut deodata o lumina in padure si m-am gandit sa vad cine e.
In timp ce spunea toate astea isi sprijini cu grija matura de un copac, apoi incepu sa se plimbe, leganandu-se printre copaci, netinand seama de frigul de afara, desi era imbracata numai intr-o rochita albastra vaporoasa si era desculta.
-Si...tu ce faci aici? intreba ea privindu-l drept in ochi, in timp ce se apleca asupra unui unicorn si mangaindu-l gingas. Vazand mirare in ochii biatului fata zambii si ii explica:
-Probabil te intrebai cum am putut sa ating un unicorn, avand in vedere ca ei se sperie foarte usor. Este usor. Trebuie numai sa ii arati ca nu ii vrei raul. Daca te gandesti la asta cu toata inima, atunci el o sa isi dea seama ca nu ai intenii rele. Uite, spuse ea, apucandu-l usor de mana si ducandu-l pana la unicorn. Gandeste-te numai la lucruri bune si te va lasa sa il atingi! il sfatui ea, ghidandui mana pe parul matasos si stralucitor al unicornului.

[Adrian Richard]

Adrian nu vroia sa inteleaga nimic din ce era in jurul sau. Faptul ca ea ii ghida mana pe parul matasos al unicornului, ca simtea atingerea ei. Era ceva matern la ea, simtea ca nu are nici o putere asupra ei, desi era gingasa iar el era un tip mai inalt decat ea. Ca si cum ea ar fi avut control absolut asupra lui, in clipa aceea ea ar fi putut face absolut orice cu el...

[Avril Arakawa]

-Vezi? cred ca te place! il informa fata zambind. Ar trebui sa il lasam sa se odihneasca. Mai bine spus sa o lasam. Este o femela si daca nu ma insel, astepata un copil.
Apoi il lua din nou de mana si il conduse prin strafundurile padurii.
-Stai linistit, stiu padurea asta ca pe propria mana. Mereu cand ma simt singura vin aici. Ma ajuta sa imi limpezesc gandurile.
Mai mersera un timp, apoi ajunsera in alta poiana, mai mare, inconjurata de stejari, iar intr-un capat un izvor. Avril il conduse drept acolo si se aseza pe iarba matasoasa.
-Am descoperit locul acesta acum o saptamana! spuse ea, indreptandu-si ochii ei albastrii ca cerul spre ochii lui. E magnific, nu? murmura ea.

[Adrian Richard]

Adrian nu se uita in imprejurimi ca ea. El nu isi putea lua ochii de pe ea. Apoi uitandu-se iarasi in ochii ei spuse...:"Da...MAGNIFIC..."

ooc: sa nu intelegi ca ma refer la padurea si cerul din jur:-p

[Avril Arakawa]

Fata zambi timid si se uita la cerul plin de stele.
-Este minunat cerul in noaptea asta...murmura ea. Si vizibilitatea este foarte buna! aduga ea. Am zburat foarte usor pana aici...
Un timp se lasa linistea. Apoi, deodata, baiatul zise...

[Adrian Richard]

Adrian arata spre scoala si spuse..." Vezi Luna cum luneca0ncte in coltul acela de cladire ? Ori cum Pamantul luneca spre ea ? Si viata...pare-o ampla amagire, Din care tot mai rupem o stea...si-nca o stea...

ooc: sorry, lipsa de inspiratie astea sunt cuvinte din piesa de teatru "Sonata Pentru Saxofon si Eva, de Eugen Serbanescu" am fost intr-o trupa de teatru recent si am jucat piesa asta...va juca parca la teatru national daca nu ma insel pe 6 ianuarie...:-p

[Avril Arakawa]

[Vezi Luna cum luneca incet in coltul acela de cladire ?]
-Daaa... este atat de frumos...
[Ori cum Pamantul luneca spre ea ?]
Avril tacu de data asta...nu mai putea sa spuna nimic. Isi inconjura picioarele cu bratele si privi luna.
[Si viata...pare-o ampla amagire, Din care tot mai rupem o stea...si-nca o stea...]
-Mai ales cand nu iubesti! spuse fata uitandu-se la el, parca neputand sa isi dezlipeasca privirea de pe ochii lui.