Relaxare

[Ema Snow]

Radeam ca un copil mic. Ma bucuram de atingerea imaginara a cerului. Imi leganam picioarele inainte si inapoi, in sincronizare cu miscarea leaganului. Am luat cat de multa viteza am putut, inaltandu-ma si coborand, lasand apoi leaganul sa-si domoleasca ritmul in modul lui.
Parca aveam vise de cand eram mica. Parca traiam un vis de cand eram mica. Leaganul incetini, lasand loc unei balansari usoare.
" - Cum era pentru tine lumea cand erai mica?" am intrebt-o cu un suras bland.

[Evelina R. Potter]

Evelina chicoti, intorcandu'se in trecut. Avusese o copilarie perfecta, plina de fericire.
"-A fost..frumos" sopti ea.
"-Cred ca suntem norocoase" ofta Ema.
"-Da..sunt copii care au parte de primii ani din viata printre oameni rai..care nu se ocupa deloc de ei" replica Evelina.
"-Din pacate" continua soimeanca.
Cercetasa incepu sa se dea din nou in leagan; era atat de frumos, atat de placut, sa simti cum vantul rece iti zburleste parul cand te inaltai.
"-Dar la tine? Cum a fost copilaria ta?" intreba Evelina, zambind.

[Ema Snow]

Am ras slab, cautand cuvantul potrivit.
" - Agitata, as putea spune"
" - Cum asa?"
" - Desi suntem fete, eu si sora mea ne comportam ca doi frati. Ne jucam pana dadeam in certuri. Dar totusi ne iubim"
Imagini din trecut imi reinviara in minte. Sora mea zambea fericita. Eu eram o copie de a ei, daca stateam bine sa gandesc, desi nu aveam aceeasi culoare a ochilor, parul meu era usor ondulat, si mai era si inaltimea. Eram groaznic de scunda pentru varsta mea.

[Evelina R. Potter]

Evelina zambi, privind in jurul sau; fulgi mari de zapada incepura sa se nasca din vazduhul rece, care ii elibera din inchisorile tainice ale norilor.
"-Ninge" sopti ea, admirativ.
"-Tin minte ca mereu veneam iarna aici" chicoti Ema.
"-Iarna e superba" ofta Evelina.
Mereu se distrase cel mai bine in acest anotimp; era ceva magic la fulgii reci de nea, la rasuflarea glaciala a vantului, la frigul intiparit in atmosfera.
Se dadu jos din leagan si ofta; era timpul sa plece.
"-Deci? Unde mergem acum?" intreba ea, zambind.

[Ema Snow]

" - Hai sa ne incalzim putin" i-am zambit. " Un ceai sau o ciocolata calda? Iti fac cinste" i-am reamintit, razand usor.
M-am aplecat sa iau pungile cu cumparaturi. Inainte de a iesi pe portita parculetului, am privit spre leaganele usor agitate de vant, spre copiii cu fulare colorate ce radeau in hohote.
'O sa mai vin aici, neaparat' mi-am promis in gand si am pasit mai departe, printre troiene.
Lumea era parca numai in strada. Am realizat cu stupoare ca magazinele erau cu mult mai aglomerate decat inainte si am rasuflat usurata ca luasem, in mare, tot ce aveam nevoie.

[Evelina R. Potter]

Evelina zambi si aproba din priviri; isi lua plasele pline de dulciuri, si iesi din micul parc. Cu siguranta, avea sa se intoarca acolo cat mai repede.
"-Deci unde mergem? La Trei-Maturi?" spuse Ema.
"-Da. Vreau ceva cald" chicoti cercetasa.
"-Iar eu fac cinste" murmura soimeanca, razand.
Parcursera straduta aglomerata, si in cele din urma ajunsera la barul ce inalta o statura impozanta.
"-Sper sa fie cald inauntru" chicoti Evelina.
"-Cu siguranta e cald" murmura Ema, zambind.

[Ema Snow]

Valul de caldura ce ne intampina imediat cum am intrat imi facu nasul si obrajii sa se inroseasca.
" - Chiar ca e frig afara" am remarcat.
Ne-am asezat la o masa linistita, desi nu foarte. Tot barul clocotea de veselia elevilor dinauntru.
M-am uitat scurt pe meniu, desi deja cam stiam ce aveam sa comand.
" - Cred ca o sa-mi iau o ciocolata calda. Tu ce ai vrea?" am intrebat-o pe Evelina.

[Evelina R. Potter]

Evelina parcurse cu privirea meniul afisat deasupra unei masute, si zambi; si ea vroia o ciocolata calda, dar cu multa frisca.
"-La fel" spuse ea, surazand.
"-Si multa frisca, nu?" chicoti Ema.
Cercetasa dadu usor din cap; era atat de bine inauntru, incat nu ar fi vrut sa mai plece. Isi dadu jos caciula si fularul, precum si pelerina de drum groasa.
"-Asa..mult mai bine acum" spuse ea, vesela.
"-E cald aici" remarca soimeanca.
"-Si cand ma gandesc ce frig e afara.." sopti Evelina, ganditoare.

[Ema Snow]

Am imitat o fata speriata si mi-am acoperit ochii cu mainile.
" - Nici nu vreau sa ma gandesc" am spus usor sugrumat.
" - Doua ciocolate calde cu multa frisca" ii raspunse politicos Evelina chelneritei.
Nici nu observasem cand venise si nici nu stiam ce intrebase, dar imi puteam da usor seama de asta din raspunsul cercetasei.
Cu un zambet larg, fata disparu dupa masa uriasa a barului.
" - Hei! Imi place melodia asta!" am murmurat, remarcand cantecul ce se auzea sala, intr-un mod placut, relaxant.
Am inceput sa fredonez incet melodia Surorilor Groaznice, "Unde s-a pierdut nanodragonul"

[Evelina R. Potter]

Eve zambi, si incepu sa rada.
"-Ce?" intreba soimeanca, inca fredonand.
"-Esti comica" recunoscu Evelina.
"-Si ce? Nu ma aude nimeni" remarca Ema, razand.
"-Dar te aud eu" ofta Evelina, prefacandu'se speriata.
Ema o privi pentru cateva clipe, dupa care incepu sa rada.
"-Hai sa te aud pe tine" spuse ea.
"-Nu..eu nu cant" mormai Eve.
"-Haide" chicoti Ema.
"-Nu; iar tu ai o voce minunata..doar ma prefaceam mai-nainte" chcioti Eve, privind chelnerita care se intorcea cu cele doua ciocolate calde.