The last book.

[Rosalie Vivienne Alden]

L-am privit pe Luke in timp ce imi inapoia cartea si panglica. M-am inrosit la fata multumindu-i din nou si incercam sa imi feresc privirea de el...dar nu puteam. Mi-am prins di nou panglica mea preferata in par bucuroasa ca nu am pierdut-o si am eamas in continuare in fata lui Luke nestiind ce sa fac. Ma simteam de parca nici nu puteam sa ma misc. Ne-am reintors la masa de mai devreme dar ne priveam in continuare. Era o zi diferita astazi,o zi...magica.

M-am uitat la ceas pentru o secunda si cand am observat cat este ceasul am ramas surprinsa,dar apoi am ignorat timpul,nu mai imi pasa. De parca oboseala imi trecuse de tot...

[Luke Donaghan]

"-Se vede pe faþa ta ca nu ai mai trait o aventurã de ceva timp . Greºesc ?" spuse baiatul zâmbind, vrând sã afiºeze un aer relaxat, însã nu îi reuºise pe deplin.
Atmosfera magicã care se aºternea asupra celor doi era plinã de mister. Nu erau încordaþi, dar simþeau o teamã, parcã ar fi sfârºitul lumii dacã se întâmplã ceva greºit. Luke simþea o bucurie imensã dintr-o datã. Îi venea sã zâmbeascã. Zâmbea. Nu ºtia ce se petrece, dar zâmbea. O muzicã (OOC: specificã Hogwarts dar veselã ºi nu misterioasã ) pãtrunse în capul lui ºi nu dorea altceva decât sã danseze.

[Rosalie Vivienne Alden]

L-am privit pe Luke si am observat ca a ramas putin pe ganduri. Voiam sa il intreb daca s-a intamplat ceva insa nu am reusit sa scot nici un cuvant macar. Ma uitam in ochii lui patrunzatori care transmiteau multe..Ii straluceau puternic. Si zambea,zambetul lui fiind atat de sincer si molipsitor incat am suras si eu imediat.

L-am intrebat din priviri daca s-a intamplat ceva si m-a lasat sa ii patrund in ganduri: o melodie superba m-a sensibilizat si m-a facut sa ma simt in elementul meu. Imi doream atat de mult sa dansez,iar melodia era de partea mea. M-am uitat la Luke si in acel moment am inceput amandoi sa dansam...Ma simteam de parca zburam...

[Luke Donaghan]

Era o atmosferã de vis. Dansam. Pur ºi simplu mã uitam la fata din faþa mea ºi un milion de fluturi incepeau sã se agite in stomacul meu. Era cel mai special moment trãit la Hogwarts.
Luke se simþea ca ºi cum ar fi în al nouãlea cer. Fata din faþa lui i se pãrea unica fiinþa de pe Pãmânt. Dacã ar fi putut, în acel moment erau în aer. Bãiatul nu mai simþise aºa ceva niciodatã. Nu ºtia ce e, ºi nici nu încerca sã afle. ªtia doar cã nu îi va da drumul lui Rose prea curand.
Luke ºi Rose zâmbeau.

[Rosalie Vivienne Alden]

Eram doar noi doi in biblioteca si inca dansam... Ma bucur ca m-a lasat sa ascult aceasta melodie,iar acum parca nu mai vreau sa plec din Sectorul Interzis. Este o seara atat de minunata : stelute argintii se asterneau pe pamant trecand pe langa geamul bibliotecii.. Am putut observa cateva forme minunate in timp ce dansam.

Ma uitam in ochii lui si privirea sa era atat de patrunzatoare transmitandu-mi multe prin ea. Zambeam in continuare amandoi uitandu-ne unul in ochii celuilalti in timp ce pasii si sufletele noastre se conturau intr-un dans minunat iar buzele noastre se conturau intr-un zambet sincer.

[Luke Donaghan]

Pãrul ei era liber ºi îi invada faþa oridecâteori se balansa în ritmul muzicii.
"Ochii ei sunt atât de frumoºi, simt cum mã pãtrund ºi cum îmi spun lucruri neºoptite. Buzele ei sunt ca douã petale de trandafir. Atât de dulci dar atât de firave. Mã simt precum un fluture închis prea mult într-o colivie ºi acum i-a fost redatã libertatea. Am acelaºi sentiment de libertate, dar mã ºi simt ca ºi cum nu aº putea-o pãrãsi pe cea din faþa mea niciodatã."

Cei doi dansau ºi iºi adresau ºoapte nerostite. Luke credea cã un moment ca acesta va rezista la infinit, ºi nimeni ºi nimic nu-l va putea distruge. Dar se înºela.
Pentru a doua oarã în acea searã, liniºtea celor doi fu tulburatã de cineva. Rose se grãbi ºi aruncã pelerina deasupra lor. Cei doi erau foarte alerþi, ascultând cu atenþie orice sunet.
Din întuneric, paºii unei persoane tulbura liniºtea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Eram in continuare prinsi in acel dans incat credeam ca nimeni nu ne va putea deranja niciodata. Un farmec aparte cuprinse aceasta zi plina de magie si mister,insa se auzira niste pasi care se indreptau destul de apasat si rapid catre noi.

Pe langa ca ne-a intrerupt dansul acum imi era si frica, cu siguranta cineva auzise ca altcineva se afla aici. Nu imi doream sa ne gaseasca,era prea tarziu pentru a justifica intr-un mod stupid-un motiv : ca am venit sa cititm o carte. Bineinteles ca nimeni nu ne-ar crede. Cine ar fi crezut asa ceva? Cine ar fi crezut ca desi era trecut de miezul noptii cu mult noi am venit aici pentru a invata la ceva sau pur si simplu pentru a citi?

Am intrat din nou sub pelerina iar acei pasi se auzeau tot mai aproape pana cand striga exact la doi metri in fata noastra:
~Cine e acolo???~

Am inghitit in sec si m-am cutremurat deodata..Nu stiam ce sa fac. Inconstient ne-am apropiat mai mult...Si puteam sa jur ca si acea persoana la fel. Ma intrebam oare cine este?

[Luke Donaghan]

Luke ºopti foarte încet "Accio!", iar o carte cazu jos în partea opusã a camerei. Bãtrânul fugi repede dupã zgomot, ca mai târziu sã iasã din camerã ºi sã îi lase pe cei doi singuri, din nou.
"Zâmbeºte. Îmi place zâmbetul ei ca o dimineaþã de primãvarã. "
Rose ºi Luke se trezirã zâmbind din nou.
"Acum ce facem ?" zise el.

[Luke Donaghan]

Luke ºopti foarte încet "Accio!", iar o carte cazu jos în partea opusã a camerei. Bãtrânul fugi repede dupã zgomot, ca mai târziu sã iasã din camerã ºi sã îi lase pe cei doi singuri, din nou.
"Zâmbeºte. Îmi place zâmbetul ei ca o dimineaþã de primãvarã. "
Rose ºi Luke se trezirã zâmbind din nou.
"Acum ce facem ?" zise el.

[Rosalie Vivienne Alden]

M-am uitat pe furis la acea persoana. Se pare ca m-am inselat. Avea masca,deci nu era un profesor sau un simplu elev care hoinarea la fel ca noi prin biblioteca. Si acum ma intreb ce a cautat acum cateva minute si sincer,nu eram foarte sigura ca a plecat. Speram doar sa isi fi dat seama ca suntem acolo si sa cheme pe cineva ca atunci am fi dat de o mare problema.

L-am observat cum se indeparta incet , iar pasii acelei persoane se indepartau incet..Dar nu s-au auzit in departare. Ma intrebam daca s-a oprit in fata usii. Am tresarit usor cand Luke imi pusese o intrebare si i-am raspuns zambind:
"Nu stiu...Sper doar sa nu se intoarca prea curand..!"

Cred ca era un Devorator al Mortii,dar nu sunt foarte sigura..